1. Despre Isus povesteşte-mi Despre Isus, povesteşte-mi! Scrie-mi pe inimă, clar, Cea mai de preţ povestire: Viaţa Sa plină de har! Spune cum îngerii,-n coruri, Cântau la naşterea Lui: „Lui Dumnezeu, slavă-n ceruri Şi pace-aici, jos, între-ai Lui“! Despre Isus, povesteşte-mi! Scrie-mi pe inimă, clar, Cea mai de preţ povestire: Viaţa Sa plină de har! Spune de timpu-n pustie, Cum greu a fost ispitit, Pentru-ale noastre păcate, Şi-nvingător a ieşit! Spune de-ai Săi ani de trudă, De întristări ce-a purtat, Singur, sărac, fără casă, Dispreţuit, înlăturat! Spune de crucea durerii, Pe care-a fost atârnat, Despre mormântul de piatră, Spune că El a-nviat! Dragostea Sa mişcătoare O văd mai clar ca oricând. Eu Îl urmez fără murmur, Căci m-a salvat, pe lemn murind. 2. Pe-oriunde ai mers Tu Pe-oriunde-ai mers Tu, Miel divin şi blând, Urme de sânge, jos, aici, lăsând, Te vom urma, prin haru-Ţi nesfârşit! Prin suferinţă, Tu ai biruit. Ai fost născut în iesle, nu-n palat, Tu, suferinţa, n-ai îndepărtat, Dar, chiar hulit, respins, dispreţuit, Numele-Ţi este, sus, acum, slăvit. Tu eşti Tiparul, veşnic neschimbat; Numele-Ţi vom purta-cel lepădat. Oare de ce să mergem pe alt drum Cu-aceia mulţi ce nu-mplinesc ce spun? Cu Tine-aici, câţiva ani scurţi lucrăm, Pe cei ce Te-ar cinsti, să-i căutăm; Sus, către casa noastră,-apoi urmăm; Vrem, pentru Tine, viaţa să ne-o dăm. 3. Pe pământ, trimis de Tatăl Pe pământ, trimis de Tatăl, Domnul a venit, A trăit sărac, străin şi neprimit. Vulpile au vizuini, cuib-păsările au, El n-a-avut, să Se-odihnească, locul Său. Mulţi, de-acest Om al durerii, faţa şi-au ascuns Şi, dispreţ, ocări, batjocuri, I-au adus. Viaţa-I sfântă,-atât de pură, zilnic Şi-a jertfit; Pân’ la capăt, viaţa, slujba-a oferit. La sfârşit, El, scumpu-I sânge, pentru toţi, Şi-a dat, Dar potrivnicii-au fost orbi, L-au lepădat. Tatăl L-a-nviat, făcându-L Domn al tuturor. O, ascultă-I azi chemarea,-ntreg popor! 4. Desăvârşit Domn Desăvârşit Domn, drumu-Ţi sfânt E-ascuns de cei vestiţi, Descoperit doar pruncilor, Puţini, săraci, smeriţi! Cei mai de seamă înţelepţi Nu pot afla, orbiţi, Scumpu-adevăr-atât de clar Doar celor sloboziţi. Când laşi prieteni, casă, ţel, Şi ca pribeag trăieşti, Absurd e pentru cei mai mulţi, Căci viaţa ţi-o jertfeşti. Cel singuratic şi respins, Acum, dispreţuit, Va-mpărăţi-Domn-pe pământ, În ziua-I, proslăvit. Putem sălta-n noi, bucuroşi- Răsplata e-n curând; A-L întâlni şi-a ne zâmbi Ne ’nalţă, teama luând. 5. Domnu-a coborât din ceruri Domnu-a coborât din ceruri, Arătând pe Dumnezeu, Adevăru-ntreg vestindu-l, Să cunoaştem scopul Său. Să-I călcăm mereu pe urme, Orice-ar fi să întâlnim! Pe Isus mereu privindu-L, Totu,-n El, noi biruim. Beznă-adâncă se coboară Peste lumea-aceasta rea; Dacă-L vom urma pe Domnul, În lumina Sa vom sta. El S-a dat ca ispăşire, Pe captivi a-i ’libera. Robii Şi-a trimis, să scape Oameni de mânia Sa. Forţa lui Satan se sfarmă, Când Isus Se va-arăta. Bezna-atunci va fi-înghiţită, Şi El plânsul ni-l va lua. 6. Isus-tema noastră E Isus mesajul nostru; Tema noastră, El va fi. Îl vom înălţa de-a pururi; Pe Isus, doar, vom privi. Domnu-acum şi-ntotdeauna, Domnu-n toate noi cântăm- Sfânt Mântuitor din slavă, Domn şi Rege ce-aşteptăm. E Isus salvarea noastră; Pentru noi El S-a jertfit. El ne dă neprihănirea Şi puterea zi de zi. E Isus tăria noastră; Celui ce I se predă, În necazuri şi ispite, Harul şi puterea-i dă. E Isus Stăpânul nostru; Vrem să ascultăm de El, În supunere slujindu-I, Fermi în inimă şi-n ţel. 7. Isus e tot la fel Isus e tot la fel Şi-n veci, rămâne El Domn sfânt de sus, În chip smerit născut, Nu-ntre cei mari văzut, Poarta spre cer făcut, De Tatăl, uns. Vreau stăpânirea Ta; Fă să-mi fac partea mea, Doamne, mereu! Fă-mă să-Ţi fiu predat, Să fiu neîncetat Din inimă,-nchinat, Pe drumul Tău! În strălucita zi, Ai Săi, cu El, vor fi Eliberaţi, Lupte şi chin trecând, Boli, moarte, încetând, Pe ţărmul sfânt cântând, Răscumpăraţi. 8. Chiar pentru mine? Chiar pentru mine-a fost făcut Că Fiul tronu-a părăsit, Lăsând mărirea ce-a avut? Chiar pentru mine a venit? Da, pentru mine a trăit Şi, din iubire, S-a jertfit. De-acum, Îl voi slăvi mereu, Şi El va fi-Împăratul meu. Chiar pentru mine-a fost cântat, De îngeri, imnu-n Betleem? Chiar mie mi s-a adresat Al Domnului mesaj suprem? Chiar pentru mine-a spus Isus Să vin la El şi să-L urmez, Că îmi dă pacea Sa de sus, Când Lui povara-ncredinţez? Chiar pentru mine El a plâns În Ghetsimani, şi S-a rugat? Chiar pentru mine-a fost străpuns, Murind pe lemn, să fiu salvat? 9. Spre mine-apleacă-Te Spre mine-apleacă-Te: Trudit mi-e sufletul! O, Miel ceresc, la Tine vin: Ascultă-mi strigătul! Spre mine-apleacă-Te: Mi-e tristă inima! La Tine vin cu-al meu păcat, Dorind odihna Ta! Pe căi deşarte, seci, Mult timp am rătăcit. Pustiul jalnic las ’napoi; La Tine vin smerit. Plăceri de-aici, lumeşti, Ce repede-au trecut! În loc de pâine, piatră-au dat, Ce n-a satisfăcut. Nori groşi mă-nvăluiesc: O, nu mă părăsi! Un duh smerit, mâhnit, Ţi-aduc: O, nu-l dispreţui! 10. Ascultă-mi, Doamne Ascultă-mi, Doamne, strigătul, Ascultă ruga mea! Din capătul pământului, Mâhnit, cer mila Ta. O, du-mă Tu pe stânca Ta- Te rog cu-un duh supus! Aş vrea, la Tine, să ajung, Dar stânca mi-e prea sus. Căci Tu eşti adăpostul meu- Un sigur turn, înalt, Ce mă păzeşte de vrăjmaşi, Deplin asigurat. Aş vrea să locuiesc pe veci Cu Tine,-n cortul Tău, La aripile-Ţi alergând, Ca adăpost al meu. Tu, juruinţele mi-asculţi, Şi, când eu le-mplinesc, Cereasca moştenire-mi dai- A celor ce-Ţi slujesc. 11. Nu îţi vorbeşte? Nu-ţi vorbeşte că Mântuitorul, În chinuri, pe lemn, a murit? Ca să cumpere-a ta mântuire, Pedeapsa pe El, L-a lovit. Cât a suferit, În chinu-I cumplit! Când, zdrobit, El Şi-a dat sfântu-I suflet, A fost pentru tine lovit. Nu înseamnă nimic pentru tine Că El trece iar întristat? „Am dorit mult să-i strâng, dar ei n-au vrut!“- E-al Său strigăt îndurerat. Chiar nu-nseamnă nimic pentru tine Că-ntregu-ţi păcat a purtat, El plătind veşnic răscumpărarea Ca,-n veci, tu să fii ’liberat? Nu te mişcă deloc că El vine, Pe vii şi pe morţi, judecând? Când pământ şi plăceri se vor duce, O, cum vei scăpa,-n faţa-I stând? 12. Spală-mă, Miel divin Spală-mă, Miel divin, de-al meu păcat! Prin sângele-Ţi vărsat, fă-mă curat! Mă curăţă de rău, să capăt chipul Tău, Şi, tot lăuntrul meu, să-mi stăpâneşti! Spală-mă, Miel divin, de-al meu păcat! Ca Tine vreau să fiu, deplin curat. O, viaţa Ta curgând, din coasta-Ţi sângerând, Să-mi spele, inundând, inima mea! Spală-mă, Miel divin, de-al meu păcat! Prin suferinţa Ta, sunt vindecat. Atât de-aproape-mi eşti, odihnă-mi dăruieşti! Sublime stări cereşti, fără păcat! Spală-mă, Miel divin, de-al meu păcat! Tu, când în Tine cred, mă ţii curat. Eu, inima-Ţi predau; da, zilnic totu-Ţi dau Şi strâns de Tine stau, şters de păcat. 13. Iubirea Lui nu va-nceta Iubirea Lui nu va-nceta Cât viaţa-aici îmi va dura; Când drumul mi se va sfârşi, Cu Tine, scump Isus, voi fi! Iubirea-n Ghetsimani L-a dus, Pân’ la Calvar ea L-a condus. Prin răni văd cum iubire-a curs Când pentru mine-a fost străpuns. Deşi-s nevrednic de Isus, Un loc mi-a pregătit El sus, Cu-ai Săi răscumpăraţi copii, În nesfârşite bucurii. Purtând neprihănirea Sa, Ai Săi robi faţa-I vor vedea, Slăvitu-I Nume preamărind, ’Naintea Lui iertaţi fiind. Iubirea Sa-i va mângâia, Cu mâna-I lacrimi va-alunga. Ei vor cânta necontenit: „Tu pentru mine ai murit!“ 14. Nu-s răscumpărat cu aur Nu-s răscumpărat cu aur, Ci cu sânge preţios. Preţul dat e fără margini: Mielul sfânt, Isus Hristos. Domnul meu Şi-a dat viaţa Ca să fiu răscumpărat. O, ce dragoste nespusă, Când la Golgota El S-a dat! Nu-s răscumpărat ca, vreme Şi talanţi, să risipesc, Ci să-mi port acum povara; De la El puteri primesc. Nu-s răscumpărat ca, viaţa, În plăcere, s-o trăiesc. Scurt e timpul pentru lucru; Zile, ani, trec, se grăbesc. M-a răscumpărat din vină; O, ce mult El m-a iubit! Însuşi Fiul sfânt din ceruri, Pentru mine, S-a jertfit. 15. Tu eşti vrednic Tu eşti vrednic, Tu eşti vrednic, O, Isuse,-n toate Domn, La al cărui tron cad îngeri- De ce-avem mai bun, eşti demn! Când mai greu preţ ni se cere, O, ne-ajută să cântăm, În ecou, cântări din ceruri, La-al Tău tron când ne-nchinăm! Căci Tu pentru Tine Ne-ai răscumpărat, Prin acel greu Ghetsimani Şi-al crucii sânge dat. Tu eşti vrednic, Tu eşti vrednic! Miel divin, Tu vrednic eşti De-ale noastre vieţi, ca,-n ele, Viaţa Ta s-o retrăieşti! De-a primi puterea, cinstea, Lauda şi dragostea, Doamne,-a cerului lumină, Tu eşti vrednic pururea! 16. De-am şti cât a costat De-am şti cât a costat venirea Sa, Perdeaua-n două de-a se sfâşia, Ca îngerii din cer L-am lăuda! O, dac-am şti, o, dac-am şti! De-am şti-ntristarea-n duh, sudoarea grea, Grădina, ceasu-amar şi crucea Sa, Tot ce e-n rest, ca zgura, n-ar conta! O, dac-am şti, o, dac-am şti! De-am şti ce bucurii El a promis, Putere, har, prin braţul Său întins, Nu mult ar sta El aşteptând respins; O, dac-am şti, o, dac-am şti! De-am şti, Isuse, Domn al tuturor, ’Naintea cărui’ cade-orice popor, Să nu mai rezistăm când Tu implori! Ajută-ne să ştim, să ştim! 17. O, cât m-a iubit Isus! El, blând, m-a căutat, Bolnav, frânt de păcat Şi, pe-ai Săi umeri, iarăşi, La staul m-a purtat, În timp ce îngerii cântau, De toate-n ceruri răsunau. O, cât m-a iubit! O, cum S-a jertfit! O, ce har la staul m-a condus- Har divin, ce-n staul m-a adus! Spre răni mi-a arătat Cum sângele I-a curs. Cununa-njositoare Pe capul Lui s-a pus. O,-n mine, ce-a putut găsi, Să poată-atât a suferi? Cât timpul trece-acum, Odihnă-i pe deplin; Aştept doar răsăritul, Cel, de lumină, plin, Când lângă El ne va chema, Să fim cu El, mireasa Sa. 18. De orice pată şters De orice pată şters, De orice rău păzit, O, Doamne,-acesta-i darul ce Mi l-ai făgăduit! Trecutu-mi de eşec, De teamă şi păcat, ’Naintea crucii-Ţi îl arunc Şi,-acolo,-l las uitat. Păcatu-mi nu Ţi-ascund, Fugind de-al lumii gând; Urăsc mândria-mi, şi apar ’Naintea Ta cum sunt. O, Doamne,-aşa cum sunt, Nu ce-alţii cred c-aş fi, Ci doar un suflet slab, luptând Ca,-n viaţă, să pot fi! Stând în lumina Ta, Îmi pare c-am omis Să iau din mâna-Ţi darul sfânt Ce Tu mi l-ai întins. O,-nţelepciunea Ta, Puterea, harul Tău, Proclam acum că ele pot A mă păstra mereu! Aici, jos, pe altar, Eu las comoara mea; Să-mi fii aproape şi,-Împărat, Te voi încorona! Să ardă focul Tău Ce,-n mine, e semeţ, La Tine să mă-ntorc, crezând În Numele-Ţi măreţ! 19. O zi a îndurării O zi a îndurării, Ce-mi bucură-amintirea: În bezna vieţii mele, Mi-au traversat cărarea Doi robi ai Domnului; Mi-au luminat cărarea, Vorbindu-mi despre Fiul, În duh şi-n adevăr. Ce scumpă Veste Bună: Iertare în Hristos, Să ştiu că-i rezolvare Cu cel mai păcătos, Că Domnul, pentru mine, A coborât în lume, Trăind şi chiar murind! Când am sfârşit a merge Pe căi întunecate, M-am bucurat de-o scumpă, Sublimă libertate, La care n-am sperat, De-o sfântă bucurie, Ce a lăsat uitării Tristeţea din trecut. Acum, când pot pricepe Ce soartă tristă-aşteaptă Pe cei ce,-n întuneric, Să vieţuiască,-acceptă, Spre moarte-alunecând, Pătruns sunt de tristeţe Să văd cum ei ignoră Ce-i după-acest pământ. 20. Tu viaţa Ta mi-ai dat Tu viaţa Ta mi-ai dat, Sfânt sângele-Ţi vărsând, Să fiu răscumpărat, Din moarte înviind. Tu viaţa Ta mi-ai dat: Eu, Ţie, ce Ţi-am dat? Ani lungi ai cheltuit, Trudind pe-un câmp pustiu, Ca,-n veci, mereu mai mult, Eu, slava Ta s-o ştiu. Ani lungi s-au cheltuit: Eu cât m-am cheltuit? Tu mi-ai adus, prin har, De sus, din casa Ta, Salvarea mea, în dar, Iertarea, dragostea. Măreţ dar mi-ai adus: Dar eu, ce Ţi-am adus? Vreau viaţa mea să-Ţi dau, Ai mei ani să-Ţi ofer, S-accept şi ce e greu, Lăsând lumeşti plăceri. Da, tot ce am Îţi dau, Mântuitorul meu! 21. Să mergem după Domnul Să mergem după Domnul- E-al Vieţii drum, sfinţit! Cei credincioşi l-au mers, şi, În luptă,-au biruit: Străini şi călători, toţi În inimi acordaţi, În sfânta-Împărăţie, Prin lupte au intrat. Proroci, martiri, apostoli- Un sfânt, măreţ popor- Au străbătut acest drum De-a lungul anilor. Cu lacrimi, chin şi sânge, Ai lor paşi, l-au marcat, Dar, întăriţi în Domnul, Luptând au ’naintat. Urmând ferm pân’ la capăt, Cununa-au câştigat; Al lor glas azi ne cheamă, Acest drum, de-alergat. Nu v-aplecaţi spre lume: Pe-aici nu mai călcăm! Eterna viaţă-alegeţi: Curând de-aici plecăm! Cel ce-şi păstrează viaţa Va pierde-o pururea, Dar, cine-aici şi-o pierde, Sus, o va câştiga. Cu mijlocul încins, tari, Cu-un scop ferm, neclintit, Vom merge pe-unde-ai Săi robi, Prin veacuri, au păşit. 22. Ce scump şi curat e Cuvântul Ce scump şi curat mi-e Cuvântul divin! Îl sorb, îl iubesc şi-l ador. O candelă-a paşilor mei e pe drum, Cât timp sunt aici călător. Mai scump decât aur sau mii de arginţi, E mai scump ca rubinul curat Să stau la picioarele Domnului meu, Pe El să-L ascult ne-ncetat. Ce dulci şi ce paşnice-s căile Lui Când El mi-este Stăpânitor! Cuvântul Său sfânt este viaţă şi duh; Mi-e dulce şi răcoritor. Când stau să-L ascult, sunt atunci ’liberat Să merg după-al meu Împărat. În inimă,-adânc, ţin ascuns legea Sa, Cântând slava Lui necurmat. O, Doamne,-ntăreşte-mă în legea Ta, Să simt desfătarea în ea! Înclină Tu inima robului Tău Să cugete zilnic la ea! 23. Spre refugiu te grăbeşte Spre refugiu te grăbeşte, Pe câmpii nu zăbovi! Să te naşti din nou se cere, Cu Isus, de speri să fii. Nu-ţi zidi nădejdea-n vorbe! Fapte bune nu-s de-ajuns. El în noi-nădejdea slavei- Este Stânca de ne-nvins. Vin’ la El, ascultă-I glasul: Ţi-e Prietenul cel bun! Nu-ntrista pe al Său Duh Sfânt! Vino!-odihnă-ţi dă acum. Ape vii, să bei, o, vino! Pâinea Vieţii-i fără bani. Nu-I dispreţui chemarea: Vino-n ale Sale mâini! El salvare-ţi dă, deplină, Eul şi ce-i rău să-nvingi. La-a nădejdii uşă-aşteaptă, „Bun venit“ să-ţi spună-atunci. Timpul tot mereu goneşte; Să rămâi aici, nu poţi, Căci curând te cheamă moartea, Glasu-i trebuie s-asculţi. În iubirea-I, mila-I mare, Domnu-aşteaptă-a te primi; De la-a Sa prezenţă scumpă, Vrei în beznă-a rătăci? 24. Noi iubim drumul cel sfinţit Noi iubim drumul cel sfinţit, Pe care Domnu-a mers smerit. Suntem străini şi peregrini; Spre casă, sus, călătorim. În Domnul, Calea am găsit, Cea către cerul nesfârşit; Cât El dă viaţă pe pământ, Vom fi fideli pân’ la mormânt. Glasul şi mâna-I înălţăm; De ele,-aici, conduşi suntem. Ştim că sfârşitul scump va fi, Când truda ni se va sfârşi. Domnu-i milos cu noi, şi blând, Căci, în păcat, orbiţi fiind, Blând, spre lumină, ne-a-ndreptat; Îl vom slăvi neîncetat. El dă curaj prin braţul Său, În înfruntarea cu Cel Rău; Ne va păstra necontenit, Tari, credincioşi, pân’ la sfârşit. 25. Dă-I ce-ai mai bun Dă ce-ai mai bun la Stăpânul, Dă-I vlaga din tinereţi! Cu tot avântul din suflet, Pentru-adevăr să te lupţi! Domnul ne este exemplul: Dârz El a fost, credincios; Dă-ţi Lui tot devotamentul, Dă ce-ai mai bun lui Hristos! Dă ce-ai mai bun la Stăpânul, Dă-I vlaga din tinereţi! Cu-a mântuirii armură, Pentru-adevăr să te lupţi! Dă ce-ai mai bun la Stăpânul, Inima-ntâi Lui s-o dai! Primul fă-L în a ta slujbă, Viaţa dedică-ţi-o Lui! Dă, şi-ţi va da Dătătorul! El chiar pe Fiul Şi-a dat; Cu-ndatorare slujindu-I, Dă ce-ai mai bun la-Împărat! Dă ce-ai mai bun la Stăpânul, Căci El te-a răscumpărat! A părăsit chiar şi cerul Şi pentru tine S-a dat. Fii vrednic de-a Sa iubire, Căci din pieire te-a scos! Dă-I toată-a ta adorare, Dă ce-ai mai bun lui Hristos! 26. Zilele, ne-nvaţă, Doamne Zilele, ne-nvaţă, Doamne, Bine-a ni le număra, Ca, o inimă-nţeleaptă, Să putem a căpăta! Zile, ani, trec ca un abur- Înţelept, fă să umblăm! Fă-ne să-Ţi purtăm azi chipul Până-acasă, sus, intrăm! Zilele, ne-nvaţă, Doamne, Bine-a ni le număra! Cât e timp, să facem bine Prin înţelepciunea Ta! Zilele, ne-nvaţă, Doamne, Bine-a ni le număra! Ne trezeşte la dreptate, Ce-i deşert a nu păstra! Zilele, ne-nvaţă, Doamne, Bine-a ni le număra, Să le dăm, veghind în slujba-Ţi Până goarna va suna! 27. Mântuirea e Hristos Domnul a lucrat mereu s-atragă vieţi, De pe drumul lor greşit, pe drumul Său. Ce oferă El e tot ce-i valoros: O trăire-n tine-a vieţii lui Hristos. Mântuirea e Hristos în noi, Ce dă biruinţa zi de zi, El, ca Domn, în viaţă şi-n cuvânt, După paşii Săi, mergând spre cerul sfânt. Unii îşi compară viaţa între ei, Vrând s-ajungă sfinţi prin fapte omeneşti, Însă, fără înnoirea în Isus, Ei vor fi excluşi pe veci din ceruri, sus. Dacă eşti cinstit, dă-ţi viaţa lui Hristos! Fă-L Stăpân şi-alege-ţi drumul Său, acum! Nu te teme să-I slujeşti şi să-L arăţi! Vei primi putere dacă Îl asculţi. 28. Unde-i lumină? „Unde-i lumină,“-ntreabă tristul suflet, „Ca să-mi arate drumu-adevărat? Unde-i lumină?-căci mă oboseşte Lumea deşartă, plină de păcat.“ Încă se vede prin Isus lumina; „Doar Eu sunt calea“, îţi şopteşte El. „O, suflet plin de îndoieli şi frică, Vino la Mine, nu umbla rebel!“ El e Lumina pentru cei din beznă, Ce trec prin valea umbrei morţii-aici. Dacă-L primeşti, ţi-oferă Tatăl dreptul Să te numeşti copilul Său pe veci. Doar timp puţin mai e Lumina vieţii; O, mergi cu El, şi nu vei rătăci! Nu zăbovi, să nu te-apuce noaptea, Când vei afla că El nu va mai fi! 29. Ieri, astăzi şi în veci Scump mesaj, credinţa simplă poate-aici primi: Ieri, şi astăzi, şi în veci, Isus la fel va fi. Încă-I place-a vindeca pe orbi, ciungi, păcătoşi, Mângâind pe cei ce plâng, făcându-i bucuroşi. Ieri, şi astăzi, şi în veci, Isus e tot la fel; Totul poate-a se schimba, dar niciodată El. Cel ce-a mers la cei pierduţi, te caută acum. O, te pleacă pocăit şi-acceptă-al Său sfânt drum! Cel ce-a zis: „Nu te condamn; mergi şi nu mai greşi!“ Azi îţi spune, ca şi-atunci, să poţi iertat a fi. De Cel ce-a iertat pe Petru, teamă nu avea! Ca la Toma, îndoiala-ţi va clarifica. Cel ce pe-ucenicul drag la pieptu-I l-a lăsat, Te invită iubitor, de El să fii purtat. Cel ce, pe-agitata mare, liniştit umbla, Încă poate potoli furtuna noastră grea. Cel ce-n Ghetsimani plângea şi,-n chinuri, Se ruga, Orice-amar pahar de tremur, azi, cu noi, El bea. 30. Dă Tu credinţa Dă Tu credinţa cea cu viaţă-n ea, Ce,-al lui Isus mesaj, o insufla! Din nou azi s-o redai, prin mesagerii Tăi, Creând credinţa Lui, cu viaţă-n ea! Dă Tu credinţa-dovedită clar, Ca-n pilda Sa cu bobul de muştar! În inimi omeneşti, Tu temeri izgoneşti, Credinţa s-o sădeşti-vădită clar. Dă Tu credinţa ca scut păzitor, Ce a primit-o Domnu-n ajutor, Vrăjmaşi tari înfruntând, păcatul respingând, Credinţa tare-având, scut păzitor! Dă-mi Tu credinţa de copil curat: Să am al lui Isus gând, necurmat, Ca,-n mine ea crescând, să-nvăţ s-ascult, iubind, Al Său rob devenind, copil curat! 31. L-am găsit Voi, ce căutaţi, descurajaţi, Parte de Isus, s-aveţi, Fiţi voioşi, de-acum, vă bucuraţi: „L-am găsit“-„veniţi, vedeţi!“ „L-am găsit“-speranţa de veacuri- Bucuros răsună-al nostru cor: „Pe Hristos-Cel prorocit-noi L-am găsit, Pe-Acel Rege-al regilor.“ Voi, ce flămânziţi de-un viu cuvânt, Însetaţi de-un viu izvor, O, veniţi ca să vă dea avânt Cântu-adus de vestitor! Cel ce,-n Galileea, a-nvăţat, Umblă şi-astăzi pe pământ Şi, la tine, vine-acum smerit, Încă trup de lut purtând. „L-am găsit“-vestiţi-L ne-ncetat Unde oameni se găsesc, Până toţi, ce-aici L-au căutat, Viaţa, pacea, le primesc! 32. Mântuirea-nseamnă totul Dumnezeu azi te invită La un trai divin, sfinţit. Pentru scumpa ta salvare, Vin’ cât timpu-i potrivit! Mântuirea-nseamnă totul Pentru-acum şi-n veşnicii. Altceva n-o să conteze, Viaţa, când se va sfârşi. Glasul de avertizare Al prorocilor, s-asculţi. Pe El cheamă-L ca salvare, Cât timp, să-L găseşti, tu poţi. Cere-I milă, mântuire, Şi-ţi va da cum te-ai rugat! În Hristos nu-i osândire; Doar în El poţi fi iertat. Dumnezeu azi te invită: „Vin’ la Mine,-a nu pieri! Când te-mbrac în mântuire, Vei trăi, nu vei muri.“ 33. Spre zări conduce un drum Spre zări conduce un drum, Din toate căile lumii. În sus conduce-acest drum, Sufletu-acasă purtând, În ţara-n care mereu se visa, Ce viaţa-aceasta nu poate să-i dea. Acolo duce-acest drum, Din a ta viaţă plecând. Jos, ne-nsemnate rămân Toate problemele vieţii. Lupte, eşecuri şi chin, Trec, şi atunci poţi urca. Sub tine,-nfrângeri, se află-n curând, Şi-o viaţă nouă ţi-apare-nflorind. Împărăţia-I o simţi, Naştere-n tine, cum ia. Lin pleacă, nezgomotos, Ce-ţi mai întunecă ochii; Al vieţii scop şi folos Clare ţi-apar, desluşit. Nemărginirea întreagă-ntrevezi; Departe-n timp planul Său descifrezi. Lasă-L prin tine-a lucra, Până vei fi sus primit! 34. Domnul cheamă din tumultul Domnul cheamă din tumultul Ce e-n lumea rea: „Nu mai rătăci zadarnic, Dă-mi tu inima!“ Jugul lui Isus ia-l zilnic, A te-elibera: Sursa libertăţii,-odihnei- Mântuirea ta! Când ţi-e inima-ncărcată, Dusă de-orice vânt, Şi ţi-e viaţa-ntunecată, Tot mai grea părând, Multe suflete-s lovite, După-odihnă-oftând, Dar puţini vor să-L urmeze Pe Isus, Cel blând. Glasu-nţelepciunii cheamă: „Nu mai stărui Pe căi sumbre, spre regrete Ce nu vor sfârşi!“ 35. Există un drum Există un drum, un drum drept şi strâmt Ce duce spre viaţă, sus- E Calea ascunsă, drumul cel sfânt Pe unde a mers Isus. În suflet tânjesc, dorind să găsesc Acest drum curat, sfinţit. Mă călăuzeşte, Doamne, Te rog, Spre-al Tău drum desăvârşit! Dar, ca să-l găsim, El cere să fim Dispuşi să lăsăm ce-i rău, Căci Domnul a spus că doar cei curaţi Pot merge pe drumul Său. Există un drum îngust şi sfinţit- Cel al adevărului; E drumul neprihănirii, smerit, Ce nu-i place eului. Acest drum dorit e desăvârşit; Pe el merg aleşii Lui. Cei ce, pentru El, au de suferit, Primesc slava cerului. 36. Acel drum, ce conduce sus Acel drum, ce conduce sus, E-ngust-a spus-o El. Doar cei ce-l preţuiesc nespus Îl vor urma fidel. Calea Sa la fel va fi, Pretutindeni şi oricând. Un nume, doar, va mântui, Al lui Hristos-Cel sfânt. El Însuşi Calea a trasat, Picioarele-Şi rănind. Azi, sus în cer, stă înălţat, Cununi pe cap purtând. Cel care,-n Galileea,-a spus, Cu glas precis şi clar: „Veniţi, urmaţi-Mă supus!“ Ne cheamă astăzi, iar. Credinţe goale vor cădea; Trec false teorii; Doar adevărul va-ajuta La-a judecăţii zi. 37. Un izvor de apă vie Un izvor de apă vie, Toată viaţa-am căutat, Ca să-mi fie potolită Setea mare ce-am răbdat. Mi-am găsit Mântuitorul, Cel atât de mult dorit! Mulţumirea mea deplină, În Isus, s-a împlinit. Înşelat cu hrana lumii, După lucruri seci umblam Şi, epuizat de umblet, Tot mai mult eu flămânzeam. Bâjbâind pe alte drumuri, Satisfacţii n-am găsit; Numai multe vorbe goale, Fără viaţă,-am auzit. Un izvor de apă vie, Ce ţâşneşte ne-ncetat, Bogăţii nelimitate, În Isus, eu am aflat. 38. Tu ştii drumul, Doamne Chiar, drumul, de nu-l ştiu, Tu bine-l ştii; Cu-aceasta, duhu-mi liniştit va fi. De ce m-aş frământa, tot zbuciumat, Trudindu-mi inima, îngrijorat? Drumul şi timpu-aici, Tu ni le ştii; Planul ni l-ai făcut a-l împlini. Te proslăvesc, c-atâta m-ai iubit, Şi-Ţi laud harul ce m-a mântuit. Cum bate vântu-aprins, Tu bine ştii; Tu-i zici să stea şi, prea târziu, nu vii. Stau liniştit; Cuvântu-Ţi mi-e răspuns; Tu drumu-mi ştii, şi-aceasta mi-e de-ajuns. 39. Unu-i doar Cine poate să ne-ajute, să ne simtă inima, Când de-ai vieţii spini e-atinsă, sângerând, Care-i lângă noi, aproape, şi ne dă,-n iubirea Sa, Chiar ce-avem nevoie-n suflet, Duhu-I blând? Unu-i, doar-e Isus, Şi noi, deplin, nădejdea-n El ne-am pus. Când probleme ne-asupresc şi griji ne copleşesc, Un Prieten, ce ne-ajută, e Isus. Cine poate să dea pace păcătosului trudit, Când cu sarcini al său suflet e-ncărcat, Să-i vorbească de iertarea ce-l va face fericit, Prin spălarea-n sfântul sânge ce Şi-a dat? Cine poate să ne fie un Prieten bun mereu, Orice-amărăciune-a noastră-mpărtăşind, Ce se-apropie-n iubire şi ne vindecă de rău, Să trăiască-n noi de-a pururi, consimţind? Cine poate să ne-ajute, când sfârşitul e curând, Ce-o să meargă-n apa morţii lângă noi, Luminându-ne cărarea, temeri şi-ndoieli ştergând, Să ne poarte-n siguranţă duhu-n rai? 40. Condu-mă să nu rătăcesc Doamne, condu-mă, să nu rătăcesc-ia-mi mâna Tu! Pe lângă drum, capcanele pândesc-ia-mi mâna Tu! Slab sunt şi înclinat să tot greşesc; De Tine însoţit, nu rătăcesc. Domnul meu drag, Tu m-ai iubit mereu: să nu mă laşi! Eul, zdrobeşte-mi, fă-mă robul Tău-al Tău slujbaş! Dacă, prin viaţa mea, eşti proslăvit, Va fi ea demnă, şi eu fericit. De-Ţi este viaţa mea de vreun folos, Ţi-o dau smerit; Tu ai murit pe lemnul nemilos, chiar răstignit. Chiar dacă-s spini, cu Tine eu păşesc; Te rog, nu mă lăsa să rătăcesc! 41. De-aş avea orice De-aş avea orice, dar fără Domnul, Oare-ar merita să mai trăiesc? Aş putea găsi odihnă-n suflet Printre lucruri ce nu dăinuiesc? De-aş avea orice, dar fără Domnul, Viaţa-ar fi o luptă de prisos. Orice bun de-aici nu se compară Nici cu-o clipă-a vieţii cu Hristos. Chiar de-aş fi bogat, iubit de oameni, Cu un nume ’nalt, recunoscut, Dar să n-am în cer nicio speranţă Pentru vasul meu, de vânt, bătut, De-aş avea orice, dar fără Domnul, Cel ce, pentru mine, S-a jertfit, Ce refugiu,-atunci, mi-ar da Pământul, Unde aş fugi, aşa zdrobit? O, ce mare gol e fără Domnul, Între-atâtea-amărăciuni aici! Dacă, fără El, e gol Pământul, Oare,-n veşnicie, cum va fi? O, ce har nespus-să-L am pe Domnul, Cel ce-mi simte orice neajuns! Dacă-L am pe El, atunci am totul: El-comoara mea-iubit Isus! 42. Viaţă din belşug! Sub griji şi vină, împovăraţi, Mulţi oameni, trist se frământă, Când ar putea, fericire,-avea, Dacă-ar primi viaţa sfântă. O, viaţă veşnică! Doar prin Isus, cel din ceruri! O, viaţă din belşug! Fie slăvit El de-a pururi! Oare de ce,-mpovărat rămâi, Când El scăpare ţi-oferă? Inima dă-I-o, şi vei primi Viaţa-I bogată, eternă! Lasă în urmă plăceri lumeşti, Pe Salvator alegându-L! La sursa Vieţii întoarce-te, De-astăzi slujindu-I, iubindu-L! 43. Este o sfântă Împărăţie Este o sfântă, eternă-Împărăţie, De pace, dreptate şi-adânci bucurii; În ea-i măreţie şi-un veşnic tezaur. O, ea este-aproape, prietene, ştii? Al ei Împărat întronat te ajută; O, dă-I toată cinstea, predă-I viaţa ta! Este un Domn peste-această-Împărăţie; El vrea să domnească şi-n inima ta. E vrednic de cinste, plin de-nţelepciune; O, ştii că,-n putere, te poate-mbrăca? Este un tron ce Şi-l caută-Împăratul, Ca, viaţa şi harul, acolo să-Şi dea. Nu mai zăbovi, El duios te imploră: O, ştii c-acest tron este inima ta? 44. Cine-i Rege-al regilor? Cine-i Rege-al regilor? El te cheamă iubitor Să-ţi dea şansa cerului Mântuind prin moartea Lui. În Împărăţia Sa Poate fi oricine vrea. Cine-i Cel ce,-n duhul tău, Seamănă Cuvântu-I viu, Ca să poţi şi tu avea Viaţa şi puterea Sa? De Hristos fi’nd stăpânit, Ţi-e păcatul biruit. Cine-i Cel ce, întronat Într-un suflet ne-nsemnat, Luminează calea sa, Dă speranţă-n truda-i grea, Ceru-aproape aducând, Pace, bucurie, dând? E Isus-Domn şi-Împărat! Vrednic e de-a fi-ntronat. Fie-n inima-ţi primit- Vina El ţi-a ispăşit! În Împărăţia Lui, Veşnic, sufletu-ţi va fi. 45. Vino la Mine „Vino la Mine!“-i glasul lui Isus, Ce îţi oferă harul Lui nespus. „Suflete trist, trudit de grija ta, La Mine vin’, şi-odihnă îţi voi da!“ „La Mine vin’, la Mine vin’! În Mine-odihnă vei avea deplin; Viaţă îţi voi da, pace vei avea.“ „Eşti obosit de lupta vieţii grea- Nu zăbovi s-asculţi chemarea Mea! Chinuri şi îndoieli se vor sfârşi; La Mine vin’, şi pace vei primi!“ „Om îngrozit de vină şi păcat, De Dumnezeu, în cuget, deşteptat, Între nădejdi şi temeri, nu mai sta! La Mine vin’, şi viaţă îţi voi da!“ Viaţa, odihna, pacea,-s flori de sus; Mântuitoru-aici ni le-a adus. Încă de-acum, vederi, El ne-a deschis, Spre bucuriile din paradis. 46. Fă după-al Tău plan Fă după-al Tău plan, nu după-al meu! Tu eşti Olarul, eu-lutul Tău. Fă-mă în totul, Doamne, cum crezi! Eu mă predau să mă modelezi. Fă după-al Tău plan, nu după-al meu! Inima-ncearcă-mi, Doamne, mereu! Spală-mă-acum să fiu curăţit, Căci în prezenţa-Ţi mă plec smerit! Fă după-al Tău plan, nu după-al meu! Frânt şi-obosit, cer sprijinul Tău. Toată puterea e-n mâna Ta; Rănile-atinge-mi, a-mi vindeca! Fă după-al Tău plan, nu după-al meu! Strâns sub controlu-Ţi să fiu mereu, Ca, pe Isus, să-L pot arăta, În orice clipă, în viaţa mea! 47. Aplecaţi, stând lângă Domnul Aplecaţi, stând lângă Domnul, la picioarele-I, smeriţi, Ascultând Cuvântu-I dulce, El ne face fericiţi, Mângâieri, dând, în nevoie, şi dorinţe vii, de sus; Ne inspiră zel în inimi, dragoste ca-a lui Isus. Ne inspiră zel în inimi, dragoste ca-a lui Isus. Doar un lucru trebuieşte, zilnic, cu Isus umblând: Să-I dăm timp, în aşteptare, la Cuvântu-I ascultând, Şi primind curaj de luptă,-n gând şi-n inimi înnoiţi, Lui Isus, fideli în totul, toţi vrăjmaşii vor fi-nfrânţi. Lui Isus, fideli în totul, toţi vrăjmaşii vor fi-nfrânţi. Deci s-alegem ascultarea, faţa-I căutând, smeriţi! Cu-al Său Duh El ne va umple, cu-al Său har vom fi-nnoiţi; El va dovedi prezenţa-I, glasu-I blând vom asculta- Sursa binecuvântării-i când avem prezenţa Sa. Sursa binecuvântării-i când avem prezenţa Sa. 48. Învaţă-mă cum să urmez Doamne, învaţă-mă cum să urmez- După exemplul Tău să procedez: Drept să păşesc, crezând, Nu prin vedere-umblând, Lumina-Ţi clar făcând Cum să urmez! Prin întristări, să-mi spui cum să urmez, Când bucurii trec-cum să procedez, Când singuratic sunt Şi disperat mă simt, Pe culmi sau văi, fiind- Cum să urmez! Prin ceaţă,-nvaţă-mă cum să urmez, Când îndoieli vin-cum să procedez! Să-mi străluceşti mereu Prin temeri, când mi-e greu! Fă-mi clar, pe drumul meu, Cum să urmez! Cât mai trăiesc, să-mi spui:-cum să urmez, Prin orice-aş trece-cum să procedez! Mă-nvaţă, cât timp merg Şi cursa o alerg, Să capăt premiu-ntreg, Cum să urmez! 49. Seamănă Cuvântul Cuvântu-I dulce, etern, plin de har, Ca pe sămânţă, seamănă-l iar! Spune mesajul seminţei de sus, Ce-mi suflă viaţă venind din Isus! Seamănă-al Său cuvânt de sus, Cereasca viaţă venind prin Isus! Seamănă astfel, răbdând şi iubind! Scump e mesajul, de sus venind. Eu sunt nevrednic, aşa slab şi rău- Spune-mi Cuvântu-I, s-ajung fiu al Său! Zi-mi tot mesajul! vreau liber a fi, Toată splendoarea-I s-o pot privi, Să-L pot alege pe El-partea mea, Drept Împărat sfânt a-L încorona. 50. Azi se-mprăştie sămânţa Azi se-mprăştie sămânţa Prin mesajul Tatălui: Evanghelia cea vie, Cea constantă,-a dragostei. Lângă drum, oare,-o să cadă, Pe pământ dur, nezdrobit, Lesne de a fi furată, După tot ce s-a trudit? Sau pe-o inimă pietroasă, Rădăcină neprinzând, Fără-un seceriş posibil, Nici un snop neobţinând? Între căutări spre lume, Între spini răi, pământeşti, Se va semăna sămânţa, Să se-nece-n griji fireşti? Nu, ci să-mi zdrobeşti Tu viaţa, Răbdător plugar ceresc, Ca să-Ţi pot primi mesajul, Voia Ta s-o-ndeplinesc! Seamănă-Ţi sămânţa scumpă, Azi, adânc în viaţa mea, Ca să crească, să prospere Către viaţa veşnică! 51. Sămânţa scumpă Cuvintele-I de viaţă, Sămânţă scumpă-mi sunt; Dau pace şi-ndrumare, Nevoia-mi alinând. Căldura ascultării Cu drag voi oferi, Ca,-n mine, viaţa nouă Să poată înflori. Sămânţă vie mi-este Acel mesaj divin; L-ascult cu drag, păstrându-l, Ca viaţa s-o obţin. Mi-e inima pământul; Ce seceriş va da? Se află-acolo pietre? Sunt spini stăpâni pe ea? Cel Rău vrea să mă prade, Sămânţa scumpă-a-mi lua; O inimă-nchistată, Rod copt, nu poate da. Chemaţi, semănătorii, Ţel, case, şi-au lăsat, Să-mprăştie sămânţa, Privind spre secerat. În dragoste, mesaju-I Se-ntinde pe pământ; Se seamănă-o speranţă, De-i soare sau de-i vânt. 52. La cine să ne ducem? La cine, Doamne, am putea Să mergem, în afara Ta? În lumea căilor pustii, O, Tu, doar, ai cuvinte vii! La cine, în afara Ta, Când ştim ce rea ni-e inima? Căci Tu, doar Tu, Stăpân iubit, Păcatul lumii-ai ispăşit! La cine, în afara Ta, Când viaţa, răni, doar, poate da? Tu vindeci şi ne faci întregi; Om al Durerii, Tu-nţelegi! Tu eşti Hristosul-Te-am găsit! Iubirea Ta ne-a copleşit. Atingerea-Ţi ne-a vindecat, O, Mire-al nostru adorat! 53. Pribegind prin pustie Pribegind prin pustie, Singur, prin noaptea grea, Căutând mângâiere Şi lumină-a avea, Plin de dezamăgire, De nimic bucuros: O, acesta e drumul Celui fără Hristos! Oare cine-o s-ajute, Uşurând din poveri, Ca să-Şi dea interesul, Parte luând în dureri? Când rănitul tău suflet Luptă-n starea sa grea, O, nu-i nimeni la care Poţi a te adresa? Da, prietene,-i Unul Ce vrea a-mpărtăşi Toată-a ta frământare, Griji, dureri a-ţi simţi, Unul ce, totdeauna, Îţi va fi credincios, Ca prieten şi frate Şi-adăpost preţios. O, de ce nu laşi groaza, De pustie fugind? O, de ce nu laşi bezna, La lumină venind, Unde-Acela din ceruri Te aşteaptă cu dor, Vrând să te-mbrăţişeze La-al Său sân iubitor? 54. Un suflet dornic O, suflet deznădăjduit, El ştie grija ta! În mila Sa, mesaju-ţi dă: „Ia-ţi crucea şi urmează-Mă! Povara-ţi voi purta, Povara-ţi voi purta.“ Un suflet dornic va găsi Pe Domnul căutând, Ce-l va scăpa de temeri şi-ndoieli, Trecutul său iertând. O, suflet încă-n beznă stând, Lipsit de bucurii, El apărarea vrea să-ţi ia, Din plin iubirea Sa să-ţi dea, Sfânt musafir a-ţi fi, Sfânt musafir a-ţi fi! O, suflet neadăpostit De staulul divin, Acesta e prilejul tău! „O, vin’ la Mine!“-i glasul Său, „În lume-i ger şi chin, În lume-i ger şi chin.“ Orice-ndoială ţi-o va lua; Al vieţii scop vei şti. Hristos e Salvatorul tău, E Calea către Dumnezeu; Te caută să vii, Te caută să vii. 55. De ce să merg pe căi pustii De ce să merg pe căi pustii, Ce nu dau pace, bucurii? Doar una dreaptă poate fi; Ea în Isus se vede. De-al Său drum sunt satisfăcut. El va sfârşi ce-a început. Nu-i vreunu,-aici şi-n cer, ştiut, Cu El să se compare. Ştiinţa lumii-i labirint De căi greşite, care mint; Dar fericiţi, acei, doar, sunt, Ce, în Isus, văd Calea. Puterea mea ar eşua Când, cu păcatul, aş lupta, Şi pot învinge doar aşa: Primind, în Domnul, viaţa. Când, de păcat, sunt inundat, Eu chem, prin Numele-I curat, Pe Fiul, pur şi nepătat, Al celor slabi Prieten. 56. Doar Domnul mi-e scăpare Unde găsesc refugiu În timpul furtunos? Unde mă pot ascunde, Sigur, la adăpost? Doar Domnul mi-e scăpare, Sursa de bucurii; În orice încercare, El mă va ocroti. Glasul Său calm mă cheamă: „Vino să te-odihneşti! Sub braţul Meu puternic, În siguranţă eşti.“ Când greu m-apasă sarcini, Ce nu le pot purta, Dulce îmi spune-n şoaptă: „Eu duc povara ta.“ Astfel doresc să umblu Spre casa mea de sus, După Cel nevăzut, dar Mult preaiubit-Isus. 57. Dumnezeu m-a iubit El m-a iubit pe când eram departe, Un rătăcit de turmă, de Păstor. Am auzit atunci un glas de şoapte Ce m-a atras să vin la-al Său popor. El ne-a iubit pe când eram departe Şi ne oferă astăzi braţul Lui, Un sprijin care-n lume să ne poarte Ca mesageri ai Domnului. El m-a iubit pe când eram departe, Talant pierdut, printre gunoi ascuns, Dar m-a găsit şi m-a scăpat de moarte. De dragul Său, mă bucur azi nespus. El m-a găsit pe când eram departe, Plecat de-acasă, rătăcind rebel. Din bezna grea, El m-a chemat deoparte, Mi-a amintit că am belşug în El. 58. Mai departe mă condu Te urmez cu drag, o, Doamne, Unde Tu ai mers supus! Alte căi sfârşesc în beznă; Tu mă duci acasă, sus. Mai departe mă condu, Unde Tu ai mers supus! Mă condu la Tatăl, sus! Mult doresc să-Ţi calc pe urme, Peste dealuri, sau prin văi, În supunere deplină, Cum vrea Tatăl pentru-ai Săi. Chiar de nu ştiu ce m-aşteaptă, Înapoi, eu nu voi da. Sfatul Tău mă va conduce, Calea, clar, să-Ţi pot vedea. Gând scump: mâna Ta mă-ndrumă, Când nu văd ’naintea mea. Gând scump: Tatăl plănuieşte Ce-i mai bun ce pot avea. 59. L-aud chemând stăruitor Tânjesc să merg cu Dumnezeu, Cu-aleşii Lui, pe drumul Său. L-aud chemând: „O, vino-acum!“ Şi, bucuros, Lui mă supun. L-aud chemând stăruitor Să vin din drumu-nşelător; Da, vreau să merg cu Dumnezeu, Cu-aleşii Lui, pe drumul Său. De lumea m-ar dezaproba, Nădejdi, curaj, El îmi va da Să-L pot urma necontenit Spre-a Sa odihnă la sfârşit. Speranţe noi îmi izvorăsc Când sacrificiul Său privesc. O jertfă după voia Ta, Să-Ţi fie, Doamne, viaţa mea! Pământ şi iad se-mpotrivesc, Eu, în credinţă, m-odihnesc. Cuvântul Său e stânca mea; O, suflete, vei triumfa! 60. Cu Isus mergi, nu te teme Cu Isus mergi, nu te teme: El te va călăuzi Chiar prin văi întunecoase Şi, puterea-ţi, va-nnoi! Să-I împărtăşeşti ocara! Alergarea, când sfârşeşti, Intri-n a Sa bucurie, Veşnicu-I accept primeşti. Nu-nceta să porţi povara, Chiar de-i lupta lungă, grea, Căci, perseverând cu Domnul, Biruinţa vei cânta! Să nu dai ’napoi, urmează-L- Pentru tine-a fost rănit! Cei ce-mpărtăşesc ocara-I, Slava Sa, au la sfârşit. Stăruieşte-n alergare Spre răsplata veşnică Să câştigi cununa vieţii, Cu tăria ce El dă! 61. Paşii sfinţi ai Domnului Paşii sfinţi, marcaţi de Domnul, Îmi arată drumul drept, Sunt un far în întuneric, Ca, spre cer, să mă îndrept. Paşii sfinţi, marcaţi de Domnul, Îmi sunt scumpa mea comoară; Dinspre lume ei mă-ndreaptă, Spre-a intra-n favoarea Sa; Doamne, de-astăzi, paşii Tăi vreau a-i urma! Paşii sfinţi, marcaţi de Domnul, Îmi confirmă drumul sfânt; Mă ajută-n marea vieţii, Harta şi busola-mi sunt. Paşii sfinţi, marcaţi de Domnul, În credinţă-i pot urma, Prin acest pustiu sălbatic, Căci Isus mă va-ndruma. Vreau să-Ţi preţuiesc, o, Doamne, Fiecare pas rănit, Să urmez a Ta-ndrumare, Până, sus, voi fi primit! 62. Mereu cu Domnul Vreau să fiu mereu cu Domnul; Singur, eu nu pot umbla. În prezenţa Sa am totul; Braţul Său e paza mea. Sufletu-mi nu se va teme Unde El mă va purta. Mă supun şi,-n orice vreme, Paşii Lui eu voi urma. Vreau să fiu mereu cu Domnul, Căci sunt slab pe calea mea. Numai El îmi dă cuvântul Ce mă poate mângâia. Vreau să fiu mereu cu Domnul În al vieţii drum de-ocări, Când cu nori sau soare-i cerul, Printre lupte şi-ncercări. Vreau să fiu mereu cu Domnul, Să-mi arate Calea Sa, Până când ating Iordanul Şi-ape reci voi traversa. 63. Vezi-L pe Mântuitorul Vezi-L pe Mântuitorul, Ca să moară,-aici venind! Vezi iubirea Sa cea mare, Ceru-n slavă părăsind, Pe cei păcătoşi, trudiţi, trişti, Să-i câştige! Chiar aşa? O, ce dragoste nespusă! Chiar aşa? Chiar aşa? O, ce dragoste nespusă! Chiar aşa? Chiar aşa? Vezi-L, gânditor, cum umblă Pe al Galileii drum, Cum pescari smeriţi Şi-i cheamă: „O, urmaţi-Mă acum, Să trăiţi lucrând cu Mine Până viaţa terminaţi, Câştigând cu Mine oameni Depărtaţi, depărtaţi! Câştigând cu Mine oameni Depărtaţi, depărtaţi!“ Vezi-L cum, plecat, Se roagă În Grădină, singur fi’nd, Înfruntând batjocuri, moarte, Vina noastră ispăşind, Copleşit de întristare, Crucea luând-o, singur doar! Vezi cum suferă-n răbdare, Singur doar, singur doar! Vezi cum suferă-n răbdare, Singur doar, singur doar! 64. Am un bun Prieten Am un bun Prieten, preţios; Mare bucurie mi-a adus! Satisface orice lipsă am Şi zădărniceşte planul lui Satan. Doresc mai mult să Te iubesc, Al Tău prieten intim să mă faci. Ajută-mi Tu să dovedesc Că sunt al Tău, al Tău pe veci! Pentru El, străin am devenit, Cele nevăzute am privit, Iar plăceri deşarte am lăsat; El mă spală-acum, făcându-mă curat. Perspective noi mi se zăresc Când pe vârf de munte-L întâlnesc; Plec cu sufletul împrospătat; Tot trecutu-ntunecos îmi e uitat. Pân’ la cap, Prieten îmi va fi; Tot mai scump El îmi va deveni; Tot ce am, asupra Sa eu pun. Azi al Lui, pe veci al Lui, vreau să rămân. 65. Este-o mână-ntinsă Este-o mână-ntinsă-n milă, În iubire şi în har, Ce se-oferă să ne ducă Sus, la Tatăl nostru-n cer. Ţie, mâna ţi s-a-ntins, Mie, mâna mi s-a-ntins. Credincioasă ne va fi, Oriunde vom fi ajuns. Pot, această mână-ntinsă, Ce se-oferă, s-o ignor? Să-mi mâhnesc Mântuitorul? Să nu-I dau ce-I sunt dator? Nu refuz, iau mâna-aceasta, Căci ea drept mă va-ndruma. Da! acum iau hotărârea Să mă las purtat de ea. Mână-n mână, împreună Cu Mântuitorul meu, Cu-al meu Frate, cu Hristosul, Vom păşi spre Dumnezeu. 66. O, Dumnezeu m-a câştigat O, Dumnezeu m-a câştigat! Acum văd scopu-I, desluşit: De ce-a trimis El pe Hristos, Ce, pentru mine, a trăit. Mi-a arătat cum să trăiesc Şi a murit în locul meu. Întreaga-mi viaţă I-o predau, Să fiu al Său, să fiu al Său. Jertfind şi eu acum cu El Pe-al suferinţei drum al Său, Primesc din bucuria Sa Şi pace de la Dumnezeu. Prin bezna lumii de aici, Doar El mă va călăuzi. Îl voi urma pân’ la sfârşit; El ştie drumul, zi de zi. 67. Lasă-L a te lucra „Stai liniştit şi lasă-L În totu-a te lucra!“ O, Doamne, fii Olarul, Eu, lutu,-n mâna Ta! O, mă lucrează cum vei vrea! Stau liniştit în mâna Ta. În mâna Ta-i odihnă- Acolo vreau să stau. Înmoaie-mă şi fă-mă Bun pentru planul Tău! Divina-Ţi măiestrie Alungă teama mea; Noi lecţii-mi vei deschide, Supus în mâna Ta. Imprimă-Ţi chipu-n mine, Al Tău model sublim, Să vadă alţii-n mine Frumosu-Ţi chip divin! 68. Ia-ţi crucea „Ia-ţi crucea şi urmează-Mă!“- A spus Mântuitorul tău- „Leapădă lumea, voia ta, De vrei să fii ucenicul Meu!“ Ia-ţi crucea, iar povara ei Să nu-ţi doboare inima, Căci braţul Lui te va purta- Sprijin, putere, El îţi va da! Ia-ţi crucea, nu te ruşina Şi nu fi, de mândrie, plin! Crucea, El pentru tine-a dus, Să te salveze din veşnic chin. Ia-ţi crucea şi,-n puterea Lui, Mergi curajos şi liniştit, Ca să ajungi acasă, sus, Când, prin El, moartea ai biruit! 69. Glasul lui Isus auzi-l Glasul lui Isus auzi-l, Suflete trudit! Pentru tine a trăit El, Crucea-a suferit. O, auzi-L, nu te-ndepărta! Lui, dă-ţi inima şi viaţa Pentru-a-L asculta! Te-ai întors ades’ spre surse De plăceri lumeşti, Tot sperând că,-acolo setea, O să-ţi linişteşti. O, n-asculţi pe-Acest Prieten Bun, desăvârşit?- El te va păzi în lume Până la sfârşit. De-I dai inima,-ntorcând-o Dinspre-orice păcat, El cu Duhul te va unge, Să-L ai ne-ncetat. 70. Dumnezeu vrea să te facă Dumnezeu vrea să te facă Chiar ca Sfântul Său, acum, Ca să-I oglindeşti mărirea, Cât alergi pe-acest scurt drum. Duhu’umil, supus, păstrează-ţi, Sub tăria mâinii-I stând, Răbdător, ferm, împlinindu-I Orice ne-nsemnat cuvânt! Fericit, voios, slujindu-I, De-a Sa dragoste umplut, Una-n inimă, duh, minte, Dă-I controlul absolut! Ca-al Său Fiu, El te va face; Că-ar putea, nu te-ndoi! Fă să-ţi tacă gânduri, logici, Voii Lui, supus să fii! O, ascultă-L fără murmur, Nu te-ntoarce, nu-oscila! Când te vei trezi-n al Său chip, Mulţumit vei triumfa. Lasă-L liber să creeze, Sfânta-I operă-a sfârşi, Chipul preaiubitului Fiu Să Şi-l poată El privi! 71. Tot mai aproape Tot mai aproape de sânul Tău, Vreau, şi la bine, să fiu, şi la rău. Braţul Tău mi-este scut păzitor, O, Tu, al lumii blând Mântuitor! O, Tu, al lumii blând Mântuitor! Tot mai aproape, cu-un duh supus; N-am altă jertfă s-aduc la Isus; Numai un cuget plin de păcat, Eu Ţi-l aduc, spre a-l face curat. Eu Ţi-l aduc, spre a-l face curat. Tot mai aproape, să fiu al Tău; Lepăd păcatul cu tot ce-are rău: Pompa, mândria, ochiu-nrăit; Vreau pe Isus, doar pe Cel răstignit. Vreau pe Isus, doar pe Cel răstignit. Tot mai aproape, cât mai trăiesc, Până-ncercarea şi lupta sfârşesc; Vom fi atunci alături mereu, Eu şi cu Tine, Isus, Domnul meu! Eu şi cu Tine, Isus, Domnul meu! 72. Însetat om, El te cheamă Cauţi tu, în zorii vieţii, Surse de plăceri lumeşti? Nu ţi-e inima-obosită, Când mereu te-nveseleşti? Bucuria-aici e scurtă, Şi dureri ascunde-n ea; Bea, o, tinere,-apă vie, Şi-n veci nu vei înseta! Însetat om, El te cheamă, Seci plăceri, a le lăsa! Apă vie îţi va da El Şi-n veci nu vei înseta. Cauţi, ca samariteanca, Obosit la-al zilei miez, Ape dezamăgitoare, Ce te fac iar să-nsetezi, Când, blând, Domnu-aşteaptă-atâta, Pure bucurii să-ţi dea? Apă vie îţi va da El, Şi-n veci nu vei înseta. Printre umbre,-n seara vieţii, Când se-anunţă noaptea grea, Timpu-i scurt, mai cauţi surse Ce,-n curând le vei lăsa? Blând, Mântuitorul cheamă, Viaţă veşnică să-ţi dea; „Eu te voi salva,“ şopteşte- În veci nu vei înseta. 73. Nevoie am mereu Nevoie am mereu De Tine, Domnul meu! Doar glasul Tău divin M-alină pe deplin. Nevoie am de Tine- Rămâi mereu cu mine! Al Tău braţ mă susţine; La Tine eu vin. Ce mult îmi trebuieşti- Să nu mă părăseşti! De Tine, când m-ating, Ispite nu mă-nving. Cu mine vreau să fii, Şi-n greu, şi-n bucurii, Căci, fără Tine, sunt Un nor purtat de vânt. O, fă-m-al Tău să fiu, Doar voia Ta să ştiu, Ca,-n viaţă, să-mplinesc Al Tău Cuvânt ceresc! 74. Acasă te cheamă Hristos El te cheamă acasă, doreşti să-L asculţi? Tu, departe de staul, te duci, Către apele râului morţii adânci, Ce curg mohorâte şi reci. Acasă te cheamă Hristos; Acolo eşti mult aşteptat. El viaţa Şi-a dat pentru-a te salva Din chinul amar, disperat. Sunt pericole mari pe cărarea ce-o mergi, Fără sorţi să scapi inima ta. O, întoarce-te-acum să-L asculţi, cât mai poţi! Păstorul te ia-n grija Sa. El va lua întunericul ce te-a cuprins Şi se-afundă cu cât tu păşeşti; Toată vina trecutului ţi-o va ierta, Ca dragostea Sa s-o cunoşti. Vino-acum spre-alinarea şi-odihna-n Hristos, Să n-ajungi fără El la sfârşit! Nu rămâne afară, căci sufletu-ţi pierzi! O, preţul, ţi l-ai socotit? 75. Eşti încă fără pace? Eşti fără pace-n suflet Şi-n inimă-ntristat? Nu ai nicio nădejde, Te simţi împovărat? O, de-ai urma pe Domnul, Cu drag şi-ncrezător, Te-ar însoţi prin viaţă, Atunci, un ajutor! Nu ştii ce e cu tine, Luptând cu-al tău păcat? Nu poţi găsi odihnă, Mereu eşti agitat? Te-ntrebi ce-i adevărul, Căci eşti ne-ncrezător? O, cere claritate La Cel ce-i adevăr! La El, doar, este pace, În El e mângâiat Cel ce-i bolnav, sărac, Obosit şi-ngrijorat. 76. O, ce-ţi foloseşte? Viaţa trăim doar o dată, Lucru solemn, de gândit; Drumu-n curând ni se-ncheie, Lupta-n curând ia sfârşit. O, ce-ţi foloseşte, Totul aici, de-ai primi? Sufletul, dacă-ţi vei pierde, Totu,-n zadar, îţi va fi. Viaţa, ca floarea frumoasă, Iute se va ofili; Slava-i măreaţă apune Ca bucuria de-o zi. Dacă poveri te apasă, Viaţa,-n zadar, de o vezi, Domnu-a promis să te scape Dacă-n favoarea-I cedezi. Vrei să alegi ascultarea, Tot ce-i al tău, Lui predând? Dacă Îl faci Domn în viaţă, El te salvează, tronând. 77. Numai o viaţă Numai o viaţă, şi ce iute trece! Scenele lumii-apar şi se-ofilesc. Beţi de huzur şi-n pofte egoiste, Mulţi, viaţa scumpă,-aşa îşi risipesc. Numai o viaţă! Cum sfârşim noi drumul, Căci el îndată ne va fi-ncheiat? N-o risipi, căci nu este a noastră! Comoara ei doar ni s-a-mprumutat. Numai o viaţă-câţiva ani de slujbă! O, te trezeşte, nu fi neatent! Nevoia-i mare,-n juru-ţi pier atâţia; Dă-ţi pentru Domnul timpul pe pământ! Numai o viaţă! Robi ai Săi pe-acest drum, O, mai trudiţi, chiar dacă e pietros, Căci coasta-abruptă-a muntelui conduce Sus, la odihnă,-acasă cu Hristos! 78. Timpul trece-aşa de iute Timpul trece-aşa de iute! Zile, ani, se scurg pe rând... Foloseşte orice clipă, Că-ai să mori şi tu-n curând! Clipa vieţii-ndată piere; Nu va reveni nicicând. Nu-ţi da nobilele forţe În comori de pe pământ! Aur veşnic să îţi cumperi, Haine albe,-mpărăteşti! Cu-ochii unşi, bogat şi vrednic, În lumină să păşeşti! Timpul ne-ncetat goneşte; Nimeni nu îl poate-opri. Ale vieţii umbre dese, Noaptea,-ndată vor vesti. O, te scoală,-ncepe lucrul! Să-ţi procuri, cât este zi, Un câştig neros de molii, Ce nu poate rugini! Dumnezeu vrea cu ardoare, Chipul lui Isus, să-ţi dea; Vezi să nu-ntristezi pe Duhul, Şi să strici lucrarea Sa! În Isus e adevărul; Stai smerit ’naintea Sa! Jugul Său să-l iei asupra-ţi, Şi odihnă vei avea! 79. Trec anii ca un vis Trec anii ca un vis, Dar scumpă-i orice zi. Deşi aici părem stabili, De timp, noi luaţi vom fi. Viaţa trece-n zbor; Luaţi vom fi, curând. Mulţi pe-aici s-au perindat, Aici nerămânând. Fragil e-al vieţii fir, La tineri şi bătrâni. Prin tragedii, cad mulţi, ce cred Că sunt, pe ei, stăpâni. Cum să mai stăm pasivi Şi,-n tihnă, să dormim, Orbi faţă de ce noi vedem Şi surzi la ce-auzim? O, Domnu-ncearcă-n har Pe toţi a ne trezi, Căci timpu-i preţios, trecând! Curând se va sfârşi. 80. Ziua scurtă-a vieţii Evanghelia cea sfântă Mi-este cânt ceresc, iubit; Slavă lui Isus de-a pururi, Căci iubirea-I m-a-ntregit! Ziua scurtă-a vieţii trece- Pe Cel drag Îl vom vedea; Pururi părtăşie sfântă, Sus, la Tatăl, vom avea. Când ţi-umbresc nori negri calea, La Calvar priveşte iar! Fiul sfânt, de bunăvoie, Pentru noi S-a dat, prin har. Să riscăm lăsând pe mâine Ce ne-a dat azi a lucra? La sfârşit nu se mai poate Cumpăra şi-mprumuta. Cărţile se vor deschide- Viaţa clar ne-o vom vedea; Chiar de mergem împreună, Singuri vom sta-n faţa Sa. 81. Noi ne veştejim Noi ne veştejim ca o floare, Care, ieri de-abia, a înflorit. O, ce mulţi trec, oră de oră! Drumul lor, de mormânt e-acoperit. Noi ne trecem; niciodată Nu călcăm din nou pe unde-am fost. O, ce trist să vezi cum atâţia, Viaţa-ntreagă,-şi consumă fără rost! Zilele ne trec ca o umbră; Valea morţii în curând păşim. Slava lumii ţine o clipă; Ne dispare când noi n-o să mai fim. Aminteşte-ţi din tinereţe Că-anii risipiţi nu mai revin! Noi plutim pe-al timpului fluviu; În curând, ţărmul celălalt păşim. Printre nori, priveşte la Domnul! Pentru tine-a mers El prin calvar Singur, obosit, în tăcere; Oare, dragostea Sa-ţi va fi-n zadar? 82. Paginile vieţii Când se-ntorc ale vieţii pagini Şi tăcute trec neobservat, Să ne-oprim lângă Mântuitorul Pentru sfatu-I blând şi-adevărat! De-am şti ca atunci când viaţa-a trecut, N-am obosi să-mplinim voia Sa, N-am ignora nici premiul ceresc, Ce ne aşteaptă a-l lua. Cu-orice pas, mai aproape suntem De sfârşitul de mers efemer; Cântărind acest gând, mi-aminteşte Că noi suntem în drum către cer. Jos, în valea de ezitare, O, ce mulţi, zăbovind, au murit, Mântuirea părând că-i prea scumpă, Drumul fi’nd pentru ei prea smerit! Cu-orice zi, mai aproape suntem Să-L vedem pe-Împăratul slăvit. Pentru toţi cei ce cred, El întinde Al Său sceptru cu un bun venit. 83. M-am plimbat peste tot M-am plimbat peste tot pământul, Şi e mare şi-ncântător. Totuşi, sunt răscolit de dorul După alt ţărm, netrecător. Am văzut pretutindeni oameni Frământaţi, căutând mereu, Agitaţi şi-obosiţi de umblet, Viaţa-ntreagă muncind din greu. Ei se-ndreaptă spre căi greşite, După slavă, iubire, sorţi, Şi se-ntorc cu-ale lor păcate, Rămânând nesatisfăcuţi. O, să ştii că există-odihnă Pentru sufletu-ndurerat! Du mesajul în toată lumea Că,-n Isus, va fi vindecat! Jugul blând ce Isus ne-oferă Şi uşoara povară-a Sa Dau odihna ce ţi-ai dorit-o, Căutând, toată viaţa ta. 84. Mai am şi alte oi Şi-alte oi mai am în lume, Triste,-n beznă rătăcind, De-a mea dragoste străine, Fără staul, suferind. Prin pustiul munte jalnic, Deprimant, le-am auzit Strigătul de deznădejde, Jos în văi, la asfinţit. Oi dragi ale Mele, Cât mai rătăciţi?! O, Păstoru-acas’ vă cheamă: „Eu vă duc, veniţi!“ Risipite în pustie, Prin deşert orbecăiesc. Trebui’ să le-aduc acasă; Mă grăbesc să le găsesc, Să le port pe ai Mei umeri Şi pe miei la sân să-i duc, Iar picioarele-ostenite, Spre odihnă să le-aduc. Spre păşuni verzi şi bogate, La-al Meu glas, Mă vor urma, Iar la-amiază le voi duce, Ape limpezi, ca să bea; Chiar de trec prin văi şi umbră, Fără teamă vor păşi, Căci vor şti că sunt aproape, Şi,-al Meu glas, vor auzi. 85. Păstorul te cheamă Păstorul te cheamă cu glasu-I divin Să-ţi dea bogăţii mari, cereşti. De ce rătăceşti prin pustiu de păcat? Pace,-odihnă, în staul găseşti. Liniştit te-odihneşti; Pace,-odihnă, în staul găseşti. Plăceri de păcat, cât de repede trec- O clipă, şi-apoi vor pieri! Al cerului aur pe veci va dura; Vrei să vii, vrei, în staul, să vii? Ascultă, Păstorul te cheamă din nou! Tu,-n foame şi frig, pieri pe drum. Nu-i foamete-n El, pâine e din belşug, Intră, intră în staul acum! 86. Cu inima-ntristată Cu inima-ntristată Şi sufletu-obosit, Adânc în întuneric, Tot timpu-am rătăcit; Păcatul mă legase, Scăpare nu vedeam. În mare-amărăciune, Lumină, pace, vream. Mă bucur că, pe Domnul, Acum L-am cunoscut. Cu pace şi speranţă, El viaţa mi-a umplut. Crezând că-mi umplu lipsa, Plăceri lumeşti gustam, Dar, înşelat de ele, Tot mai mâhnit umblam; Simţeam că viaţa-i goală, Un nesfârşit eşec, Plăcerea ei lăsându-mi Un gust amar şi sec. Când bezna se-adâncise, Speranţa dispărând, De-odat-aud pe Domnul, El chiar atunci trecând; Blând, El mi-a zis în şoaptă: „Pe cruce M-am jertfit, Purtându-ţi vina-ntreagă, Să fii tu izbăvit!“ 87. Se merită lui Isus a sluji Se merită, numai lui Isus, a sluji; De facem ce spune El, cu noi El va fi. Nimic care satisface,-n lume, nu găsim, Dar pace şi mulţumire-avem, când Lui slujim. Se merită, doar în cer, comori a avea; Acolo rugina nu le poate strica Şi hoţii nu pot să intre, pentru-a jefui; În Domnul e siguranţă,-acum şi-n veşnicii. Se merită, totul, lui Isus, a jertfi, Să fim cheltuiţi, în totu-a ne cheltui, S-alegem acele lucruri ce-s plăcute Lui, Făcând partea noastră-aici, spre slava Domnului. Se merită, zilnic, pentru El să murim, Să-L facem stăpânul vieţii ce o primim, Căci, cum o să fie, când în faţa Lui vom sta? Vom fi, oare, pregătiţi, pe Domnul, a-L vedea? 88. Mă satisface numai Domnul meu O, Isuse scump, Mântuirea mea, Doar în Tine eu am găsit Desfătare, pace şi bucurii, După care-atât am năzuit! Mă satisface numai Domnul meu; Al Său Nume, doar, eu Îl doresc. Iubire, pace, viaţă din belşug, În Tine, Doamne, eu găsesc! După-odihnă, pace, eu am tânjit, Dar pe Tine nu Te-am dorit. Când L-am întâlnit, dar, pe Domnul meu, A Sa dragoste m-a cucerit. Multe puţuri sparte am încercat, Însă apa lor a secat; Chiar în clipa când m-am plecat să beau, Aşteptând plângând, m-au înşelat. Desfătări pierdute eu am jelit, Dar de Tine n-am însetat, Până ce-au primit ochii mei orbi har Ca să vadă-al Tău chip minunat. 89. Departe-n beznă Boala păcatului cumplit, Viaţa, mi-a consumat. În beznă,-afară-am pribegit, De Tatăl, depărtat. Cu drag, Isus S-a-apropiat Şi-a zis: „Eu, cerul, Mi-am lăsat; Chiar pentru tine Eu M-am dat; Vino la Mine-acum!“ Am plâns, zdrobit sub vina mea, Şi-atunci m-am întrebat: „Trist şi captiv, mai pot spera Să fiu, de El, iertat?“ Când m-a atins, m-a vindecat, Şi,-n faţa Sa, plângând, Blânda-I privire-am remarcat, Teama-mi înlăturând. În El, odihna mi-am găsit; Mi-e tot ce am mai bun. O, vrei să vii? Vei fi primit: Domnul te cheamă-acum. 90. Să fiţi născuţi din nou Pe noapte,-un fruntaş, la Isus, a venit, Să-ntrebe de calea de-a fi mântuit; Isus a răspuns clar ce vrea Dumnezeu: „Să fiţi născuţi din nou.“ „Să fiţi născuţi din nou, Să fiţi născuţi din nou, Vă trebuie cu-adevărat“, El a spus, „Să fiţi născuţi din nou.“ Atenţie daţi la Cuvântul de sus, Atât de solemn pronunţat de Isus! Nu-I faceţi mesajul să n-aibă ecou- „Să fiţi născuţi din nou.“ Voi, care,-n odihna Sa, vreţi să intraţi, Cântând cu cei sfinţi cântul celor salvaţi, Vă trebuie, pentru a fi mântuiţi, Din nou, născuţi să fiţi! 91. Veniţi, pribegi, la Domnul Veniţi, pribegi, la Domnul, alt sprijin e-n zadar! Nădejdi ce-aveţi vă-nşală de nu vă naşteţi iar. Vă trebuie izvorul ce face-un duh curat, Să spele-al vostru cuget de tot ce e păcat. Nevoie-i să veniţi şi odihna-I s-o aflaţi, Crezând în bunătatea-I, de sânu-I rezemaţi. Nevoie-aveţi de glasu-I, „În pace mergi!“, şoptind, Să stingă-n voi furtuna, sfârşitu-i poruncind. Vă trebuie puterea-I de-a vă păstra mereu, Păzindu-vă-n ispite,-ntăriţi prin braţul Său. Vă trebuie iubirea-I şi-acest Prieten bun Să vă călăuzească, mergând cu voi pe drum. În frică şi-ndoieli, deci, la El vreţi să veniţi? El vrea să vă salveze, nu sunteţi izgoniţi. Cu pocăinţă-adâncă, ’naintea Sa venind, Isus vă dă salvarea-I, trecutu-ntreg iertând. 92. Învaţă-mă să-aleg O, Doamne,-nvaţă-mă s-aleg, Căci mii de-alegeri stau în drum! În toate văd câte-un destin; Ajută-mi Tu s-aleg ce-i bun! Tu-n tinereţe ai ales, Şi, orice-acum m-ar ispiti, Pe Tine însutit s-a pus; De ce la Tine n-aş veni? Isuse,-nvaţă-mă s-aleg! De-alegeri, zi-mi al Tău Cuvânt, S-aleg cum aş alege când Timp şi anotimpuri nu mai sunt! O, Doamne,-nvaţă-mă s-aleg, Căci sunt doar un copil firav, Pus într-o lume de mister, Cu-ntunecimi lovind mârşav! Tot ce în lume-i înălţat, Cu-nşelătoare bucurii, Tu, Tânăr nobil, ai lăsat! Ca Tine vreau şi eu a fi. O, Doamne,-nvaţă-mă s-aleg! Mă bucur că Tu înţelegi A tinereţii luptă grea, Ce curse străjuiesc când mergi; Şi, chiar de nu-nţeleg acum, Voi şti, când totu-i terminat, De ce-ai cerut al crucii drum Şi calea-ngustă de-alergat. 93. Cu Isus merg Cu Isus merg-El mă cheamă; Lume, nu mă-mpiedica, Nu m-ademeni cu pofte! Sufletu-mi vrea a-L urma. Preţuind mai mult ocara-I Ca al lumii farmec, ţel, Cu Isus merg-El mă cheamă, Ies din tabără la El. Cu Isus merg-El mă cheamă; Glasu-I blând l-aud şoptind, Bucurie-n suflet dându-mi, Toată teama-mi izgonind. Cu Isus merg-El mă cheamă, Ies să port ocara Lui. El îmi e Lumina Vieţii Ce nimic n-o va umbri. Nu dormi, căci El te cheamă! Scoală-te, ia-ţi candela, Cu-untdelemnul Său ţi-o umple, Ieşi din tabără,-a-L urma! 94. Fără de Hristos Fără de Hristos în lume, O, oare cum ar fi?- Ca o navă fără cârmă, Când pe mare-s vijelii. Fără El-Mântuitorul, Fără ţel şi adăpost, Cine şi-ar permite moartea Gol în viaţă, fără rost? Fără de Hristos în lume, Drumul e-ntunecos. Fără El, nu e lumină, Cerul zilei e noros. Fără de Hristos pe mare, Drumul va fi ceţos, Nori se vor stârni-n furtună; O, aleargă la Hristos! Nu fi fără El în lume! Dă-I astăzi inima, Să n-ajungi ca El să spună: „Pleacă dinaintea Mea!“ 95. O, când va intra Domnul De Împărat, la ospăţ, chemaţi, Poate-ntre-ai Săi oaspeţi aşezaţi, Cum vom fi oare consideraţi Când El va intra? O, când va intra Domnul, Cum vom fi găsiţi? Când Împăratul va intra, Cum vom fi găsiţi? Cununi pe capul, de spini, rănit, Cel ce-a murit pentru toţi-slăvit, O, ce tablou nemaiîntâlnit,- Când El va intra. Cu drag, pe toţi, El îi va privi, Ce,-n haina nunţii,-mbrăcaţi, vor fi; O, de-am putea, proba, reuşi, Când El va intra! Vai de aceia necugetaţi! O, cum vor plânge cei înşelaţi, Fără scăpare şi disperaţi, Când El va intra! 96. Cine aşteaptă la uşă? Cine aşteaptă la uşă, Blând, răbdător, iubind, Cu-o voce caldă, aleasă, Ca să-I deschid, rugând? Blândă Îi e chemarea: „Deschide-Mi uşa ta! Dacă-Mi asculţi implorarea, Cu tine Eu voi sta.“ Afară stă singuratic; Eu, singur stau, la fel. De zăbovesc uşuratic, Oare, nu pleacă El? Grele sunt orele scurse... El încă bate-acum. Cum poţi răbda, o, Isuse, Tot aşteptând în drum? Uşă a inimii-atinse, Deschisă larg să-mi fii! Chiar de va fi să mă mustre, Cu El voi locui. 97. Ai loc pentru Domnul vieţii? Ai loc pentru Domnul vieţii- Cel ce vina ţi-a purtat? El aşteaptă-n faţa uşii; Nu-I simţi Duhu-ndurerat? Inima larg I-o deschide! Vrea să intre-n ea Isus. O, pofteşte-L cât e vreme: Lui să-I fii, pe veci, supus! Pentru poftele deşarte, Loc în inimă-ai lăsat... Însă n-ai loc pentru-Acela Care,-n locul tău, S-a dat? Ai timp pentru Domnul slavei? El imploră să I-l dai... Foloseşte ceasu-acesta- Mâine, poate, nu-l mai ai! Loc şi timp să-I dai în viaţă, Azi, cât eşti sub mila Sa! În curând te cheamă moartea, Şi El nu va mai pleda. 98. Acum, pe cât eşti tânăr Acum, pe cât eşti tânăr, Isus te vrea al Său, Ca,-n duh şi-n adevăr, de-acum, să I te-nchini mereu. O,-ntoarce-te de la păcat, Să-nveţi să faci doar voia Sa! Părăseşte lumea, şi-ai să vezi Că,-n El, totul vei avea! Mântuitorul bate-deschide-I inima! El S-a jertfit pe cruce ca să spele vina ta. Isus vorbeşte-acum-o, ascultă-al Său apel! Vei câştiga pe veci de-L vei alege azi pe El. O, Domnul trece-acum! cum primeşti mesajul Său? Căci ce alegi acum decide-n veci destinul tău. 99. Păstorul mi-a vorbit Păstorul mi-a vorbit În duhu-mi tulburat; Acum vreau să mă depărtez De tot ce e păcat. O, primeşte-mă! Ţie mă predau, Harul, viaţa, dragostea, Să Ţi le port eu vreau. Întreaga-mi viaţă-Ţi dau; Nimic eu nu reţin. Odihna staulului vreau Şi pacea-Ţi s-o obţin. Păstor blând, credincios, Iubirea, viaţa Ta, Să-nsufleţească viaţa mea, Cât lupta va dura! Isus mă cheamă blând Să vin din drumul meu. Am siguranţă-n viaţa Lui, Ascuns în Dumnezeu. 100. Domnul cheamă Domnul cheamă, om pribeag, nu rătăci! El, spre cer, acasă, vrea a te-nsoţi; Vino, cât imploră, teamă nu avea! Îţi va merge-alături, te va-nviora. „O, ce-aş fi avut!“, vei striga, pierdut, Prea târziu văzând că El a trecut. Mult a implorat, dar nu L-ai ascultat, Şi n-ai să mai poţi, atunci, fi ajutat. Domnul cheamă! Om pribeag, nu vei primi Mila Sa? Iubirea-I vei batjocori? Mâna-ntinsă-apucă-I, să n-ajungi gemând, „O, ce am pierdut!“, tu, veşnic regretând. Domnu-aproape-ţi câştigase inima, Când ai tăi ţi-au zis: „Vezi că te vom lăsa!“ Ascultându-ţi firea,-ndată te-ai temut, Şi-ai vândut al tău drept de întâi născut. 101. Auzi-L pe Stăpân Auzi-L pe Stăpân Şi vino să-L asculţi! Deschisă larg e uşa Sa; O, intră cât mai poţi! El te cheamă-acum; Nu va mai chema. În curând Se va scula Să-nchidă uşa Sa. Te-aşteaptă-al tău Stăpân La ape limpezi, vii. Prieten bun El îţi va fi, Acum şi-n veşnicii. Cu drag, El îţi va da Odihna, pacea Sa; Cu viaţa Lui te va-mbrăca Şi,-n ea, te va păstra. Păcatu-ţi va ierta; Pe lemn El l-a purtat. Prin moartea Sa la Golgota, De vină te-a salvat. 102. De-L vrei pe Isus cu tine De-L vrei pe Isus cu tine, Să-ţi predai Lui inima!- El va locui în tine, De păcat te va spăla. El te cheamă, L-auzi? Nu te-ntoarce, fii-I supus! Loc în inimă dă-I, De El, zilnic, fii condus! Inima, Lui ţi-o deschide, Să primeşti Cuvântul Său! Drumul către cer, atunci vezi Că-ţi va fi deschis mereu. De-I închizi acum tu uşa, Respingând ce El ţi-a zis, Vei afla,-ntristat că, veşnic, Uşa cerului s-a-nchis. O, de ce n-asculţi chemarea-I, Tot trecutul a-ţi ierta? Dă-I Lui viaţa ta-n slujire, Şi în cer te va-accepta! 103. La picioare-Ţi cad Doar paşii Tăi vreau să-i urmez, Isuse, Oricât de aspră este Calea Ta, Chiar când se-ntind ’naintea mea pustiuri! Nu-mi cere să Te las, paşii Tăi voi urma! La picioare-Ţi cad, totul Îţi predau; Aş suferi oricât, doar cu Tine să stau! Oriunde mergi, voi merge după Tine, Şi, unde stai, acolo eu voi sta. Cu-al Tău popor, ocara-Ţi am ales-o. Nu-mi cere să Te las, paşii Tăi voi urma! De-acum, El, Domnul, luptă pentru mine; Nu mă mai tem, căci sunt sub paza Sa, Deşi aici am parte de-ntristare: „Nu-mi cere să Te las, paşii Tăi voi urma!“ Nu mă opri, o, Omule-al durerii! Nu mă mai dau ’napoi din urma Ta. O, inima, acum, mi-ai câştigat-o! Pe veci al Tău rămân, paşii Tăi voi urma. 104. Vreau să vin, Doamne Vreau să vin, Doamne, la Tine, acum! M-ai aşteptat răbdător, mult, să vin. Dragostea-Ţi a-nvins, şi-s gata-a-Ţi sluji: Un duh zdrobit nu vei dispreţui. Doamne, ia-mă şi fă-mă al Tău! Sângele-Ţi îmi ispăşeşte ce-i rău. Chiar, înfruntat de vrăjmaşi, de voi fi, Sigur, prin dragostea-Ţi, voi birui. Cine vrea,-a Ta-Împărăţie,-a primi Trebuie ca un copil a veni. Orice mă-mpiedică voi izgoni; Doamne, smereşte-mă, al Tău a fi! Lumea, cu tot ce-are, nu voi primi: Slavă, plăceri, fală, ce vor pieri, Căci sunt doar zgură şi nu-mbogăţesc; Ce-a fost câştig, pierderi îmi socotesc. Negăsind Calea-Ţi, am tot căutat; Sol de lumină, Satan s-a-arătat. Numai al Tău drum acum eu doresc; Pe-unde-ai mers Tu, fă-mă-acum să păşesc! 105. Un singur pas Un singur pas, şi Dumnezeu te-aşteaptă; Ţi-oferă loc, iar tu tot singur eşti... De ce rămâi nehotărât în poartă? O, vin’ la El!-de ce mai zăboveşti? Un singur pas, şi vei primi iertarea; Nu te lăsa, de poftă, înşelat! Răspunde azi, cât timp auzi chemarea, Şi,-n faţa Lui, vei sta, pe veci, curat! Un singur pas, să te îndrume Domnul, Fii liniştit, şi teamă nu avea, Indiferent ce vine împotrivă, Căci El e-aproape-vin’, nu ezita! Un singur pas-dă-l lui Isus să-l poarte! Doar un cuvânt, dar, dacă nu-l rosteşti, Atunci, ce trist va fi când, după moarte, Pierdut pe veci, tu, fără Domnul, eşti! 106. Tot nedecis eşti? Tot nedecis eşti? vezi starea ta! Te cheamă Duhul, nu-L întrista! Vino cât vei putea, Nu mai tot amâna! Domnul, în mila Sa, Har îţi va da. Tot nedecis eşti? El spune blând: „Vino la Mine, viaţa-alegând! Mâinile Mi-au legat; Vezi, cuiele-au purtat! Să fii tu ’liberat, Eu am murit.“ Tot nedecis eşti? Timpu-i prea scurt; O, nu-I respinge haru-oferit! Ce-ar fi s-auzi aşa: „Azi viaţa-ţi se va lua“? Unde-ai să poţi scăpa, Unde-ai să-ajungi? 107. Al nostru Răscumpărător Al nostru Răscumpărător, ’Nainte de-a pleca, Ne-a dat un Ghid, Mângâietor, Cu noi să stea. O influenţă dulce-având, Ce-o vrea a-mpărtăşi Cu cel smerit, în el dorind A Se-odihni. Şi-al Său e glasul, blând sunând, Fin susur, vânt uşor, Ce-ntoarce gânduri, temeri luând, Vorbind de cer. Şi orice dar ce-l posedăm, Şi-izbânzi ce se obţin, Şi orice gând sfânt ce-l avem, Lui aparţin. O, Duh al harului, divin, Ne-ajută-n neputinţi Şi fă-Ţi în noi locaş, să-Ţi fim Mai vrednici, sfinţi! 108. Deoparte, venim Deoparte, din al lumii val, venim- Vorbeşte-ne! De-orice ne face, tari în noi, să fim, O, scapă-ne! Ştim că mândria-i calea spre-a cădea; Greşeli în noi, o, fă a ne vedea! Ne-arată-a Ta-ndrumare, pas cu pas, Clar s-auzim, Ca şi cei din vechime, al Tău glas- Ce mult dorim! Adesea faţa nu Ţi-am căutat, Şi, de smeritul loc, ne-am depărtat. De-orice-i păcat, acum ne pocăim; O, spală-ne! În părtăşia-Ţi, să umblăm, tânjim: Ajută-ne! Tu mult doreşti să-nlături ce-am greşit Când locu-n Tine nu l-am părăsit. Sunt albe holdele, şi-aşteaptă-atâţi’- Cum să mai stăm? Ce mulţi contemplă,-n inimă mâhniţi, Al lumii drum! Marea nevoie, fă-ne s-o vedem! Sămânţa,-n teamă,-atunci o semănăm. 109. Frânge-mi Tu pâinea Ta Frânge-mi Tu pâinea Ta, o, Doamne sfânt, Cum, lângă mare,-acele pâini ai frânt! Dincolo de ce-i scris, Te urmăresc; O, viu Cuvânt, pe Tine Te doresc! Frânge-mi Tu pâinea Ta, o, Domnul meu, Ca,-n duh, să-mi fie-ascuns Cuvântul Tău! Toată gândirea mea să mi-o sfinţeşti, Ca, paşii toţi, doar Tu, să-mi stăpâneşti! Deschide-al Tău Cuvânt să pot vedea Claru-Ţi mesaj scris simplu-n faţa mea! Cu Tine,-atunci, umblând, în părtăşii, În mine, chipul Tău gravat va fi. Sfinţeşte-mi viaţa Ta, Doamne iubit, Cum pâinea,-n Galileea, ai sfinţit! Lanţuri, robie,-atunci, se vor sfârşi, Şi, pacea, totu,-n Tine, voi găsi. 110. Venim la Tine, Doamne Venim la Tine, Doamne, azi! Prezenţa-Ţi căutăm. Vorbeşte Tu şi-ajută-ne, Smeriţi, să ascultăm! O, Doamne, azi, Noi vrem, cu dor curat, Ca binecuvântarea Ta Să cadă peste sufletu-nsetat! Cu Tine,-atât e de plăcut, Când grijile-am lăsat Şi, liniştiţi, ne-am aşternut Sub tronul Tău bogat! Nevoie-avem să fim spălaţi De orice e păcat, Să fim curaţi şi nepătaţi, Prin sângele-I vărsat. Să se înalţe, Doamne, azi, O jertfă cum Tu vrei! Un cântec nou, din noi, s-auzi, Un cânt al laudei! 111. Domnul e cu-al Său popor Domnul e cu-al Său popor sfânt, Locuind aici, în el; De aceea a trăit şi A murit Emanuel. O, păstrează-ne Tu, Doamne, În Isus, pe drumul Său! Să ne fie călăuze Torţa şi toiagul Tău! Dumnezeu e-aici, dorindu-Şi Lucrători în holda Sa; Să ne dăm în a Sa slujbă! Roade vin de vom răbda. Dumnezeu e-aici, nu pleacă, Chiar de toţi ne-ar părăsi; Va veni să ne-ntărească, Dacă voia-I vom iubi. Dumnezeu e-aici şi noaptea, Când nu ştim cum să umblăm. Mâna Sa ne poartă sigur, Când cu lacrimi semănăm. 112. Veniţi deoparte Veniţi deoparte şi vă odihniţi, Ştiu, obosiţi de oameni şi-ncercări! Praf şi sudoare ştergeţi de pe frunţi Şi, în puterea Mea, fiţi calmi, iar tari! Veniţi deoparte, din al lumii drum, La părtăşii ce ea n-a cunoscut! Singuri cu Tatăl şi cu Mine-acum- Nu sunteţi singuri sub al Nostru scut. Spuneţi-Mi tot ce-aţi zis şi aţi făcut, Pierderi, câştiguri, temeri şi-aşteptări! Ştiu cât de greu e-atras un om pierdut; Lacrimi Îmi udă cele mai dragi flori. Proaspăt, atunci, iar, de la El, veniţi La lucrul zilei, până la apus. Timpul, pierdut nu-i, cât voi învăţaţi Mai mult din El şi-odihna Lui de sus. 113. O, Doamne, iarăşi Te rugăm O, Doamne, iarăşi Te rugăm, Sub îndurarea-Ţi stând: Ne iartă, spală-ne din nou, Favoarea-Ţi repetând! Ca roua dimineţii, vin’, Ca ploaia, primăvar’, Ce câmpu-mbracă-n păşuni noi- Ne-mbracă-aşa, Tu, iar! Veşmântul schimbă-ne! Stând conştienţi de lipsuri şi Nevoie de-ajutor, Împarte-ne al Tău Sfânt Duh, S-exprime-al nostru dor! Ascunde-ne Tu din vederi Vrăjmaşu-acuzator! Pe-al nostru Mare Preot Sfânt, Descoperă-ochilor! Vederea schimbă-ne! Deşi mulţi, ca,-ntr-un trup, uniţi, Ajută-a ne ruga! Tumultul, cearta, stinge-ne, Ne-alungă pizma rea! Re-nvie darul Tău în toţi, Străjeri, noi, să ne fim! Pe primul cu-ultimul să-nchegi, Sfinţiţi un tot deplin! O, Doamne,-uneşte-ne! În unison să ne rugăm, Uniţi prin râvnă-n ţel, Ne-mpiedicat spunând „Amin“ Oricărui bun apel! O, iartă cum şi noi iertăm, Pe alţii dezlegând! Nu cum vrem noi, ci cum vrei Tu, Fă după-acest sfânt gând! Să fie voia Ta! 114. Adunaţi în sfântu-Ţi Nume Adunaţi în sfântu-Ţi Nume, Depărtaţi de lumea rea, Ne rugăm ca-a Ta prezenţă Să ne mişte inima. Doamne, azi, ne-nviorează, Drept, ne-nvaţă-a ne ruga Să-Ţi fim credincioşi şi sinceri, Ascultând de vocea Ta! Gol şi fără rod e totul, Fără Tine, greu trudind. Tată, dă-ne-a Ta prezenţă, Viaţă, pace, aducând! Una-n inimă, duh, minte, Rupţi de lume, cum ne-aflăm, Ne însufleţeşte, Tată, Azi, când faţa-Ţi căutăm! Cum dă rod mlădiţa vie, Doar în viţă rămânând, O, ne curăţă, ne-nvaţă Să rodim, în Viţă stând! 115. Doamne, noi iubim locaşu-Ţi Doamne, noi iubim locaşu-Ţi, Unde-i cald şi-ntăritor Şi-unde-i pâinea fără plată,-a inimii, Iar lumina-alungă bezna, Teamă sfântă noi primind, Când vedem că Tu, doar, ai cuvinte vii! Deseori ne-am clătinat de Când am spus că-Ţi vom urma, Şi am plâns şi ne-am rugat să ne salvezi. Uneori pierdeam nădejdea Când vedeam doar încercări; Dar noi ştim că orice lacrimă ne-o vezi. Fie inimile noastre Înmuiate la-al Tău glas, Să le poţi Tu pân’ la capăt îndruma, Să-Ţi putem aduce cinste Când alegem zi de zi Renunţarea-n noi şi-umblarea-n voia Ta! Spre Cel credincios, dorim noi, Tu, privirea să ne-o ţii. Fă să fim înflăcăraţi de voia Ta! Numai laudă,-n continuu, Viaţa noastră,-atunci, va fi; Numele-Ţi şi viaţa Ta va arăta. 116. O, Doamne, Tată, dă-ne har O, Doamne, Tată, dă-ne har, Azi, faţa-a-Ţi căuta! Ia orice gând ce-mpiedică A ne ruga! Să ne ajute-al Tău Sfânt Duh, El pentru noi pledând, Adânci nevoi din inimă, Descoperind! Arată-ne,-n lumina Ta, Păcatu-n noi, să-l ştim, Prin scumpul sânge-al lui Hristos, Spălaţi să fim! Revarsă-Ţi marea dragoste În sufletu-nsetat, Ca, lumea, s-o iubeşti prin noi Nelimitat! Primeşte-ne, o, Tată,-acum- Hristos ne-a cumpărat! Cu drag ai Săi robi devenim Neîncetat. 117. Căutăm să ne rugăm Căutăm să ne rugăm; Fă-ne să ne-nviorăm! Bezna ia-ne-o, luminând, Înaintea Ta, noi stând! Fă să nu vorbim firesc, Ci cuvânt duhovnicesc, Duhul Tău, prin noi, strigând, Dorul nostru exprimând! Ţie,-Ţi prezentăm ce-am vrea, Dă doar ce ne-ar ajuta! Mult mai mult ca noi, Tu ştii: Vezi ce-a fost şi ce va fi. Mila Ta adâncă-o vrem; Nepăsări, fă să n-avem! Lumea, cu nevoia ei, Să ne mişte-a mijloci! Liniştiţi acum vom sta; Fă-ne clară voia Ta! Pas cu pas, cum Tu ne-arăţi, Bucuros să mergem toţi! 118. Sus pe munte retraşi Sus pe munte retraşi, numai cu Isus, Doar glasu-I divin auzim. Ce plăcut când de lume ne despărţim, Acolo cu El ca să fim! Feriţi de priveliştea lumii, Singuraticul drum să păşim, Până când, bucuroşi şi biruitori, Acolo cu El ne-odihnim! O, numai cu El, ce plăcere, Chiar atât de aproape să-I stăm, S-ascultăm cu nesaţ glasul dragostei! Pe veci, Doamne, Ţie ne dăm! Sus, acolo, ne-astâmpără El deplin Al inimii noastre amar. Din izvorul ceresc El ne dă să bem, Iar foamea şi setea dispar. Ce mare extaz şi plăcere De a fi veşnic satisfăcuţi! Minunat e mesajul: „De-acum, pe veci, În suflet veţi fi curăţiţi!“ Ce plăcut când, de sus, coborâm mai tari, Al Său sfânt mesaj să purtăm! Ancorându-ne inima, tare,-n El, Păcat, egoism, să lăsăm! „Rămâi dar în Mine!“, El cheamă, „Îţi aud rugăciunea gemând! Bucuros va fi sufletu-ţi, roditor, De treci proba grea biruind.“ 119. Ştiu că slujba-adevărată Ştiu că slujba-adevărată, Cea plăcută Domnului, Este-atunci când pot rămâne Aplecat ’naintea Lui. Frumuseţi nebănuite Îmi arată-al Său Cuvânt- O arvună pentru ceruri, Dată nouă pe pământ. Ştiu că slujba-adevărată, Cea plăcută Domnului, Este-atunci când pot rămâne Aplecat ’naintea Lui. În acest moment de pace, El îmi dă din Duhul Sfânt, Mă alină şi mă-nvaţă Cum s-ascult de-al Său Cuvânt. Ştiu că slujba-adevărată, Cea plăcută Domnului, Este-atunci când pot rămâne Aplecat ’naintea Lui. Dimineaţa-L rog întruna Ca voinţa-I să mi-o dea Şi să binecuvânteze Tot mai mult lucrarea mea. Ştiu că slujba-adevărată, Cea plăcută Domnului, Este-atunci când pot rămâne Aplecat ’naintea Lui. Din tot sufletul eu laud Mielul care m-a salvat Şi-L slăvesc cu sfinţii îngeri, Căci El m-a răscumpărat. 120. Spre Tatăl să venim Spre Tatăl să venim! El este-aici, cu noi. Prezenţa-I să ne umple-acum Cu teamă,-n inimi moi! Pe drumul viu-Hristos, Să ne apropiem! Prea Sfântul Loc e-acum deschis, La Tatăl să intrăm. Să ne apropiem! De rău ne va ierta; Prin scumpul sânge-al lui Hristos, În cer putem intra. Să ne apropiem! El ştie-al nostru greu; Un duh zdrobit va respecta, Cu el va fi mereu. De Tatăl nostru scump, Să ne apropiem! Din inimi, recunoscători, Cântări să-I înălţăm! 121. Prin rugăciune prinzi puteri Prin rugăciune prinzi puteri, Şi,-n lipsa ei, cazi negreşit. Când Moise, sus, ferm se ruga, Vrăjmaşii, jos, n-au biruit. Deci, fraţi, surori, să vă rugaţi, Căci Domnu-i sus, împărăţind, Şi-ai Săi ochi văd pe-aleşii Lui, Al lor grav strigăt auzind! Va răzbuna El pe-ai Săi sfinţi- Cei ce se roagă, noapte, zi; Din slăbiciuni îi va-ntări, Pe-ai lor vrăjmaşi va izgoni. A morţii oaste merge-n marş, Spre moarte, pe-ai săi robi, ducând; Ei vor pieri de încetăm Să ne rugăm, veghind, pledând. Mulţi, fără staul, rătăcesc, Şi Domnu-i vede, suspinând: „Mult seceriş, iar robi, puţini, Şi-atâţia în păcat murind!“ O, fraţi, surori, umblaţi cu El, Curat şi sincer, credincios, Ca, cei pierduţi să vadă clar, În viaţa voastră, pe Hristos! 122. Cereţi Lui pace cetăţii Cereţi Lui pace cetăţii, De pe ’nălţimi, luminând! Orice lăcaş să prospere, Pacea, palatele,-umplând! Turnuri şi ziduri priviţi-i, Veşnic păzite fiind! Ea pe-Adevăr e zidită, Pentru vecii dăinuind. Domnul, din zori, o ajută; Nu-i clătinată nicicând, Căci Împărat El e-acolo, Peste ai Săi, El domnind. Cereţi Lui pace cetăţii! Răul a n-o vătăma. Cei ce-o iubesc doar prosperă; Frică ei nu vor avea. Chiar de se clatină munţii, Marea urlând, spumegând, Domnul în ea locuieşte, Turn, fortăreaţă, fiind. Cereţi Lui pace cetăţii, Ce-o să apară curând Ca o Mireasă din ceruri, Ca un iaspis strălucind! Mielul i-e Soare şi Templu, Rege pe tronul ei pus; Cereţi Lui pace cetăţii Ce Şi-a ales-o Isus! 123. Începe ziua cu Dumnezeu Cu El ziua s-o începi- Lui roagă-te-ngenunchind! Înalţă-ţi simţirea spre-al Lui sfânt locaş, A Sa dragoste împărtăşind! Deschide Scriptura Sa, Citeşte o parte-n ea, Ca,-ntreaga-ţi gândire, prin ea, s-o sfinţeşti, Toate grijile a-ţi uşura! Cu El ziua s-o petreci, Orice ţi s-ar întâmpla! Oriunde, acasă, sau în depărtări, Tot, de tine,-aproape El va sta. Cu El conversează-n gând, Înalţă-al tău duh spre cer Şi,-orice bun primit, Lui să I-l recunoşti, Mulţumire-adâncă să-I oferi! Cu El ziua s-o închei, Păcatu-ţi mărturisind! Încrede-te-n sângele-I ispăşitor, Lui, neprihănirea, implorând! 124. Cum să ne rugăm Doamne,-avem nevoie zilnic de-ndurarea Ta, Căci primejdii-s peste tot-ne-nvaţă-a ne ruga! Cum să ne rugăm şi cum să veghem, Căci Cel Rău e crunt-ne-nvaţă cum să ne rugăm! Pregăteşte-ne,-n prezenţa-Ţi, ca să ne luptăm! Forţă, stâlp ne fii în luptă, să nu ne-nclinăm! Ocroteşte-al Tău popor-vrăjmaşii ne pândesc! Laţuri ale morţii,-n calea noastră, se găsesc. Duhu-Ţi, ce dă viaţă,-mparte,-n timp ce rugi primeşti! Rugi din inimi moi, zdrobite, nu dispreţuieşti. 125. O, Doamne,-ascultă ruga mea O, Doamne,-ascultă ruga mea: Ajută-mă să Te găsesc! Drumu-i ascuns, nădejde n-am Când nu pot să Te întâlnesc. Cum vrea un cerb izvoarele, Aşa Te caut eu cu dor. Eşti viaţa mea, nădejdea mea; Apropie-Te-acum, Te rog, Te-implor! Răspunsul rugăciunii-mi eşti; Doresc să simt prezenţa Ta. Atinge-mă, deschide-mi Tu Urechile şi inima! Hotarul milei Ţi-l întinzi, Păcatul meu acoperind, Să pot să caut faţa Ta, Un cânt spre Tine iar ’nălţând. Tu mult iubeşti pe peregrini; O, însoţeşte-mă pe drum, Prezenţa Ta să-mi fie scut! De mine,-apropie-Te-acum! 126. În Grădină Ce ne-aduce biruinţă, Lupta zilnic, înfruntând? Este-a ne ruga statornic, Fermi în viaţa-ascunsă, stând. Domnu,-n noaptea-aceea tristă, Har, putere,-a implorat; L-a-ntărit atunci un înger Pentru-acel timp greu purtat. „În Grădină“-i proba noastră De eşec sau biruinţi. Tată,-ajută-ne, tot timpul, Treji, de Tine,-a fi găsiţi! Vezi cum alţii, în grădină, Obosiţi, stau aşteptând În al rugăciunii-ascuns loc, El găsindu-i trişti, dormind! El ţinea doar singur straja; Preţul, numai El plătea; Ceru-ntreg privea tabloul Cum El vina ne-o purta. Şi noi ţinem straja noastră, Singuri, greul, când purtăm. El, la fel, ne va trimite Ajutor să rezistăm. Pentru timpul ce urmează, Cât vom mai călători, Ştim că,-oricât de grea e lupta, Vom putea,-n El, birui. 127. Tată,-n milă-ascultă Tată,-n milă-ascultă rugăciunea mea: Fă pe-al Tău rob vrednic Numele-a-Ţi purta! Blând, smerit El este: daruri ce aş vrea Să îmi locuiască pururi inima. Plâns, sărac în duh, fi’nd, Tu să-mi străluceşti! A Ta-Împărăţie,-n mine s-o lărgeşti! De-al Tău har şi sprijin simt nevoie,-arzând, Să iubesc, slujindu-Ţi, viaţa-mi semănând. Tot mai clar mi-apare, fi’ndu-mi Tu Stăpân: Toţi acei ce nu mor, singuri, doar, rămân. Fă să mă posede-n tot Isus Cel blând, Roadă abundentă, veşnică,-aducând! Tată milostiv, sfânt, eu Te rog tânjind: Ca Isus, mă-nvaţă cum să cad, murind, Să nu ţin nimic, ci, Lui, doar, să-I dau tot, Ca,-n Împărăţia-I, chipul Lui să-I port! 128. Când trist şi-obosit mergi Când trist şi-obosit mergi pe-a vieţii grea cale, Şi vlaga-ţi lipseşte pentru-a ’nainta, Imploră-ajutorul iubitului Tată, Şi, sigur, de mână, El te va purta! Când mergi plin de teamă de tot ce se-ntâmplă, Şi totul apare potrivnic a-ţi fi, O, strânge-I mai tare divina Lui mână, Şi ea, iubitoare, te va ferici! Când mergi cu reţineri, privind preţu-n faţă, Şi crezi că ce costă nu poţi să plăteşti, Imploră puterea cerescului Tată, Şi, premiul văzându-l, curaj tu primeşti! Când lupta din tine ţi-ntunecă mintea, Şi răni sângerează în inima ta, Imploră preasfânta salvare cerească, Şi, noaptea în ziuă, ţi se va schimba! 129. Stăruieşte-n rugăciune Stăruieşte-n rugăciune! Nicidecum nu te lăsa, Căci Isus, Mântuitorul, O s-audă ruga ta! Să te rogi întotdeauna!- El, pe-ai Săi, va auzi; Ei Îi sunt ca o comoară- Harul Său îi va păzi. Să te rogi în biruinţe! Zilnic cheamă harul Său! Să rămâi sub a Sa mână, Credincios în traiul tău! Să te rogi când noaptea fricii Vine peste calea ta, Căci, în ceasul întristării, Duhul te va mângâia! Să te rogi ca, alergarea, Bine,-aici, să ţi-o sfârşeşti, Ca, în cer, cu bucurie, Printre-aleşi să te găseşti! 130. Cu Dumnezeu, retras de lume Când bântuie furtuna vieţii, Când aspru este drumul meu, Eu mă retrag cu uşa-nchisă, Eu singur, doar cu Dumnezeu. Să fiu cu El, retras de lume, Cu Dumnezeu, refugiul meu, Ascuns în El, doar El cu mine, Legat de El, să fiu mereu! Nu mă-nspăimânt când nori se-adună, Sau când urcuşul mi-este greu; Îmi stă ’nainte voia-I dreaptă, Când singur sunt, cu Dumnezeu. Acolo-mi înnoiesc puterea Să-ndeplinesc Cuvântul Său; Mi-apare Împăratu-n slavă, Când m-odihnesc cu Dumnezeu. Şi, când aproape e momentul, Această lume,-a părăsi, Când îmi apune timpul vieţii, Cu Dumnezeu doresc a fi. 131. Să veghezi, să te rogi Dulce ne vorbeşte Domnul Când pe-al vieţii drum umblăm Şi păşim pe Calea-ngustă: „Să veghem, să ne rugăm!“ Oricât noi înaintăm Şi, din Domnul, căpătăm, Tot cădem de nu-nvăţăm Să veghem, să ne rugăm. Să veghezi, să te rogi! Zilnic să nu-ncetăm, Căci e-aproape cel vrăjmaş; Să veghem, să ne rugăm! Când lumina străluceşte Pe cărarea ce-o urmăm, Să ştim că-i avertizare Să veghem, să ne rugăm, Căci e-aproape Cel Viclean, Chiar de noi nu-l observăm; Dar nu ne înspăimântăm, De veghem şi ne rugăm. În momentele-ncercării, Bucurii putem s-avem; Când ispite ne-nconjoară, În leşin să nu cădem, Căci, pe Tatăl, de-L vedem, Harul Său îl căpătăm; Alergarea terminăm, De veghem şi ne rugăm. 132. Viaţa-ar fi toată de prisos Viaţa-ar fi toată de prisos Dacă n-ar fi trăit Hristos Ca să-mi arate-n viaţa Sa Cum, Tatălui, să-I pot plăcea. Ce deznădejde-aş fi trăit Dacă Hristos n-ar fi murit Să-mi facă ceru-apropiat Prin sfântu-I sânge,-aici vărsat. Pe Cale n-aş putea păşi De,-n mine, El n-ar locui. Prin El pot creşte, ajungând Ca El, în faptă şi-n cuvânt. Descurajat aş fi oricând, Dar El m-ajută mijlocind; La tronul Său voi căuta Pacea ce El vrea să mi-o dea. Nu fac din lume casa mea, Căci El Se-ntoarce să mă ia. Când moartea-anunţă-al ei apel, Voi spune-atunci: „Am totu-n El“. 133. Al Tău braţ păzitor Vreau sub al Tău braţ păzitor; Un alt refugiu nu-mi găsesc. Eu stau acolo liniştit, Duhul şi mintea mi-odihnesc. Vreau harul şi-ndrumarea Ta, Ca lupta zilnic s-o înfrunt, Să port povara-Ţi hotărât, Cât merg pe drum pe-acest pământ. Vreau pe Hristos, Cel blând şi bun, Să-mi plece eul nesupus, Gând, vorbă, faptă, a-mi opri, Tot ce-i nevrednic de Isus. Mult simt nevoie să mă ierţi, Căci sunt ades’ ca rătăcit. De-al Tău scump sânge, curăţit, Pot merge-n drumul Tău sfinţit. Stau liniştit chiar de-s sărac; El va-mplini nevoia mea; N-am să duc lipsă de nimic, Căci harul Său El mi-l va da. 134. Ne-ajută să Te căutăm Ne-ajută să Te căutăm Şi-adu-ne-n stare-a ne ruga! Vrăjmaşu-i tare: dă-ne har Să fim păstraţi pe Calea Ta! Fi’nd slabi, ne temem de duşman, Dar drumul lui Isus iubim; Tari în puterea-I ’naintăm; În Cel ce-i viu nădăjduim. O, dă-ne inimi ce-nţeleg Şi-ajută-ne a mijloci, Ca, cei ce,-n beznă, locuiesc, S-ajungă, lipsa, a-şi simţi! Ne pune-n minţi şi-n inimă Lumina,-nţelepciunea Ta, Ca, viaţa Ta, s-o arătăm, Să răstignim ce ne-ar spurca! Pe cine, oare, mai avem Ca Tine,-n cer şi pe pământ, Atât de credincios şi bun Prieten, ghid fidel şi sfânt? 135. Doamne, Tu-mi cunoşti nevoia Doamne, Tu-mi cunoşti nevoia- La picioare-Ţi cad smerit, Aşteptând a Ta-ndrumare! Să Te-ascult, sunt pregătit. Te doresc adânc în suflet, După faţa Ta tânjesc; Mi-eşti izvor de satisfacţii, Prin Cuvântul Tău trăiesc. Năzuiesc adânc în suflet, Doar cu Tine-a fi umplut. Tu să-mi stăpâneşti fiinţa, Ca să-Ţi fiu mereu plăcut! Doamne, Tu-mi cunoşti nevoia- Să mă tragi! Te voi urma, Slobod de robia lumii, Liber pentru voia Ta. Tu-mi vezi toată slăbiciunea; În ispită, turn să-mi fii! Cu Isus, mai mult, să semăn, Prin al Tău duh, zi de zi. Doamne, Tu-mi cunoşti nevoia- Nu respinge ruga mea! Tu-mi poţi înţelege teama, Căci ai mers ’naintea mea. O, îndură-Te de mine, Dă-mi Tu harul Tău ceresc, Ca să-nving ispita zilnic, Până drumul mi-l sfârşesc! 136. Doamne,-n nevoia mea Doamne,-n nevoia mea, Te chem, O, dă-mi puterea Ta Ca, ceas de ceas, să-Ţi fiu fidel Azi în umblarea mea! Şi, de-mi alege sorţul azi Ce n-aş alege eu, Fă-mă să ştiu că-n voia Ta Am doar câştig mereu! Numai prezenţa Ta de-o am, Simt că mă liniştesc, Şi,-un vânt potrivnic de-ar sufla, În Tine m-odihnesc. Şi,-azi, dacă, unde voi umbla, Drumu-mi va fi umbrit, Mai strâns mă ţine-n mâna Ta, Până la asfinţit! 137. Crezând ca un copil Crezând ca un copil, venim, Că,-n neputinţă, ne primeşti. Tu, care ai lucrat în noi, De tot, să nu ne părăseşti! Te mişcă-atunci când slabi ne vezi; Vrem, duhul, să ni-l liberezi. Ne-ascultă strigătu-ostenit, Ce-ai început, du la sfârşit! Pe drumul cel smerit, umblând, Vrem, bucuroşi, dispuşi, să fim, Şi crucea să n-o refuzăm, Ci dragoste să-Ţi dovedim. În timp ce jertfa-Ţi prezentăm, Cedăm tot cu un scop curat. Puterea, viaţa, dragostea, Vrem să-Ţi purtăm neîncetat. Ne-ajută să continuăm, Statornici şi smeriţi să fim, Ca, totu-având deplin în El, Întreaga-Ţi voie s-o-mplinim! 138. Nevoie am de harul Tău Nevoie am de harul Tău Pe drumul meu de peregrin. Mi-e teamă de vrăjmaşul meu; O, Doamne,-ascultă-al meu suspin! În Tine vreau să locuiesc; Eşti scutul şi-adăpostul meu. Prin al Tău sânge sunt scăpat, Când umblu-n adevărul Tău. Iubirea şi-ndurarea Ta Inundă tot lăuntrul meu, Supun întreaga fire-a mea, Mă fac să fiu în totu-al Tău. Odihna-n Tine o găsesc; La sânul Tău m-adăpostesc. Mi-eşti ghid, prieten, salvator; Nicicând eu nu Te părăsesc. Pământul, cerul vor pieri; Cuvântul Tău stă neclintit. Şi, mântuiţi, vor fi, acei Ce rabdă până la sfârşit. 139. Izbăvitor sfânt Izbăvitor sfânt, Tu mi-eşti mântuirea! Doar al Tău sânge vina-mi poate lua. O, dă-mi Tu harul resemnării sfinte, Ca, de acum, să fac doar voia Ta! Eul acesta, cum se-mpotriveşte, Vrând să mă lege-n beznă şi păcat! O, pune-n mine harul renunţării, Ca să fiu robul Tău neîncetat! Rece şi dur mi-e duhul, fără Tine- Dă-mi, ceas de ceas, iubirea, mila Ta! O, Doamne,-acordă-mi Duhul Tău divin, scump, Ca să-I cunosc puterea de-a-nvia! De-aş fi bogat în har şi-orice virtute! Spală-mă, stăpâneşte-mi inima! Sângele Ţi-ai vărsat să-mi dai salvarea; M-a cucerit total iubirea Ta. Să merg, ajută-mi, în prezenţa-Ţi sfântă, Cu-un duh curat, de Tine acceptat! Supune orice gând şi pasiune, Să pot mări al Tău chip minunat! 140. Suflă peste noi, o, Duh Sfânt Suflă peste noi, o, Duh Sfânt! Tu ne poţi păstra Până-n ziua când, pe Domnul, Sus, Îl vom vedea. Ia din noi tot ce-ntristează Duhul blând, ce Tu ni-L dai! O, Mângâietor din ceruri, Te-odihneşte-n noi! Suflă peste noi, o, Duh Sfânt! Slabi, precum suntem, O, ajută-ne, de Tatăl, Să ne-apropiem! Suflă peste noi, o, Duh Sfânt, Voia-I a-nvăţa! Pe Hristos jertfindu-Şi viaţa, Fă-ne a-L vedea! Suflă peste noi, o, Duh Sfânt! Plinătatea Ta Poate,-n noi, prin roada-Ţi scumpă, A Te arăta. 141. Blând, Duhul Sfânt Blând, Duhul Sfânt şopteşte În zori chemarea Sa; Gândul la Domnu-mi duce, Mă-ndeamnă a mă ruga. O, suflete, răspunde Glasului tainic, blând, Ca griji să nu m-oprească,-n Ispită pe drum căzând! El, de păcat mă mustră, Mă-ndreaptă spre Isus, Care-a murit să-mi scape Al meu suflet greu răpus. Cu-adevărat supusă Să-mi fie inima, Ca, împăcat şi frânt, eu, Să-nvăţ ce-i iubirea Sa! Blând, Duhul Sfânt şopteşte La-al zilei asfinţit: „Grijile, Lui aruncă-ţi, De Domnul vei fi-ngrijit!“ Taci şi te-ncrede-n sfânta Dragoste-a lui Isus! Lui totu-ncredinţează-I! El veşnic domneşte sus. 142. Pe-al Său Fiu, Tatăl L-a trimis Pe-al Său Fiu, Tatăl L-a trimis Şi ceru-a părăsit, Venind ca să-nţelegem noi Ce-adânc El ne-a iubit. El casa-n ceruri Şi-a lăsat Să poarte-al nostru greu păcat. Cu râvnă-aprinsă a trăit Şi, viaţa-Şi consumând, S-a dat să facă voia Sa, Dreptatea împlinind; Cerescul plan l-a terminat, Şi-apoi la Tatăl S-a ’nălţat. Cei, cu-al Său Duh, pecetluiţi, Iubind pe Cel slăvit, I-adoră nepătrunsul plan, La prunci descoperit. Ce minunate bucurii, Când pe Cel drept Îl vom privi! 143. Necuprinsa iubire-a Domnului Necuprinsa iubire-a Ta Să ardă-n pieptul meu, Ca să pot să rămân în al Tău adevăr, Să-nlătur tot ce-i rău! O, iubirea Ta de preţ, Fă să-mi ardă-n piept mereu, Ca nicicând să nu-Ţi fiu Ţie necredincios, Plecând din drumul Tău! Nesfârşita iubire-a Ta Să mişte duhul meu, Ca să fac voia Ta, doar atât-voia Ta! Dă-mi haru-acest’ mereu! Când cereasca iubire-a Ta, Constant, va văpăia, Eu mă voi lăuda numai cu crucea Ta Şi-ocara-Ţi voi purta. Ne-ntrecuta iubire-a Ta Să strângă-ai Tăi copii, Ca să fie cu toţi una-n Tine mereu, Porunca-Ţi a-mplini! 144. Scumpe sunt clipele sfinte Scumpe sunt clipele sfinte, Date de Domnul meu blând! Pur e izvorul salvării, Proaspăt din haru-I curgând. Mereu El merge cu mine, Chemând al Lui Soare-aprins Şi-un curcubeu sfânt aşterne Pe-al văii plângerii-ntins. Scumpe sunt clipele sfinte; Dulci şi plăcute-mi rămân, Când, după truda mea, seara, Calm, m-odihnesc la-al Său sân! Oare, de ce să-mi pierd vlaga, Să cad sleit lângă drum? Nu a promis El s-ajute În truda zilei, acum? Chiar uneori când, prin ceaţă, E-ntunecat al meu cer, Scumpe sunt clipele sfinte, În părtăşia cu El. 145. Mai mult să Te-ador Doamne,-ascultă ruga mea, Eu umil implor: Prin divina grijă-a Ta, Mai mult să Te-ador! Sursă-a dragostei cereşti, Inima să-mi locuieşti, Să iubesc cum Tu iubeşti, Mai mult să Te-ador! Tot mai mult să Te-ador! O, lărgeşte-mi inima, Mai mult să Te-ador! Doamne, tronul Ţi-ai lăsat, O, cât m-ai iubit! Din păcat m-ai cumpărat Şi m-ai slobozit. Chinul sufletului Tău, Acceptând calvarul greu, Mişcă tot adâncul meu- Mai mult să Te-ador. Pân’ la moarte m-ai iubit; Slavă-Ţi vor ’nălţa Toate ce mi-ai dăruit: Voia, vlaga mea. Toată-ocara, truda Ta, Azi le-accept ca parte-a mea, Numele să-Ţi pot purta, Mai mult să Te-ador! Sângele-Ţi m-a cumpărat; Preţul său ales E prin jertfă exprimat, Altfel-ne-nţeles. După Tine-acum suspin, Şi,-nsetat, la Tine vin, În iubire,-a fi deplin, Mai mult să Te-ador. 146. Mă-nvaţă să iubesc Mă-nvaţă să iubesc Cum, primul, m-ai iubit: Sensibil, pur, neegoist, Să fii Tu oglindit! Ajută-mi Tu s-accept Întreaga voie-a Ta! De nesupuneri şi-mpietriri, Păzeşte viaţa mea! Mă-nvaţă-a fi-nţelept, Să fug de tot ce-i rău, Ce, pentru alţii,-o cursă-ar fi, Să lase drumul Tău! Ajută-mi Tu să iert Aşa cum ai iertat! Mă scapă de mândria mea Şi de-orice rău aluat! Ajută-mi, blând, să fiu, Răbdând cu-un duh curat, Fi’nd vrednic de pecetea Ta, În tot ce spun şi fac! Ajută-mi Tu să-ndur Cum alţii-au îndurat, Să-Ţi fiu ispravnic credincios, Ca,-n cer, să fiu bogat! 147. O inimă sensibilă O, dă-mi, Te rog, o inimă Miloasă, nouă, sinceră, Cum este-a Ta, Isuse blând, În orice faptă şi cuvânt! Pe cea-mpietrită,-amară, s-o înlocuieşti Cu-alta sensibilă ce,-n mine, s-o zideşti, Înţelegând uşor, ce nu va suspina! Dă-mi Tu o inimă cum e a Ta! O, curăţeşte-mi inima, Căci nu-mi simt viaţa vrednică! Cu Duhu-Ţi umple templul ei, Să-nvăţ s-accept tot ce Tu vrei, Să uit tot răul ce-altul mi l-ar provoca, S-arăt blândeţea lui Hristos pe Golgota, Şi lacrimi de regret să-ndrepte calea mea! Dă-mi, Doamne,-o inimă cum e a Ta! O, dă-mi, Tu Doamne, inima Ce n-are vicleşug în ea, Ce iartă, şi s-ar apleca Pe-un nevoiaş a-l ajuta! Cu alţii vreau să simt când parte au de răni, În milă să-mi ajut prieteni sau duşmani; Vreau să le simt dureri şi pierderi când li-e greu, O blândă inimă, să am mereu. 148. Mai mult să Te iubesc Mai mult să Te iubesc, Doamne, aş vrea! Îngenuncheat, Ţi-aduc Azi ruga mea. Nevoie simt mereu, Mântuitorul meu, Ca, tot mai mult, să Te iubesc! Odihnă, pace,-aici, Mult îmi tânjeam; În Tine am găsit Tot ce-mi doream. De-acum mă voi ruga, Întreaga viaţă-a mea, Ca, tot mai mult, să Te iubesc. Dureri şi întristări Pot apărea: Sunt solii Tăi cei buni În viaţa mea. Chiar dacă aspri sunt, Cu ei doresc să cânt, Ca, tot mai mult, să Te iubesc. O, Doamne, de-aş trăi Spre slava Ta! Aşa vreau să sfârşesc Umblarea mea. Şi-al vieţii mele ţel Va fi mereu la fel- Ca, tot mai mult, să Te iubesc. 149. Eu am promis, Isuse Eu am promis, Isuse, Mereu să Îţi slujesc! Fii-mi Tu tot timpu-aproape, Stăpânul meu ceresc! Să lupt, nu-mi va fi teamă, Cu mine de vei fi, Şi, Ghid de-mi eşti pe Cale, Eu nu voi rătăci. Vreau să Te simt aproape, Căci eu, în lume fi’nd, Văd scene-atrăgătoare, Aud voci ispitind; Vrăjmaşii mă-nconjoară, Sunt şi ’năuntrul meu: O, vino mai aproape, Mă apără de rău! Vreau să Te-aud vorbindu-mi În ton liniştitor, Deasupra voii-mi proprii Şi-a pasiunilor. Vorbeşte să m-asiguri, Să mă conduci mereu! Vorbeşte-mi, să Te-ascult vreau, O, Păzitorul meu! Tu ai promis, Isuse, Că cei ce-Ţi vor sluji, În slava-n care Tu eşti, Acolo ei vor fi! Şi-eu, Doamne, am promis să-Ţi Slujesc pân’ la sfârşit! Să pot urma, dă-mi harul, Stăpânul meu iubit! 150. Eu, Isuse, îmi iau crucea! Eu, Isuse, îmi iau crucea! Las tot, ca să-Ţi pot sluji; Lepădat, sărac şi singur, Tu, de-acum, totul îmi vei fi. Vreau să Te urmez, Isuse! Pentru mine Te-ai jertfit. Prin al Tău har, merg cu Tine, Chiar când toţi Te-au părăsit. Piară orice cunoştinţă, Tot ce-am vrut, ce-am năzuit! O, nespusă bogăţie, Ceru-ntreg eu am dobândit! Părăsit pot fi de lume- Şi pe El L-au lepădat. Tot ce-i pe pământ mă-nşală; Numai Tu eşti adevărat. Toate piedicile lumii Doar mă-mping la sânul Tău; Încercări pot să m-apese; Tu rămâi adăpostul meu. 151. Sunt acum copil din El Sunt acum copil din El, Un răscumpărat de Miel. Vina El mi-a ispăşit; Al Său m-a pecetluit. Doamne,-ntreaga viaţă-a mea, Ţie Ţi-o voi consacra! Duh Sfânt, locuieşte-mă, Hrană-n suflet, zilnic, dă! Dă-mi belşug de har divin, Mă sfinţeşte-al Tău deplin! Duh, trup, suflet, le predau, Toate, sub controlul Tău. Doamne,-ajută-mă să mor, Zilnic eul să-l dobor! Gândul firii să-mi goneşti, Inima-mi s-o-mpărăţeşti! Domn al dragostei, curat, Fă-Ţi în mine-al Tău palat! O, deschide-mi inima Să asculte vocea Ta! Vreau să nu mă răzvrătesc, Voia mea s-o stăpânesc. Sfânta, dulcea voie-a Ta, Împlineşte-o-n viaţa mea! Îmbrăcat în duh smerit, Totu-n Tine am găsit. Crească-n mine viaţa Ta, Să-ncetez a mă plăcea! Du la cap ce-ai început, Ca Isus să fiu făcut! 152. Vorbeşte-mi Tu Vorbeşte-mi Tu, să pot vorbi Cu-al tonului Tău viu ecou, Să caut, cum ai căutat, Pe-ai Tăi pierduţi din harul Tău! Condu-mă Tu, ca să conduc Picioarele ce-ar devia! Hrăneşte-mă, să pot hrăni Pe cei flămânzi cu mana Ta! Mă-nvaţă, să pot învăţa Ce-mparţi din ce-ai Tu scump de sus! Fă-mi viu cuvântul, ca s-ating Ce,-n multe inimi, stă ascuns! O, dă-mi odihna dulce-a Ta, Să pot vorbi calm, mângâind, Cu-al Tău Cuvânt rostit la timp, Pe cei slăbiţi, din greu trudind! O, Doamne, să mă foloseşti Doar cum şi unde Tu vei vrea, Şi până faţa sfântă-Ţi văd, Împărtăşind mărirea Ta! 153. Vreau jugul lui Isus Vreau jugul Tău, să-nvăţ din pilda Ta; ’Naintea ieslei Tale stau smerit. Tot ce, în lume,-odată, drag mi-era Mi-apare-aici, de orice preţ, golit. Vreau jugul Tău, să-nvăţ din pilda Ta; La-al Tău exemplu eu privesc, mustrat, Când Tu,-Împărate,-ncins cu un ştergar, La robii Tăi, picioarele-ai spălat. Vreau jugul Tău, să-nvăţ din pilda Ta; Când întristări şi umbre vor veni, Lecţia „Ghetsimani“ fă-mă-a-nvăţa- „Nu voia mea, ci-a Ta, a se-mplini!“ Vreau jugul Tău, să-nvăţ din pilda Ta; Când cruzi şi răi sunt fiii-acestui veac, O şoaptă-aud venind dinspre Calvar- „O, Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ 154. Al Său glas blând Al Său glas blând, subţire, Îmi spune zi de zi: „De vrei să fii mai rodnic, În Mine să rămâi!“ Acest glas viu şi dulce, Acest Cuvânt divin Mă mişcă să răspund ferm: „Da,-n Tine-am să rămân.“ Deasupra larmei lumii Aud acest glas blând; Răspund prin ascultare, De merg chiar lăcrimând. Al Său glas blând, subţire, Îmi spune zi de zi: „Din inimă, slujeşte-Mi! Eu viaţa Mi-am jertfit.“ Să nu-I răspund vreodată: „Zadarnic Îţi slujesc“, Că,-n dragoste,-ai promis Tu Un premiu ’nalt, ceresc. Al Său glas blând, subţire, Îmi spune zi de zi: „Urmează-Mă-n continuu- Alt drum nu poate fi!“ Nu-s bucurii mai ’nalte Ca cea de a-L urma; El totul face bine- Nicicând nu-L voi lăsa. Al Său glas blând, subţire, Îmi spune zi de zi: „Veghează şi te roagă, Orice-ncercări vor fi!“ Răspunsu-mi izbucneşte: „Da, Te voi căuta, Ca să primesc putere Prin îndurarea Ta“. 155. Vorbeşte, Doamne, Te rugăm Vorbeşte, Doamne, Te rugăm! La Tine slabi venim. Al Tău fin susur, blând şoptit, Vrem, zilnic, s-auzim. Vrem glasu-Ţi s-auzim; Zilnic, pe Cale, Te-ascultăm. Inima să ne-atingi! Vorbeşte, Te rugăm! Stând tari în noi, nu izbutim; O, vrem să ne smereşti, Căci doar prin Tine biruim, Când Tu ne însoţeşti! Cu Tine, teamă nu avem: Să mergi cu noi, dorim; Să ne clarifici Calea Ta Ca, voia-Ţi, să-mplinim! O, foloseşte-Te de noi, Lucrarea-Ţi să-mplineşti! Vrem, viaţa, credincios să-Ţi dăm, Mereu s-o foloseşti. 156. O, Doamne, nu mai fi tăcut O, Doamne, nu mai fi tăcut, Vorbeşte-mi iar, în mila Ta! Ţi-aştept Cuvântul, însetat, Cum, ploi, pământu-uscat ar vrea. La Tine, Doamne, eu privesc! În Tine eu nădăjduiesc, C-adesea m-ai împrospătat, Când în necazuri m-am aflat. Când, prin Cuvânt, m-avertizezi, Pot şti că-s binecuvântat, Căci, când nuiaua foloseşti, Iubire Tu mi-ai arătat. Mă spală prin Cuvântul Tău! Fixează-mi scopul ferm, curat! O, scapă-mi duhul de-orice rău Şi dă-mi puteri, căci m-au lăsat! Condu-mă să Îţi fiu captiv, De bunăvoie, prizonier, Un sclav supus la ce spui Tu! Să-mi fii Stăpân, o, Doamne,-Ţi cer! 157. Divinul adevăr scump Divinul adevăr scump Mi-e tot mai preţios, Când merg, zdrobit în suflet, Pe Cale cu Hristos. Pe drumul umilinţei, Vreau să urmez fidel. Cu ochii unşi, ’nainte, Îl văd pe El. Desăvârşita Cale, În Domnul am aflat. Chiar izgonit, când sufăr, În El sunt mângâiat. E planul şi tiparul Croit de Dumnezeu; Cu El doresc să umblu, De-acum, mereu. El m-a găsit, făcându-Şi În mine casa Sa. Cel care-i cel mai tare, De rău mă va scăpa. Eu am primit, nu vorbe, Ci, viaţă din Isus; L-ascult, căci El e Calea Ce duce sus. Un bun Păstor mă duce Acum la păşuni noi. Mi-e mângâiere glasu-I Şi sprijin, mâna Lui. Doresc, tot mai aproape De El, să pot urma. Mi-e călăuza vieţii, Nu-L pot lăsa. 158. Mulţumit Rătăceam în întuneric, Neştiind cum e-n Isus, Pân-am auzit mesajul Care,-odihna, mi-a adus. Mulţumit, mulţumit, Pe deplin sunt mulţumit! Duhu-I blând acum mă-ndrumă; Orice gol e-acoperit. Eu I-am dat să-mi stăpânească Viaţa-ntreagă, inima. Nu-L mai las, căci El e Calea, Adevărul, Viaţa mea. Eu am dovedit puterea Ce o are de-a salva. Credincios va fi, statornic, Slobozindu-mi viaţa mea. De Isus, eu, mulţumit, sunt, Scos din lanţuri de păcat. Vreau să merg de-acum cu-Acela Care,-n locul meu, S-a dat. 159. Îţi mulţumim de timpul greu Îţi mulţumim de timpul greu, Prin secetă trecut, Când am văzut ce gol adânc Iubirea-Ţi ne-a umplut, Timp când, sub soare de pustiu, Înaintând din greu, Pe aspre căi, umblam cu-Acel’ Ce-i Fiu de Dumnezeu. Îţi mulţumim de-odihna-n El Ce-o ştiu doar cei trudiţi, De Duhul milei Lui ce,-aici, Îl învăţăm smeriţi, Urmând cu-Acel’ ce-a mers atunci, Păşind pustiul greu, În slava părtăşiei Lui, Cu El în Dumnezeu, De bucuria ce-ntristări N-o pot întuneca: El, Dumnezeu cel viu, prezent, Şi noi în mâna Sa. În slavă şi-n odihnă, când, În pace,-L adorăm, Gândind la drumul cel pustiu, Mai mult Îl lăudăm. Căci ne-amintim cum, greu trudind În lupte şi păcat, El apa ne-a adus să bem, Şi viaţa L-a costat. Şi,-acum, în pace noi umblăm, Pe drumul Domnului, Văzând, prin orice lipsă-aici, Iubirea-adâncă-a Lui. 160. Cântecul Sionului Cântă-mi cântul cel mai dulce, Al Sionului ceresc! Cel bogat să-şi cânte-averea Iar, plăcerea, cel lumesc! Dar al cântecelor cântec Îmi răsună-adânc, senin; Celor trişti dă bucurie, Cânt de laudă divin. Cântă-n prima rază-a zilei, Când sclipeşte roua-n flori! Cântă harul veşnic proaspăt Ce-l primeşti mereu în zori! Însă, şi-n căldura zilei, Când de griji eşti apăsat, Cântă cântul rugăciunii Ca să fii împrospătat! Cântă-mi, l-asfinţitul vieţii, Al Sionului cânt clar, Pe când luntrea mea se-ndreaptă Spre al timpului hotar! Dacă-atunci cumva mi-e teamă, Cântă-mi cântul cel iubit: A Sionului cântare, S-o aud pân’ la sfârşit! Cântă-mi cântul învierii, Când Isus va reveni, Când necazuri se vor duce, Căci acasă sus voi fi Şi când zeci de mii de glasuri Vor cânta armonios, În refren comun de slavă, Cântul lui Isus Hristos! 161. În Isus ţâşnesc izvoare În Isus ţâşnesc izvoare, Setea mea satisfăcând; El îmi umple orice lipsă, Temerile-mi liniştind. Eu m-aşez sub a Sa umbră, Unde duhul mi-odihnesc; La răcoarea Sa cea dulce, Noaptea, cântece primesc. În Isus ţâşnesc izvoare Ce la pieptu-I mă atrag; Chiar când dorm, mi se trezeşte Inima, la-al Său glas drag. Scumpul meu, o, vin’ la mine! Tu, mâhnirea, mi-o alungi; Sursă şi izvor al vieţii, Tu-mi dai bucurii-ndelungi! În Isus ţâşnesc izvoare; O, Iubitul mi-am găsit! S-a uitat cu drag la mine, Ochiul sus mi-a pironit. El, din zece mii,-i ca nimeni; Mi-e Prieten, Salvator; Trecere-am găsit în ochii-I, Fi’nd iubit copleşitor. În Isus ţâşnesc izvoare; Viaţa El a câştigat. În iubirea Sa-i odihnă, După luptă şi păcat. De ce-i rău El mă păzeşte, Pân’ la-al timpului hotar, Când Îl voi vedea în slava-I Şi când umbrele dispar. 162. Doamne, sursă-a bucuriei Doamne, sursă-a bucuriei, După Tine, doar, tânjesc, Căci Tu doru-adânc mi-astâmperi, Chin şi teamă-mi izgoneşti! Îmi ţii umbră şi răcoare, Mi-eşti consolare, scut ne-nfrânt. Faţa Ta mă-nviorează, Mi-umple inima cu cânt. Doamne, sursă-a bucuriei, Eu acum Te îndrăgesc! Inima mi-ai câştigat-o, Ca şi Tine, să iubesc. Dintre mii de-aleşi, eşti Primul, Mântuitorul dârz al meu; Dragostea-Ţi e nesfârşită; Eşti al meu, şi eu al Tău! Doamne, sursă-a bucuriei, Tu, ca nimeni, mă iubeşti! Harul Tău pe veci rămâne; Pe sărac Tu-mbogăţeşti. De la rău, mă vei abate, Să nu mi-alunece vreun pas, Să Te pot vedea în slavă, Când se sparge al meu vas. 163. Mi-odihnesc, o, Doamne Mi-odihnesc, o, Doamne, inima, Îţi cânt şi-Ţi mulţumesc! La izvoru-ascuns, mi-e inima În tot ce-i scump, ceresc. Plăpândul vas ce l-ai făcut, Doar Tu-l poţi umple-acum. Ale lumii ape s-au sfârşit, N-au săturat nicicum. De-ale vieţii-izvoare însetez, Şi-aici mereu ţâşnesc; A Ta dragoste-i comoara mea, Şi-n juru-mi o găsesc. Un cântec nou e-n gura mea, În tonul adorat. Slavă Ţie pentru harul Tău, Ce-i încă negustat! Slavă-Ţi pentru harul rezervat, Căci sunt sărac, lipsit, Şi mă-mpinge teama la-al Tău sân Să-am ce mi-ai plănuit! O moştenire-n cer posed, Ce-acum n-o pot vedea, Însă mâna care-a sângerat, S-o am mi-o va păstra. Se-odihneşte,-o, Doamne, inima, În grija-Ţi mi-o ascund! Vocea bucuriei vieţii-aud În toate răsunând. „Eşti partea mea!“ din suflet spun; La fel zic mii de voci, Şi-al lor cântec bucuros-„Amin“- Nu va-nceta în veci. 164. Al Domnului Nume Al Domnului Nume-i atât de iubit! Doar El poate face să fii fericit. Fiori de-ncântare ne dă glasul Său; El stinge furtuni, bucurii dând mereu. Ce pace-mi dă zâmbetu-I pe-al meu drumeag! Atingerea Lui mă supune cu drag. Sunt plin de nădejde în dragostea Sa; Mă mişcă să-mi ţin pură inima mea. Când fără-ajutor noi eram, goi, răniţi, Dorind o lumină,-ntristaţi şi-obosiţi, Iubirea Sa, negura noastră,-a străpuns, Şi,-n noi, mângâierea Sa blândă-a ajuns. În noaptea când sufletul El Şi-a vărsat Şi oştile negre L-au împresurat, Nu aur, ci sânge, ca preţ, a plătit, Când, pentru-ai Săi miei, viaţa El Şi-a jertfit. 165. Din gura pruncilor Din gura pruncilor ai scos Mari laude spre tronul Tău, Căci cel smerit, rob lui Hristos, Vorbeşte nu din gândul său. Prin gura pruncilor vorbeşti Şi-l faci să tacă pe duşman, Căci Tu, cu cale-aşa găseşti; Te laud c-astfel e-al Tău plan. Din gura pruncilor smeriţi, Din inimi unde locuieşti, E adevărul auzit, Ascuns de cei mari, înţelepţi. O, fă-mă, copilaş să-Ţi fiu, Chiar dacă-n duh sunt des mustrat, Ca,-atunci, satisfăcut, să ştiu Că Domnu-n mine-i înălţat! 166. Credincios rămâne Domnul Credincios rămâne Domnul, Zilnic, cu aleşii Lui, Şi-n mustrări, şi-n îndurare, Tot parcursul drumului. Zi de zi, de dimineaţă, Nouă-i îndurarea Lui. Ea mereu ne însoţeşte Când venim la tronul Lui. Credincios ne izbăveşte Din capcana Celui Rău; Ne-ntăreşte în răbdare Să-ndurăm urcuşul greu. Credincios El împlineşte Tot ce ne-a făgăduit; De-orice cursă ne păzeşte Când, de El, ne-am alipit. Credincios, pe-ai Săi, primeşte, La iubirea Sa, părtaşi, Unde-i dragoste şi pace, Până,-n cer, vom fi atraşi. 167. Să-L binecuvântezi pe Domnul Să-L binecuvântezi Pe Domnul, suflete, Măreşte-I Numele cel sfânt Prin tot ce-n mine e! Să-L binecuvântezi, De-a pururi să-L asculţi Şi binefacerile Lui, Niciuna să n-o uiţi! El iartă-al tău păcat, Boli grele vindecând, Din groapă viaţa-ţi izbăvind, Har şi-ndurare dând; Te-ntinereşte iar Ca vulturul din munţi; Dreptate, judecăţi făcând La toţi cei asupriţi. El este milostiv, Mult răbdător şi blând, Bogat în bunătate, drept, Mânia neţinând. Pedeapsa nu ne-o dă Cum noi am merita, Şi, celor ce se tem de El, Dă bunătatea Sa. Ca tatăl, de-ai săi fii, Se-ndură El de toţi Ce-s temători, ştiind că noi, Din lut suntem făcuţi; Ca iarba-i viaţa-aici, Ca floarea-n slava sa: Când trece-un vânt ea moare, dar, Pe-ai Săi, El va păstra. 168. Din suflet, slavă-nalţ Din suflet, slavă ’nalţ spre Dumnezeu, Căci, zi de zi, mi-oferă harul Său, Ca să pot duce lupta vieţii grea Şi să rămân în biruinţa Sa. Ce liniştit mă simt când văd mereu Că îmi dă har cât am nevoie eu! În încercări de foc, greu ispitit, Sunt îndreptat spre-acel loc liniştit. La tronul Său de har, când stau plecat, Sunt curăţit de teamă şi păcat. Acolo, când aştept, sunt întărit; Mi-apare drumul clar şi desluşit. Când văd în lumea-aceasta rea de-acum Atâtea ce m-ar întina pe drum, M-agăţ cu-atât mai mult de Domnul meu, Şi El îmi dă belşug din harul Său Să pot umbla curat, neabătut, Spre bogăţii ce lumea n-a văzut. Vreau să arăt mereu, în traiul meu, Ce mare preţ e să ai harul Său, Ca, orice suflet trist şi obosit Ce, zi de zi, de-nfrângeri, e lovit, Să vadă-n mine ce ar deveni Prin harul Domnului, de l-ar primi. Cel care-mi ştie lupta ceas de ceas Cunoaşte cât de slab e al meu pas Şi ce nevoie mare aş avea Ca să primesc mereu puterea Sa. Ce scumpă-odihnă-i-să-L aud spunând: „Îţi voi da har; Eu nu te las nicicând!“ 169. Îţi mulţumesc că mi-ai deschis Îţi mulţumesc că mi-ai deschis, O, Doamne, Calea Ta! Lumina Ta mi-ai arătat; Din noapte, ziua s-a crăpat. Răspunde-n faţa Ta, Acum, fiinţa mea! În suflet slavă Îţi înalţ; Umil Îţi mulţumesc De tot ce Tu mi-ai dăruit, De timpul cât Te-ai străduit Ca să mă-nveţi s-aleg Al Tău drum sfânt, întreg! O, Doamne, ştiu că-s păcătos- La Tine strig acum! Ajută-mi să mă stăpânesc, Păcatul, firea, să robesc, Ca, sufletul trezit, Să-mi fie slobozit! Tânjesc să merg pe drumu-ngust Cu-n scop eliberat, Ca toţi să vadă-n viaţa mea Că slobod umblu-n Calea Ta, Nespus de bucuros Cu viaţa în Hristos. 170. Pe-un munte-ndepărtat Pe-un munte-ndepărtat, La-ndemnul Domnului, Un tată fiul şi-a predat- Supremul bun al lui. Dându-I tot, dispuşi, De-al Său Duh mişcaţi, Dovedim că-ai Săi suntem, Cu tot ce-avem, predaţi. Făcând ce a putut, Un suflet dăruit, Spărgând un vas cu mir de preţ, Pe Domnul L-a slăvit. În duh şi-n adevăr El vrea să ne-nchinăm, La Cel ce viaţa Şi-a jertfit, De moarte să scăpăm. Ai Săi toţi, în acord, La tronul Său ceresc, Spun: „Slava, lauda-i a Ta, Căci, Doamne, vrednic eşti!“ 171. Te doreşte al meu suflet Te doreşte al meu suflet, Noaptea, când cad umbrele! Duhul meu spre Tine, strigă; O, ascultă-mi rugile! Fără Tine, viaţa-i goală, Un pustiu îngrozitor. Tată iubitor, vorbeşte, Glasul Tău aştept cu dor! Te doreşte al meu suflet, Marele măreţilor! Lasă-mă să stau cu Tine, Frumuseţea Ta s-ador! Inima mi-o curăţeşte, Depărtează-mă de rău! Tu mă poţi spăla de vină; De ajuns mi-e harul Tău. Te doreşte al meu suflet! Numai Tu mă mulţumeşti. Bucurie, consolare, Numai Tu îmi dăruieşti. Tu eşti viaţă şi lumină; Faţa Ta, s-o văd, tânjesc. Lângă Tine-i mântuire; De-orice grijă m-odihnesc. Te doreşte al meu suflet; Lângă mine stai mereu! Tu, lucrarea recreării, Ai deschis-o-n traiul meu. O, ajută-mi să-Ţi port chipul, Partea bună s-o aleg! Legea Ta în mine scrie-o, Fă-m-al Tău să fiu întreg! 172. Eu, în Isus, sunt mulţumit Eu, în Isus, sunt mulţumit Şi,-n suflet, calm şi liniştit. Mă simt acasă-acum în El, Că-n voia Lui stau fericit. O, cântă, suflet dezrobit, În cântul tău cel mai duios, Căci, de acum, eu sunt al Său- Urmez chemarea lui Hristos! O, părtăşie de nespus, Iubire de neegalat! Refugiu sigur mi-am găsit În Cel ce m-a răscumpărat. Iubirea Sa m-a copleşit; Eu nu mai umblu disperat, Căci, de săgeata lui Satan, La pieptul Său sunt protejat. I-aud Cuvântul, blând şoptit; Ce strălucit e chipul Său! Mă simt atins de mâna Sa, Şi ştiu atunci că El e-al meu. Îl voi urma pe El, Cel sfânt, Şi Calea Sa voi adora; Atunci voi fi întreg în El Şi chipul Său eu voi purta. Când drumul meu se va sfârşi Şi ţinta o voi fi atins, Eu, cu nesaţ, Îl voi privi, În veşnicii de necuprins. 173. Un duh ca de copil Ascultă-mi ruga, Tată bun, Fierbinte, eu Ţi-o-nalţ: Vreau, Ţie,-aşa să mă supun, Încât să fie-n mine-acum Un duh ca de copil, Un duh ca de copil! O, împlineşte-n viaţa mea Tot scopul Tău divin! Calm ţine-mă sub mâna Ta, Supus de drag în voia Ta, S-ascult ca un copil, S-ascult ca un copil! Predându-Ţi totul, văd uimit Că dau doar ce-i al Tău, Căci de la Tine l-am primit; Mereu vreau să-Ţi fiu mulţumit, Smerit ca un copil, Smerit ca un copil. Mă-ndrumă,-atunci, o, Tată bun, Cât merg, pân’ la sfârşit! Mă strânge-aproape de-al Tău sân, Acolo pururi să rămân, Pe veci al Tău copil, Pe veci al Tău copil! 174. Ce scump e-al Domnului Cuvânt Ce scump e-al Domnului Cuvânt La cel curat, smerit! De preţ e ce El a promis, Cert, sigur, neclintit. Când scade eul Şi egoismul, Creşte Hristosul, Inima-mi umplând. Acei ce faţa-I caută Deplin sunt mulţumiţi; Primesc har după har în El, De sine-eliberaţi. E ca tămâia ruga lor, Urcând spre Domnul, sus: Un sacrificiu pur, primit, De bunăvoie-adus. Bogat tezaur au acei Ce viaţa-şi dăruiesc; Prin viaţa ce-o primesc din El, Ei din belşug trăiesc. 175. Ferice de cei temători Ferice de cei temători De Domnul, Rege-al lor; Ei, cinstea, lauda, I-aduc, Lui recunoscători. Ne-ascultă, Doamne, În milă, fă-ne, Teama de Tine, Să o învăţăm! În jurul celor temători Sfinţi îngeri tăbărăsc. N-au lipsă cei ce au găsit Acest locaş ceresc. Această teamă-i un izvor De viaţă-n veşnicii; Satisfăcut deplin va fi Cel care-l va găsi. Şi cine teamă n-ar avea De Tine, Rege sfânt? Soare-al neprihănirii,-apari Sub aripi leac purtând! 176. Doamne,-al meu Stăpân, vorbeşte Doamne,-al meu Stăpân, vorbeşte! Te ascultă robul Tău, Aşteptând Cuvântu-Ţi dulce, Ce mă bucură mereu. Lasă-Ţi glasul auzit! Să Te-ascult, sunt pregătit. Zi-mi pe nume, o, Stăpâne! Fă să ştiu că Tu-mi vorbeşti, Ca să pot umbla mai sigur Şi mai liber, cum doreşti! Lângă Stâncă să mă duci, Unde turma Ţi-o conduci! Chiar de-s cel mai mic şi josnic, O, Stăpâne, să-mi vorbeşti! Să nu plec neascultat, căci, Doamne, inima-mi cunoşti! Ştii nevoia toată-a ei; Să vorbeşti orice Tu vrei! O, vorbeşte, fă-mă gata Să-Ţi urmez orice cuvânt, Cu-ascultare bucuroasă, Când aud al Tău glas sfânt! Te ascult, căci Domn îmi eşti; Să vorbeşti! Să îmi vorbeşti! 177. Să-mi cunosc locul O, fă să-mi cunosc locul bine Şi zilnic cu Tine să merg, Cu teamă rostind al Tău Nume Şi voia-Ţi iubind, s-o-nţeleg! O, fă să-mi ocup locul, Tată, Cel pe care aici mi-l numeşti, Cu drag să-mplinesc voia-Ţi sfântă, Iubind numai ce Tu iubeşti! O, fă să-mi păstrez locul bine, Ca bun luptător credincios, Să pot să trăiesc prin mulţime A Ta viaţă nouă-n Hristos! O, fă să-mi ocup locul, Tată, Cel pe care aici mi-l numeşti, Cu drag să-mplinesc voia-Ţi sfântă, Iubind numai ce Tu iubeşti! 178. Viaţa Ta trăieşte-o-n mine Viaţa Ta trăieşte-o-n mine, O, Tu Rege-al regilor! Însuţi Tu să-mi fii, în toate, Cheia întrebărilor! După felul Tău, lucrează Totul în fiinţa mea, Ea să poată s-oglindească, Fără pată, slava Ta! Templul meu Ţi-a fost dat Ţie, De păcat, golit fiind; Lasă-Ţi slava să se vadă, Dinlăuntru strălucind! Tot pământul meu să tacă, Trupu-acesta devenind Sluga-Ţi blândă şi tăcută, Doar de Tine ascultând! Mădularele să-mi fie Gata, la chemarea Ta, Să le ai spre folosinţă: Eu consimt a le preda, Fără vreun regret în suflet, Sau rezervă-n sinea mea, Fără nicio rezistenţă La-al Tău fel de a lucra. Liniştit şi maleabil, De prejudecăţi lipsit, Permiţându-Ţi libertatea, Cum vrei, să fiu folosit. Viaţa Ta trăieşte-o-n mine, Doamne, Rege-al regilor! Însuţi Tu să-mi fii, în toate, Cheia întrebărilor! 179. Iubesc acel sfânt drum Iubesc acel sfânt drum, Spre-odihnă, sus, ducând Şi,-aici, să umblu cu Isus, Porunca-I împlinind. Iubesc pe-al meu Păstor; Al Său scop e şi-al meu; Voia-I va fi şi voia mea, Să-L pot avea mereu. El m-a găsit mâhnit, Gemând greu în păcat, Şi mi-a dat pace, bucurii, Păcatul mi-a iertat. Eu, numele-I iubesc; Vreau părtăşia Lui; Cuvinte nu pot exprima Iubirea Domnului. Doar viaţa Sa îmi dă Putere de-a-L urma, Şi de aceea eu iubesc Cărarea sfântă-a Sa. El, viaţa, voia mea, Mereu va stăpâni; El mult vrea,-n cei smeriţi, mâhniţi, Al Său scop a-mplini. 180. O, nu fiţi duşi robi O, nu fiţi duşi robi, rătăcind de Sion, Cetate ce Domnu-a numit-o-al Său tron! Rămâneţi cu El, să n-ajungeţi, plângând, Cu harfele-n sălcii, tăcute,-atârnând! O, nu fiţi duşi robi, de cei dragi sau duşmani, Plângând la râu în Babilon, goi, sărmani, Gândindu-vă, trişti, la poporul Său sfânt, Când ei vă vor cere-al Sionului cânt! Cântările dulci din Sionul divin Nicicând n-aţi putea-a le cânta-n loc străin, Căci cei din Edom, toţi, v-ar batjocori Când lauda Domnului aţi preamări. Să-şi uite-a mea dreaptă priceperea sa, De,-al Domnului Munte Sion, aş uita! Să nu mai pot limba să mi-o folosesc De, culmea plăcerii,-n Sion, n-o găsesc! 181. Nu voia mea, ci a Ta Câte-odată drumu-i întunecos, Şi nu ştiu, cum e-aşa de greu?! Însă ştiu că Tu mă priveşti de sus Şi dai har pentru pasul meu. O, ajută-mi să spun mereu: „Voia Ta, şi nu placul meu“! Dă-mi puterea Ta ca, în viaţa mea, Să se facă doar voia Ta! Singur, eu nu pot, în umblarea mea, Zilnic, paşii să-mi rânduiesc; Să-i călăuzeşti după cum voieşti- Nu lăsa să mă rătăcesc! Vreau să fiu mereu ca un slab lăstar Ce se-ndoaie sub mâna Ta; Umple-mi viaţa Tu, nu mă-mpotrivesc! Îndrumare doar Tu-mi poţi da. Fă-mă-acum să văd cum eu voi vedea Când aici viaţa-mi voi sfârşi! Stăruind ’nainte, răspund azi: „Da!“ La răsplată eu voi privi. 182. Când, Doamne, drumul Când, Doamne, drumul prin furtuni urmăm, Ne-nvaţă să veghem, să ne rugăm, Din suflet, sincer, să ne pronunţăm: „Facă-se voia Ta!“ Când lumea şi păcatul se opun, Când încercări mai aspre,-n duh, simţim, Cu-acest gând: Tatăl ştie, ne-odihnim; „Facă-se voia Ta!“ Deşi ni-e sufletul greu apăsat Şi duhul nostru-adânc e întristat, Sau vin dezamăgiri, s-avem fixat: „Facă-se voia Ta!“ Nevoie-i zilnic de spălarea Ta; Tânjim, pe Cale, una a umbla, Întreaga stăpânire Ţie-a-Ţi da- „Facă-se voia Ta!“ Fidela-Ţi viaţă ne inspiră-acum Să-nvingem, cum ne-ai învăţat pe drum; Ne-ajută,-n faţa Ta, să hotărâm: „Facă-se voia Ta!“ 183. Domnul, aici, n-a făgăduit Domnul, aici, n-a făgăduit Un drum de flori, uşor de păşit, Nici bucurie fără-ntristări, Nici pace fără multe-ncercări. Dar ne-a promis al Lui ajutor Şi-a Sa odihnă trudiţilor, Har şi putere în încercări, Dragoste, pace şi îndurări. Nu ne-a promis că nu vom simţi Truda, ispita, plânsul, aici; Nu ne-a promis că n-o să purtăm Sarcini, dureri, pe unde călcăm. Nu ne-a promis un drum netezit, Ca să umblăm necălăuzit, Cu nici un munte greu de urcat, Cu nici un râu greu de traversat. 184. Tu, Voie scumpă Tu, Voie scumpă a lui Dumnezeu, Munte-al cetăţii şi ancoraj profund, Paşnic sălaş al sufletului meu, În Tine liniştit m-ascund! O, Voie care numai bine vrea, Drumul condu-mi-l, eşti ghidul cel mai bun! Ca un copil, ’nainte, voi urma. Crezând, mă sprijin pe-al Tău sân. Voia Ta dulce, Domnul meu fidel, Mă ţine tare în braţu-I iubitor. Voia-mi captivă-i vesel porumbel, Prins în regatul Tău de har. Blândă povară, jug cel mai plăcut, Poartă, înalţă voiosul duh al meu! Aripi săracei inimi i-ai făcut; Sunt liber sub controlul Tău. Voia-Ţi măreaţă, Domnul meu iubit, Eu, cu triumf, chiar acum o fac a mea! „Da!“ va striga credinţa, fericit, Oricărei dragi porunci de-a Ta. 185. În timpuri de-ntuneric În timpuri de-ntuneric, Necaz şi tulburări, El vine cu mustrare Şi binecuvântări. Cu mâna-ntinsă-n milă, Ne-ndrumă să ieşim Din umbre şi din ceaţă, Părtaşi cu El să fim. Cum să ne fie teamă, Când dragostea ne dă Un drum prin văi şi dealuri Spre ziua veşnică! Chiar moartea e înfrântă; De frica-i vom scăpa; Credinţa vede cerul, Deschide poarta sa. Trudeşte mai departe! Ai ţinta-n faţa ta! Cum El lucrează-n alţii, Şi-n tine va lucra. De ce-a fost, nu te teme, Şi nici de viitor, Căci dragostea te duce Spre cer, biruitor! 186. Până aici ne-a ajutat Când descurajat ni-e duhul, De asprimea drumului Şi, mai grea, ne pare crucea, Pe parcursul timpului, Când vreun nor, de ochi, ne-ascunde Faţa Tatălui bogat, Să ne amintim că Domnul Pân’ aici ne-a ajutat! Prin ani lungi, privind în urmă, Ne-a fost drumul diferit, Dar, prin fiecare-obstacol, Mâna-I ne-a călăuzit, Ne-a dat locuri dulci, plăcute, Drumu-ntreg, ne-a-ncurajat; Prin cea mai adâncă apă, Pân’ aici ne-a ajutat. Să ne-ncredem deci în Tatăl, Chiar de nori groşi ne-au umbrit! Un Prieten ni-este-aproape, Când toţi ceilalţi au fugit. Când peregrinaju-i gata, Când prin porţi vom fi intrat, Vom vedea mai clar atunci cum Pân’ aici ne-a ajutat. 187. În mâna lui Isus Când mi-e inima-ncărcată De-ntrebări fără răspuns, Tot ce nu-mi stă în putere, Las în mâna lui Isus. Lui Isus le las pe toate, Căci El ştie-al vieţii drum. Ce nu pot schimba în viaţă, Las în mâna Lui acum. Mintea-atât de des se-ntreabă: „Ce e bine sau e rău?“ În Isus, dar, e răspunsul, Măsurat prin traiul Său. La Isus mă uit eu zilnic; Nimeni nu mi-e mai presus. Cele pământeşti, dorite, Într-o zi vor fi apus. Toţi Îl vor vedea odată Pe Isus ca Împărat. Orice mare naţiune, Lui se va-nchina, plecat. 188. Cel ce-a-ndrumat Cel ce-a-ndrumat va fi Dispus iar a-ndruma; Cel ce-a hrănit vrea-a mai hrăni, Cel ce-a dat va mai da. Cel ce te-a auzit Vrea-a te mai auzi; Cel ce suspinul ţi-a simţit Nu te va părăsi. Cel ce te-a izbăvit Te va mai izbăvi; Cel care-n suflet ţi-a vorbit Multe-are-a-ţi mai vorbi. Cel ce, blând, te-a-nvăţat, Mai mult, vrea-a te-nvăţa; Cel ce-a lucrat tot minunat Mai mult vrea-a-ţi arăta. Cel ce te-a-apropiat Mai mult va-apropia; Cel ce-a dat primul prânz bogat Vrea iarăşi a-l mai da. Cel care har ţi-a dat, Vrea, har mai mult, a-ţi da; Cel ce ţi-a dat drum de-alergat Te-ajută-a-l termina. Cel ce te-a câştigat, Fidel, te va păstra; Cel ce, cum eşti, ţi-a arătat Vrea-a ţi Se arăta. Cel ce-a vrut viaţă-a-ţi da, Şi te-a făcut al Său, Viaţă-abundentă vrea a-ţi da, Al Lui, să fii mereu. 189. Apleacă-Te spre mine Ascultă, Doamne,-apleacă-Te spre mine, Ascultă-mi strigătu,-n nevoia-mi grea Şi,-n toată disperarea mea, o, du-mă Pe Stânca ’naltă mult deasupra mea! În deznădejdi, îmi vine mângâierea: „Doar încetând să-ncerci vei eşua“ Şi, chiar căzut adeseori în luptă, Mă-ncred în Stânca mult deasupra mea. Să mor, ajută-mi, faţă de mândrie Şi faţă de semeaţa-mi voie rea! Mă scapă de vicleana-mi fire dură, S-ajung la Stânca mult deasupra mea! Când apăsări şi griji cad peste mine Şi-s răscolit să-ntreb: „de ce-i aşa?“ Ajută-mi Tu să nu pun la-ndoială Solida Stâncă mult deasupra mea! Când sunt momit şi-nfluenţat de lume S-ajung, de Domnul, a mă lepăda, O, du-mă sus pe locu-ncredinţării, Pe Stânca ’naltă mult deasupra mea! 190. La mine Te gândeşti Între-ncercările ce-ntâlnesc, Când, între spini, paşii mi-i rănesc, Un dulce gând, Doamne, eu primesc: „La mine Te gândeşti.“ La mine Te gândeşti, La mine Te gândeşti; Mă linişteşti când aproape eşti: La mine Te gândeşti. Grijile vieţii mă năpădesc; Sufletu,-n umbră, mi-nvăluiesc; Dar, pân’ la urmă, eu mi-amintesc: „La mine Te gândeşti.“ Nori pot să vină sau pot pleca; De flori sau spini, parte pot avea; Dar nu mă tem, căci pot spune-aşa: „La mine Te gândeşti.“ 191. Cu Tine, Tată,-aş vrea să merg Cu Tine, Tată,-aş vrea să merg, Cât mai apropiat, Şi numai sfânta voie-a Ta S-o fac neîncetat! Scumpă mi-e pura voie-a Ta! Jugul Tău e uşor. Tu, de la moarte, vei scăpa Sufletu-ascultător. Singura mea speranţă,-aici, Să-nving ispita grea, În ascultare, o găsesc, Faţă de voia Ta. Eu, viaţa, ca pe-un bob de grâu, Mi-o semăn pe pământ. „Pierde, ca totul să câştigi!“ E-al Tău divin Cuvânt. 192. Domnul este,-n inimă, blând Domnul meu este,-n inimă, blând, milos: El ştie oricare-al meu pas. Este-un apărător ce mă va păzi Oricând mă găsesc în impas. În dragoste, haru-I mă ţine Prin furtuni ce-nspăimântă-al meu vas. Mă va lua-n al Său braţ tare, iubitor, Şi-atent El va fi la-al meu glas. Ochii Domnului meu niciodat’ n-adorm: El vede pe-oricare-al Său fiu. Chiar de ei sunt puţini şi împrăştiaţi, Blând, îi va-ndruma prin pustiu. În lunga şi greaua lor cale, Mana dulce de sus, El le-a dat. Stânca tare de veacuri a fost mereu Cu cel obosit şi-nsetat. Domnul meu este,-n inimă, blând, milos: Şi-a dat pentru-ai Săi viaţa Sa. De acum, tot ce am, Lui eu Îi predau; El viaţa mi-o poate păstra. Pe El Îl urmez fără teamă, Căci curând al meu drum va-nceta. Strălucitele raze de sus apar, Şi-odihnă pe veci voi avea. 193. În Tine, azi, mă-ncred O, nu lăsa să fiu plin de-ntristare Când noaptea se aşterne-n calea mea! Cel ce-ngrijeşte azi, la fel şi mâine, Cu-al Său braţ tare mă va ajuta. În Tine, azi, mă-ncred, o, Domnul meu! Ajută-mi să cred mereu! De-al Tău altar, o, Doamne, leagă-mi viaţa! Acolo totu-am pus, la spusa Ta. Fă să nu dau ’napoi, nici să mă clatin, Ci, zilnic, ce-am mai bun, să-Ţi pot preda! O, nu lăsa să-mi tremure nădejdea, Ci, neclintită, ancora să-mi ţii! Când goarna sună, morţii-n El se scoală, A fi cu El când iarăşi va veni. 194. Nu ştiu de ce Nu ştiu de ce El, haru-I minunat, Chiar mie mi l-a arătat, De ce, nevrednic de iubirea Sa, Al Său pe veci, m-a cumpărat! Însă „ştiu în cine-am crezut eu Şi ştiu că poate El să păzească Tot ce I-am încredinţat Lui, Până-n ziua-aceea,-a Sa.“ Nu ştiu, credinţa salvatoare, cum El mie mi-a împărtăşit, Nici cum, crezând eu în Cuvântul Său, În suflet pacea am primit! Nu ştiu cum mişcă Duhul Sfânt pe om, De-al său păcat, El convingând, Descoperind pe Domnul prin Cuvânt, Credinţa Sa în el născând! Nu ştiu când o să vină Domnul meu- La noapte ori în plină zi- Nici când prin valea morţii voi umbla, Sau de-n văzduh mă va răpi. 195. Nu vreau alt sprijin Nu vreau alt sprijin, ci pe-al Tău, O, Domn, Mântuitorul meu, Din tronu-Ţi, har, curgând! Când slab sunt, poţi a mă-ntări; În luptă pot a birui, În Tine, doar, crezând. De om, Tu nu eşti preţuit; El pe-al său braţ stă bizuit, Pe sine, amăgind; Dar cel ce Ţi s-a-ncredinţat E ca un pom mereu udat, Cu frunze verzi, rodind. Nu cărţi vreau, ci Cuvântul Tău, Căci gânduri omeneşti nu-mi dau Lumină-n calea mea. Cuvântu-Ţi, adevăru-având, Bătrâni şi tineri luminând, Rămâne pururea. La puţuri seci, cine-ar veni, Cuvântu-Ţi viu a-l părăsi,- În el, Hristos fiind? Dreptatea, viaţa,-n El îmi sunt, Înţelepciunea, tot ce-i sfânt; Cu El, nu cad nicicând. 196. Noi, drumul cel de mâine Noi, drumul cel de mâine, nu-l vedem, Dar azi putem păşi Iar viitorul, Lui încredinţăm- El ni-l va plănui. În dragoste, ascunde El mereu Ce griji, noi mâine, vom avea, Căci ştie că-ale zilei mari poveri, Destul sunt azi a le purta. Nu prin vedere-umblăm pe Calea Sa; Bazaţi dar pe Isus, Crezând făr-a-ntreba „de ce?“, urmăm Spre cele dragi de sus. Pericole, ce-atât de des se-ascund Pe drumul ce-l păşim, Le ştie El şi ne va preveni De curse ce-ntâlnim. Când cerul peste noi e plin de nori, Auzi-L, blând spunând: „Şi-aceasta trece, ea promite-o zi Mai clară, strălucind“! 197. Nădăjduieşte-n Domnul Nădăjduieşte-n Domnul cu răbdare, Speră în El în slăbiciunea ta! El va-nnoi tăria ta, şi, zilnic, Îi vei simţi puterea, dragostea. Nădăjduieşte când lupţi cu vrăjmaşii Ce dinăuntru te-ar împiedica, Sau din afară ce vor să te smulgă De sub controlu-I, către bezna grea! Nădăjduieşte-n El şi-n biruinţe, Să nu te ’nalţi încât să fii-ntinat! Speră în El, smerit să te menţină, Ca un copil, pur, sincer şi curat! Nădăjduieşte,-n mâna Lui te-ncrede, Cere-I, şi lasă-L şi să-ţi ceară El! Răspunde rugii Lui, şi-ţi va răspunde! Fii Lui fidel, El îţi va fi fidel! Nădăjduieşte dârz, cu voie bună, Glasul ascultă-I, după El să mergi! Crede în haru-I ce de-ajuns îţi este, Şi te vei bucura cu El pe veci! 198. Departe,-odată, rătăceam Departe,-odată, rătăceam, Nădejdea-n Domnul neavând; Dar am venit la El prin har, Nădejde vie-n El primind. Nădejdea noastră,-ncrederea, Sunt ancorate-adânc în El; El ne va binecuvânta Călăuzindu-ne fidel. De când în El nădăjduim, Iubirea-I, haru-am dovedit, Păcatul ca să-l biruim, Ce-odat-atât ne-a stăpânit. Azi, încercări sunt fel de fel, Şi poate, ferm, nu toţi vor sta, Dar pot găsi toţi har în El: Puternică e mâna Sa. Cu-acea nădejde vie-n El, De-acum ni-e gândul îmbrăcat; Căci, prin iubire, S-a jertfit Să ne salveze de păcat. 199. Măreşte-ne credinţa! Măreşte-ne credinţa, Tu! Corzi de-ndoială să dezlegi! Vederea acordează-ne-o Spre scopul ce Tu ni-l alegi! Măreşte-ne credinţa când Vrăjmaşii ne-au împresurat! Scutul credinţei dă-ne-n mâini, Să-i înfruntăm neînfricat! Măreşte-ne credinţa când Timpii trudiţi par în zadar! Deşi zdrobiţi, fă să simţim Că încă ne conduci prin har! Măreşte-ne credinţa când Gemem de-nfrângeri şi de dor! Vindecă ale noastre răni, Tu, blând Păstor al oilor! Măreşte-ne credinţa când Umbrele morţii ne apar! Dă-ne credinţă să vedem: Nădejdea ni-e doar în Calvar! 200. Stând prin puterea-ncrederii Stând prin puterea-ncrederii, blândeţei, dragostei, Iau mâna Ta în slăbiciune, urc spre munţii Tăi, Iar Luceafărul de zori mi-e ghid; văd raza-I strălucind, Luminând de-a lungul drumului, mie Calea descoperind. Lumina, tare radiind, fixează ţelul meu. Sclipirea tronului de har mi-arată sus mereu Lucruri preţioase ce rezervi la cei ce merg fidel, Stăruind în slujba Domnului şi făcând ce ar face El. Stând prin puterea ce-o oferi, completă-i sursa mea. Din pâinea vie mă hrănesc, beau apa dulce-a Ta. Orice lipsă-mi linişteşte El, în staul protejat. Ce-a promis El va-mplini mereu, din tezauru-I sfânt, bogat. Cum preţuiesc chemarea mea, de când m-a ’liberat? Va trebui, de mâna timpului, să fiu probat. Printre valuri, cât călătorim, în noi greu ispitiţi, E la cârmă El? L-auzi şoptind: „Pace vouă, fiţi liniştiţi!“ 201. Nu ne-a-nşelat nimic Nu ne-a-nşelat nimic din ce-a promis El Că vom primi în Fiu-I preaiubit; Cuvântul Lui-i mai trainic decât cerul; Ne va-ntări El până la sfârşit. Nu ne-a-nşelat: când, plini de întristare, Noi L-am strigat, ne-a dat din pacea Sa, A mers cu noi pe drumul singuratic, Şi-am dovedit puterea-I de-a păstra. Nu ne-a-nşelat nimic din tot ce-a spus El; De la-nceput, Cuvântu-I e fidel. În ascultare, paşii Săi urmându-i, Nu ne vom teme, sigur duşi de El. Nu va-nşela pân’ la sfârşitul jertfei Ce, în iubire, vom aduce-o Lui. O, daru-acesta ultim să ne fie Găsit ca bun în ochii Tatălui! 202. În Cel ce-i viu ne-ncredem În Cel ce-i viu ne-ncredem noi; E sigur tot ce-n El avem; Deşi necazuri întâlnim, Prin harul Său noi rezistăm. Al Său sfânt Nume noi purtăm, Cu crucea Lui ne lăudăm; Satisfăcuţi cu partea Sa, Noi, adevărul, vom păstra. În Cel ce-i viu ne-ncredem noi Şi părtăşia-I adorăm; Vrem alergarea s-o-mplinim, Deşi ocări întâmpinăm. În Cel ce-i viu ne-ncredem noi; Adesea-n inimi clocotim Când, părtăşie dulce-având, În prigoniri, cu El păşim. 203. Preţioasă mi-e gândirea Preţioasă mi-e gândirea: „Tatăl ştie tot“; Orice lipsă mi-o cunoaşte, tot ce eu nu pot; Ce-i mai bine pentru mine, El va plănui; Văd iubirea Sa în toate,-n greu sau bucurii. Iubitor, El se-ngrijeşte de copilul Său Şi mă-ndeamnă să m-apropii, când e timpul rău. Când dispare-orice speranţă, lacrimi reci curgând, Mângâierea o recapăt doar la El mergând. O, ce bine e că Tatăl poate alina Ale inimii suspine, ce nu pot purta! ’Liberat de orice grijă, liniştit aştept, Mulţumindu-I pentru toate, căci aşa e drept. Pe deplin mă-ncred în Tatăl, în umblarea mea, Căci sunt conştient că toate-s după voia Sa. Ştiu c-acest drum mă conduce la odihna Lui. Totdeauna cea mai bună-i voia Tatălui. 204. Pasul următor Nu văd ce încercări vin mâine, Dar Tu şi-atunci poţi ajuta. O, Doamne,-mi pun nădejdea-n Tine Pentru-al meu pas ce va urma! Pasul, păstrează-mi o, Isuse, Ferm şi fidel, pe Calea Ta! Ţine-mă strâns, căci numai Tu eşti Turnul meu şi nădejdea mea! Tu ai promis că, în ispită, Îmi dai puteri să biruiesc, Că,-n orice cursă întâlnită, Sigur scăparea-mi pregăteşti. Eu las greşelile-mi făcute În tot trecutul păcătos, Şi, cu-ochii aţintiţi ’nainte, Vreau doar să-Ţi fiu mai credincios. Când se ivesc furtuni pe cale, Ce-mi pot ascunde primul pas, Merg cu credinţă,-n întuneric, Şi pasu,-n mâna Ta, îl las. 205. O, pace-a-ncrederii O, pace-a-ncrederii pe deplin În Tine, Domn de sus, Credinţă de neclătinat, Mi-eşti ce-am eu mai presus! Chiar dacă planuri mi s-au distrus, Chiar când mi-e calea grea, De-mi seacă orice sursă-aici, Tu eşti comoara mea. Chiar de sunt slab şi nu-s sănătos, Zilnic în trudă grea, Exclus din multe-a’ altora, Nu voia mea, ci-a Ta! Chiar de vin multe dezamăgiri, Ce-atât îmi folosesc Să mă dezlege de pământ, De Tine m-alipesc! Pace-a deplinei încredinţări, Privind ce-i peste nori, Ce vede-n toate mâna Ta, În lucruri mici sau mari, Ce-aude clar vocea Tatălui, Ducând spre ce-i ceresc, Pace-a credinţei fără ţărm, Cu Tine m-odihnesc! 206. Rabdă mai departe Rabdă mai departe cu Isus pe Cale, Bucuros, de-a Tatălui voie, ascultând! Prin turbate valuri de păcat, auzi-L, „Taci, fără gură!“, mării poruncind! „Nu te voi lăsa“-sunt dulci cuvinte spuse De Isus, ce-a mers calm pe marea vieţii rea. „Nu eşti părăsit, Eu sunt mereu cu tine; De-s nori sau soare, vino-n urma Mea!“ Nimeni nu-i fidel ca-acest Om al durerii; De-nşelarea lumii, să-L laşi a te păzi! Călăuză-ţi este ca s-ajungi în slava-I, Mari bogăţii cereşti să poţi primi. Rabdă mai departe cu Isus în luptă, Răbdător îndură cu El cât vei umbla! Fii găsit fidel Lui, printre-ai Săi aleşi sfinţi, Unul pe care poate-a Se baza! 207. Când umblu pe Cale Când umblu pe Cale, Tu-mi dai bucurii; Iubirea lumină mi-e zi de zi. Cuvântul şi mila-Ţi sunt liniştea mea, Prin aspre furtuni şi prin noaptea grea. Doamne,-n furtună văd faţa Ta! Har şi iubire dă raza sa. Voi merge cu Tine, Prieten al meu, Şi, pân’ la sfârşit, Doamne, sunt al Tău! Ştiu dragostea, lupta şi chinul Tău greu, Ce drumu-au deschis către tronul Tău. Iubirea-Ţi mă umple mereu, izvorând, Şi-arată-n furtună spre ţelul sfânt. Simt geamătul Tău pentru cel schimbător, Ce-odată-a mers ferm şi biruitor, Dar a deviat de la drumul slăvit, Pierzând prin furtuni locul cel smerit. 208. Te-aşteaptă El Te-aşteaptă El, te-aşteaptă El- Pe drum, o, nu mai zăbovi! El, tată vrea a-ţi fi, fidel; Mereu, te va călăuzi. Toţi sorţii,-n faţă, sunt frumoşi Şi-i bun ţinutul oferit; Cel ce-a condus drept pe strămoşi Te va-ndruma pân’ la sfârşit. Nu vrei s-ai partea lui Avraam- De Domnu-a fi călăuzit? El, făr’ a şti-ncotro, a mers Spre locul cel făgăduit. Să nu te temi de-urcuşul greu Şi nici de-ntunecoase văi!- E drumul sfânt spre Dumnezeu, Plăcut cu El să-l poţi păşi. Vei spune seara mulţumit, Când ziua se va fi-ncheiat: „El face tot desăvârşit- Lui voi sluji, doar Lui, predat“. 209. Primit de Domnul Primit de Domnul, ce pot vrea mai mult? O, vreau, de-acest gând preţios, s-ascult, Ca, bucuros, să-Ţi pot da viaţa mea: O jertfă vie după voia Ta! Primit de Domnu-a fost al Său Fiu sfânt; El n-a greşit, ci, ţinta-n faţă-având, Bine,-alergarea,-aici Şi-a terminat; Din morţi ’nălţat, pe tron S-a aşezat. Primit de Domnul, chipu-aş vrea să-I port, Chiar de ocara-I trebui’ s-o suport, Cum, din vechime,-ai Săi I-au fost predaţi; Ei L-au urmat, să fie acceptaţi. Primit de Domnul, o, cât mi-aş dori! Cinstea din lume nu va dăinui. O, Doamne,-ajută-mi să fiu ca Isus, Blând, credincios, în voia Ta supus! 210. Doamne, condu-mă! Doamne, condu-mă cu al Tău sfânt braţ! Pân’ la sfârşit, păstrează-mă al Tău, Căci sunt străin într-un ţinut vrăjmaş, Şi am nevoie să mă-ndrumi mereu! Doar lângă Tine să mă ţii, Căci sufletu-mi acolo vrea să stea! Când lângă mine eşti, pace îmi dăruieşti; Condus de Tine, teamă nu voi avea. Chiar noaptea tristă de s-ar coborî, Prin văi pietroase, unde voi călca, În îndurarea-Ţi, totu-ai plănuit, Ca să cunosc călăuzirea Ta. Doamne, condu-mă, ca să nu mă pierd, Să nu mă-nvingă mâna Celui Rău! Fă să rezist oricărei mari furtuni! Dă-mi mâna Ta, să mă-nsoţeşti mereu! 211. Mai aproape a-Ţi fi Tu eşti partea mea din ceruri; Vreau în totu-a Te iubi. Pe întreg peregrinaju-mi, Lasă-mă a Te-nsoţi! Mai aproape a-Ţi fi, Mai aproape a-Ţi fi, Pe întreg peregrinaju-mi, Lasă-mă a Te-nsoţi! N-am să-Ţi cer plăceri din lume, Nici un drum lejer, faimos; Bucuros primesc să sufăr, Doar să umblu cu Hristos. Mai aproape, supus, Mai aproape, supus, Bucuros primesc să sufăr, Doar să umblu cu Isus. Mă condu prin văi umbroase, Peste marea vieţii grea, Ca, apoi, în veşnicie, Cu Isus să pot intra! Vreau aproape-a-Ţi urma, Vreau aproape-a-Ţi urma, Ca, apoi, în veşnicie, Cu Isus să pot intra. 212. Cât de departe mergi cu Isus? Cât de departe mergi cu Isus când mâna Sa ţi-a dat, Cel ce ţi-a fost mereu fidel, prieten devotat? El a venit la tine, ţi-a fost îndrumător Spre-al Său tezaur veşnic din ce e trecător. Cât de departe mergi cu Isus când cere să te-oferi S-ajuţi pe sufletul lipsit, pe cei ce-s în dureri? Cum, cu balsam, în milă, El răni ţi-a vindecat, Aşa să te comporţi tu cu cel îndurerat! Cât de departe mergi cu Isus când lupta-i tot mai grea Şi când vrăjmaşii te opresc să mergi pe Calea Sa? O, mergi cu bucurie pe-al suferinţei drum, Căci el spre slavă duce, de îl păşeşti acum! Cât de departe mergi cu Isus? Rămâi în legământ: Că numai moartea-ţi va opri piciorul pe pământ! O, fii fidel pe Cale, mult să n-aştepţi acum! El îţi va da cununa atunci, la cap de drum. 213. Am început o călătorie Am început o călătorie, Şi înapoi nu se poate da. Cu orice clipă-s tot mai departe De-acel natal port din viaţa mea. Un gând adesea mă răcoreşte Şi îndulceşte gândirea mea: C-această lungă călătorie Mă duce-acasă, la ţinta sa. O zi parcursă mi-e o etapă În care pot a-mi împrospăta Credinţa, vlaga, ce-mi sunt slăbite, Cât, largul mării, voi traversa. Sfârşitu-acela din depărtare Ce,-acum, cu ochiul, nu-l pot zări, Cu-orice moment mi-e tot mai aproape, Şi eu, acolo, curând voi fi. 214. Spre o patrie mai bună Spre o patrie mai bună, Peregrini, să ’naintăm! Dumnezeu la El ne cheamă; Pe Stăpân noi Îl urmăm. Noi suntem chemaţi de Domnul, Zilnic, paşii să-I urmăm; A Sa dragoste divină Ne-ntăreşte s-alergăm. Drumul nostru prin pustie Nu-i adesea prea uşor, Dar Isus cunoaşte calea, Şi El ni-e un ajutor. Să-I împărtăşim ocara, Zilnic lupta să-nfruntăm! Doar părtaşi în suferinţă, Învierea căpătăm. Vom purta atunci al Său chip; Cu-acest gând ne întărim. Lui Isus predându-I viaţa, Către ţintă stăruim. Suferinţa-i drumul slavei- Ştim că-aşa e voia Lui; După trudă şi necazuri, Vine-odihna cerului. 215. Agaţă-te de El Când ceru-i senin, şi eşti fericit, Şi plin de nădejde lucrezi, Când Domnu-i aproape şi-ai biruit, Iar ţinta mai limpede-o vezi: Agaţă-te atunci de El, Oriunde eşti condus Şi mergi pe drum cu paşi curaţi Chiar cum a mers Isus! Când norii stau jos, şi eşti întristat, Iar paşii trudiţi se-mpletesc, Când semeni sămânţa înlăcrimat Şi-nfrângeri mereu te-nsoţesc: În zori a ta luptă va lua sfârşit, Şi-atunci, bucuros, vei vedea Că orice-ncercare ţi-a folosit Să poţi câştiga slava Sa. 216. Drumul pân’ la dreapta Tatălui Drumul pân’ la dreapta Tatălui l-a mers Isus; Poţi să urmăreşti ai Săi paşi, cum El i-a parcurs. Vei zidi pe stâncă, nu pe locul nisipos, Auzind şi ascultând pe Domnul. Vreau să Te urmez, de voia-Ţi scumpă-a asculta, Ce-am mai bun eu, să-Ţi predau din toată inima, Căci harul pentru-a merge pân’ la capăt Tu-mi vei da! Vreau să-Ţi fac ce pot eu cel mai bine! Ca o jertfă vie, Domnul viaţa Şi-a turnat, A dispreţuit ruşinea, crucea a purtat, Părtăşie-având cu Tatăl, lumii n-a cedat, Voia Tatălui mereu făcându-I. Să ne facem faţa cremene, a izbândi, Chiar de lumea ne-ar batjocori şi ne-ar opri! El, pe-ai Săi, Şi-i va păstra, şi ei vor auzi: „Mi-ai făcut ce ai putut mai bine“. 217. Fă-mă gata pentru pasul Fă-mă gata pentru pasul Ce urmează-n calea mea! Taie-mi orice rădăcină, Orice buruiană rea! Chiar prin râuri de voi trece, Sau prin foc de-s încercat, Ştiu că Tu-mi vei sta alături Să mă faci tot mai curat. Fă-mă gata, prin ispite, Să pot trece ne-ntinat! Să-mi fii scut de apărare, Viaţa-ntreagă, necurmat! Fă-mă gata să las totul, Orice bogăţii de-aici, Să urmez a Ta chemare Unde vrei să mă conduci! Fă-mă gata pentru clipa Despărţirii de pământ! Astăzi, de-mi vei cere viaţa, Să-mplinesc al Tău Cuvânt! 218. Domnul are o comoară Domnu,-n cer, are-o comoară De un preţ nemărginit, Ce-i plăcerea Sa adâncă: Fiul Său Cel preaiubit. Dar şi-aici are-o comoară; Preţu-i ştie numai El: E Hristos văzut în oameni Care Îi slujesc fidel. Vase de pământ plăpânde Poartă viaţa lui Hristos Către inimi istovite, În al lor drum secetos; Vase slabe, ne-nsemnate, Dar purtând, prin vremi pustii, Darul Domnului prin Fiul, Pregătit din veşnicii. Când nu mai rezişti, gândeşte Ce chemare ai primit Şi, golit, la Domnul vino, Cu iubire-a fi umplut! Lumea te dispreţuieşte, Dar tu porţi în vasul tău Slava lui Hristos-tezaur Preţuit de Dumnezeu. O, de-ai fi golit de tine, Blând, smerit, necunoscut, Doar un vas sfinţit de Domnul, Numai cu Hristos umplut! Nu-I umbri lumina slavei Cu nimic firesc, lumesc! Du la suflete-nsetate Darul Său curat, ceresc! 219. Nu e-n zadar să ne luptăm Nu e-n zadar să ne luptăm, Pe calea-ngustă să păşim, Păcatul, firea, biruind, Şi pentru Domnul să jertfim, Timpi singuratici să răbdăm, Puterea de la El primind, Să învăţăm cum să murim, Hristos, în noi, din nou trăind. Nu e-n zadar să ne rugăm, Deşi râd alţii, să-L cinstim, Să facem zilnic voia Sa, Ca,-a Sa prezenţă, s-o simţim. Când drumu-apare-ntunecat, Slăvita-I faţă nevăzând, Împinşi de dragoste, urmăm, Făr’ a vedea, în El crezând. Nu e-n zadar, că-aşa au mers Cei ce-n credinţă au murit; Având al Său har de ajuns, Ei au luptat pân’ la sfârşit. Nu e-n zadar, şi noi vom şti Când lângă tronul Său vom sta, Când Fiu,-n faţa Tatălui, Ca fi’nd ai Săi, ne va chema. 220. În viaţa mea-i Hristos Când mă gândesc la Domnul, Cel sfânt şi nepătat, La dragostea-I cea mare, La tot ce a lucrat, Mă umple de dorinţa, Cât timp am de trăit, Să-mi dau în slujba-I viaţa, Lui-Cel ce m-a iubit. Voi trăi de-acum doar pentru Domnul. Vreau să-I fiu un martor credincios: Vorba, fapta, mersul meu s-arate Tuturor că-n viaţa mea-i Hristos. Spinoasă e cărarea Ce-a mers-o pe pământ Cel ce-a-nfruntat dispreţul, Om al durerii, sfânt: Se cere renunţare Şi crucea a purta; Să fii un ucenic bun, Chin, pierderi, va-nsemna. Doresc să-I fiu un templu, Ca,-n mine locuind, Curat să mă păstreze, Chiar, piedici, întâlnind, Să-mi folosească viaţa, Cu totu,-n slujba Sa: Gândind l-această cinste, Mi-e plină inima. 221. Domnu-i cu cei neîntinaţi Domnu-i cu cei neîntinaţi În lumea-aceasta rea de-acum, De-al Său braţ iubitor, conduşi, Ce merg smerit pe-al vieţii drum. Prin Sânge-apropiaţi de El, După-ai Săi paşi, ei merg fidel. Domnu-i cu cei ce Lui slujesc, Voia şi Calea Sa iubind, Care, cu zel, pe ea păşesc, Stâlp şi putere-n El găsind. Domnu-i cu cei ce-s hotărâţi, Ce nu se lasă amăgiţi, Cu ochii unşi privind la El, Ce merg cu-Acela răstignit. Domnu-i cu cei, în duh, curaţi, Ce-L vor vedea pe Dumnezeu; Sincer slujindu-I, bucuroşi De harul şi-adevărul Său. 222. O singură dorinţă am O singură dorinţă am- Ca voia Sa s-o împlinesc, Să nu mă rătăcesc de Domnul, Ci-n mâna Lui să m-odihnesc. Sunt hotărât ca să-I fac voia; Vreau viaţa El a-mi stăpâni. Cu mâna Sa mă va conduce, Până, la ţintă, sus, voi fi. Pe calea ce Isus a mers, Ca viaţa să mi-o poată da, Am să păşesc cu bucurie, Cedându-I toată voia mea. De ce să cheltui’ vlaga mea În lucruri care vor pieri? Isus mi-a cumpărat chiar viaţa; Doar El mă poate ferici. 223. O, ce mare privilegiu Am un trup-mi-e dat de Domnul; El doreşte-a-l locui. O, iubirii-I fără seamăn, Nu mă pot împotrivi! O, ce mare privilegiu Să lucrez cu Cel smerit Şi să urc spre altitudini, Unde-ai Săi sfinţi au păşit! Lui Isus m-am dat cu totul; Eu, de-acum, fac voia Sa. Vreau ca buna Sa plăcere S-o-mplinesc în viaţa mea. Vreau nimic să nu-L oprească De-a avea ce-am eu mai bun. Să-I pot câştiga favoarea, Este tot ce vreau acum. Cinstea mea-i să-I port ocara, Pentru El să mă jertfesc, Să port crucea cu răbdare, Slava Sa să-mpărtăşesc. 224. Aşa ciudat îmi pare Aşa ciudat îmi pare, Şi-atât de minunat, Ce ai făcut în mine, Căci viaţa s-a schimbat! Mi-ai rânduit Tu paşii, Spunându-mi blând, încet: „Să laşi plăcerea lumii- Ţi-aduce doar regret!“ Ajută-mă să umblu Cu-un scop curat şi ferm, Căci slava lumii trece, Şi-apare ceru-etern! Satana, lumea, firea, Mă-mpiedică să merg, Mi-arată că pierd totul Când drumul Tău aleg, Dar Tu-mi deschizi un cadru Mai bun şi mai măreţ: În cer cununa-aşteaptă Pe-aleşii Tăi cei drepţi. O, ţine-mi ochii limpezi Să văd răsplata Ta, Ca lumea să nu aibă Putere-asupra mea! Când îndoieli mă umplu Cu frică şi suspin, O, inima-mi s-asculte Al Tău glas blând şi fin! 225. Nu pot da înapoi Mă leagă juruinţa mea; Sunt hotărât în faţa Ta Ca jertfă vie, viaţa,-a-Ţi da; Nu pot da înapoi. Nu pot da înapoi, Nu pot da înapoi. Tu juruinţele-mi cunoşti; Nu pot da înapoi. Chemarea Ta, o, Doamne-urmez; Tot ce-am mai bun eu Îţi cedez, Talentele Ţi-ncredinţez; Nu pot da înapoi. Doar pentru El vreau a trăi, În a mea inimă-a domni. Cum să reţin ce este-al Lui? Nu pot da înapoi. Să capăt premiul, stăruiesc, Cu-a Lui putere, ce-o primesc; De-mi cere zilnic să jertfesc, Nu pot da înapoi. 226. Când am primit mesajul Când am primit mesajul, Pornind toţi, la-nceput, Să-ntâmpinăm pe Mire, Nimic nu ne-a-ngrozit, Dar după ani de veghe, De încercări, trudiţi, Vom fi,-ntre înţelepţi sau Nechibzuiţi, găsiţi? Deci, candelele voastre, Din timp să pregătiţi, Căci Mirele-o s-apară- Fermi, până-atunci, să fiţi! Prin noapte,-n faţa fricii, Credinţa ne-a scăzut, Sau, strălucind prin beznă, Nădejdea ne-a crescut? O, lângă noi dorm unii, Pierzând din ce-au primit! Fărădelegea creşte; Iubirea s-a răcit? Când alţii-şi pierd credinţa, Păstraţi-o neclintit, Cu dragostea, nădejdea, Fermi până la sfârşit! Cu gând şi scop statornic, În voia Sa predaţi, Prin străji pustii de noapte, Vegheaţi, continuaţi! 227. Tânjesc să Te cunosc mai mult Tânjesc să Te cunosc mai mult, mereu, Mult mai aproape, când mă rog, să-Ţi fiu, Tot mai atent să fiu la vocea Ta, S-accept, ce Tu mi-alegi, ca parte-a mea! Tânjesc ca, tot mai bine, să-Ţi slujesc; De-a Ta putere să depind, doresc, Să ştiu mai bine-ntreaga voie-a Ta, Pe-orice cuvânt de-al Tău a mă baza. Tânjesc, mai strâns de Tine, să mă ţin, În faţa-Ţi să mă-nchin şi să rămân, Mai calm, în grija Ta, să m-odihnesc, Că,-n siguranţă,-acolo, mă găsesc! Noi bogăţii,-n Cuvântu-Ţi să găsesc, Pe urma Ta vreau, Doamne, să păşesc! Dar cea mai mare năzuinţă-a mea E, faţă-n faţă, să Te pot vedea. 228. Acceptat şi-ales „Acceptat şi-ales de Domnu“-i Gând ce-mi unge inima, Întărind silinţa-mi slabă De a face partea mea. O, de-aş fi primit şi vrednic, Zâmbetul de-a-Ţi câştiga! Doamne,-aceasta mi-e dorinţa, Azi, şi-n toată viaţa mea! Scumpă mi-este,-n amintire, Prima acceptare-a Sa; Îmi dă pace şi odihnă, Izgonind ce m-ar spurca. În familii-acceptu-I schimbă O colibă-ntr-un palat, Zilnic luminat de Soare, Că-n el Domnu-i Împărat. 229. Eu Lui I-am făcut juruinţă Eu Lui I-am făcut juruinţă, Mereu credincios să-I slujesc. Aş vrea să-mplinesc legământul În orice-ncercări întâlnesc. Am rostit hotărârea predării; Şi-a pus El pecetea pe ea. Eu nu mai trăiesc pentru lume; În slujba-I predau viaţa mea. Eu Lui I-am făcut juruinţă; Tot drumul cu El voi păşi. Iubirea şi-acceptu-I mă ’nalţă. Orice m-ar costa, voi plăti. Eu Lui I-am făcut juruinţă; L-aleg ca Prieten fidel. De El eu m-agăţ prin tenebre; Şi moartea voi trece-o cu El. Pe viaţă-am făcut juruinţa, Chiar dacă sunt lupte, dureri. Mai bine e moarte cu Domnul Decât ale lumii plăceri. 230. Stăruieşte ’nainte Stăruieşte ’nainte cu Domnul, Să lucrezi, să te rogi, ne-ncetând! În curând calea-aici se termină; Nu cădea lângă drum renunţând! Stăruind, stăruind, Să lucrezi, să te rogi tot mereu! Ţine-ţi inima, viaţa Pe altarul de slujbă al Său! N-aştepta, stăruieşte ’nainte! Iată umbrele-n juru-ţi căzând; Nici un rău nu te vatămă-n Domnul, Chiar de cursele-s multe, pândind. Mergi mereu înainte pe drumul Ce Isus, mai întâi, l-a urmat, Ca şi sfinţii ce-acum sunt în slavă, Unde, foamea şi setea,-au uitat! Pe Isus, ca Prieten, să-L cauţi Ziua-ntreagă a vieţii de-aici! El, în slavă şi-odihnă, te-aşteaptă Să-I dai lauda ta, veci de veci. 231. Cu Isus vreau să urmez Cu Isus vreau să urmez eu; Alte voci cer a-L lăsa, Nu suport, dar, despărţirea; Pân’ la capăt voi urma. Drumu-ntreg voi urma, Pân’ la capăt voi urma. Ce m-ar fermeca în lume Ca să-L pot pe El trăda? Scumpă-mi este-a Sa iubire; Pân’ la capăt voi urma. Vom călători-mpreună, De-alţii nu voi asculta; Însoţit de mila-I mare, Pân’ la capăt voi urma. Tot mai strâns legat de El sunt Când păşesc în urma Sa; N-am să-mi las Mântuitorul; Pân’ la capăt voi urma. 232. Isus e-al meu Păstor Isus e-al meu Păstor; Nimic nu-mi va lipsi, Căci El mă paşte-n păşuni verzi, La ape limpezi, vii. Îmi ’nalţă sufletul, Mi-arată dreptul drum, Din pricina Numelui Său, Isus-Păstorul bun. Chiar dacă-ar fi să trec Prin valea morţii reci, Eu nu mă tem de niciun rău Căci Tu cu mine eşti. Toiagul Tău divin Mă mângâie nespus; În Tine mă încred deplin, Păstorul meu, Isus! Tu masa mi-o întinzi Chiar lângă-ai mei duşmani, Mi-ungi capul, şi paharu-i plin, De trece peste el. Da, fericit voi fi, Condus de harul Tău; Voi locui în Casa Ta, Isus, Păstorul meu! 233. În linişte cu-al meu Păstor În linişte cu-al meu Păstor, Eu stau sub paza Lui. Doar când ştiu voia Sa şi-o fac, Am pacea Domnului. Ce dulce-i odihna Sa, În staul ocrotit, Când numai glasul Lui aud, De dragostea-I copleşit! Mi-e viaţa-ascunsă, cu Hristos, Adânc în Dumnezeu. Eu merg pe unde El a mers; Uniţi vom fi mereu. În valul vieţii-nvolburat, Cu El ’nainte merg; Prin dezbinări şi-nvălmăşeli, În El mă reculeg. Eu nu mai umblu zbuciumat Căci El mă va-nsoţi Tot drumul, până când voi sta Cu El în veşnicii. 234. Ce verzi şi proaspete paşuni Ce verzi şi proaspete păşuni Ne dă Păstorul sus pe culmi! Acolo curge-adânc şi lin Al Domnului izvor sublim. Feriţi de zbucium pământesc, Ai Săi, cu El, se odihnesc. Ce dulci şi paşnice păşuni Ne dă Păstorul sus pe culmi! Deşertul se transformă-n rai, Căci Domnu-acolo-i cu ai Săi. Ce scump e-al rugăciunii drum! Isus i-a dat un sfânt parfum; Şi noi dorim să Îl urmăm; De lume nu ne-nspăimântăm. Al nostru cântec plin de har Se ’nalţă ca tămâia-n cer. Când griji şi trudă vin nespus, Noi ne retragem cu Isus; Păstoru-aşteaptă liniştit, Şi orice gol e-acoperit. Sub glasul Său plăcut, sublim, Ne bucurăm şi ne-odihnim. Făcuţi în stare să-L urmăm, Pierzând aici, noi câştigăm. Acest câştig ceresc dorind, Să mergem, crucea-aici, purtând Şi viaţa Sa s-o posedăm, Iubirea Lui s-o arătăm! 235. O, dă-mi odihnă Tu, Doamne,-odihnă-ai oferit; O, dă-mi-o mie-acum: Cea de-a nu face voia mea, Ca totu,-n Tine, să-am! O, cum se luptă firea mea, În sinea mea lucrând Să mă despartă de-al Tău braţ, Odihna-mi reţinând! Subtile forme eul ia, Adevărat părând, Să cred că-odihnă n-aş avea, Tot, Ţie,-ncredinţând. Odihnă sfântă, Doamne,-Ţi cer, Păcatul biruind, Tu să domneşti în viaţa mea, În totul stăpânind! În mâna-Ţi tare eu mă las, Ca Tu să poţi lucra, Căci, să lucreze-aşa divin, O, cine-ar mai putea! 236. Coboară-Ţi pacea, Domnul meu Coboară-Ţi pacea, Domnul meu, Pe duhu-mi apăsat! Vin temeri şi-ndoieli mereu- Întinde-Ţi mâna,-n harul Tău, Fii-mi mai apropiat, Ia-mi partea ne-ncetat! Căci, Doamne, eşti refugiul meu, Când cade noaptea grea! Privirea-mi ’nalţ spre tronul Tău, Şi văd iubire, har, mereu; Nu-mi va înspăimânta Nimic fiinţa mea. Când strig în strâmtorarea mea Şi mila Ta implor, Tu nu mă laşi să stau aşa, Ci,-n mila şi blândeţea Ta, Îmi linişteşti de dor Al meu duh doritor. Când, la sfârşitul scurtei zi’, Mă-ntorc în sânul Tău, Plâns şi oftat nu vor mai fi Şi glasu-Ţi scump voi auzi: „Odihnă ai mereu, De-acum, copilul Meu!“ 237. Dumnezeu dă ce e mai bun Ce are El mai bun, primim Când ce-i mai bun noi dăm, Şi dacă doar puţin jertfim, Puţin înaintăm. Nu numai vina de păcat Ne-mpiedică pe drum; Vrăjmaşul luptă-ades mai dârz Să n-avem ce-i mai bun. Mulţi, superficial, doresc Un trai uşor acum. O, Tată, vreau să năzuiesc Spre ce-ai Tu cel mai bun! Sunt alţii, la-nceput, zeloşi, Dar, când ispite vin, Evită, fug, nemailuptând S-obţină ce-i mai bun. O, Doamne,-ajută-mi să trăiesc, În scurta-mi viaţă,-acum, Slujindu-Ţi cu adevărat, Făcând doar ce-i mai bun! 238. Cine,-n Domnul, se smereşte Doar cine,-n Domnul, se smereşte, E-n veci bogat şi bucuros, Putere-n încercări primeşte, Sărac e-n sine, ca Hristos. Sărac e-n sine, ca Hristos. Doar astfel ştim că-n Duhul creştem, Că darul Său ceresc primim, Că, Lui supuşi, de fapt nu pierdem, Căci ne dă har când ne smerim. Căci ne dă har când ne smerim. Nu te-ngâmfa de-a ta ’nălţare, Ci stai, ca un copil, smerit! Nu-ţi pierde inima-n mustrare: Vei fi la urmă mulţumit! Vei fi la urmă mulţumit! 239. Nu e-n zadar, să ne predăm Nu e-n zadar, mereu să ne predăm, Lui să-I slujim, de voia-I s-ascultăm, Să-I fim supuşi, găsiţi mereu Ca-aceia ce sporesc în lucrul Său. Nu e-n zadar; s-avem mereu în gând Acest scump lucru, Numele-I slăvind Prin tot ce spunem şi-mplinim, Şi puri, fideli, pân’ la sfârşit, să fim! Nu e-n zadar ca zilnic să murim Şi-o jertfă vie pentru El să fim; Aceasta-i jertfa ce-o vom da Acelui’ ce-a murit a ne salva. Nu e-n zadar să mai trudim iubind, Gândirea şi-inima spre cer ţintind; El vede, şi nu va uita Efortu-oricărui sfânt din turma Sa. Nu e-n zadar de, greul, vom răbda, Căci astfel, sigur, slava-I vom avea; Şi, pân’ la capăt, de-alergăm, Cu bucurie-n faţa-I o să stăm. 240. Doar „azi“ e-al meu Doar „azi“ e-al meu; Ce-i mâine, nu pot şti, Nici dacă soarele voi mai zări. Pân’ la-asfinţit Vreau lucrul a-mi sfârşi; Doar „azi“ e-al meu; Ce-i mâine, nu pot şti. Doar „azi“ e-al meu; Un cânt voios să cânt, Să-mbărbăteze pe cel pribegind, Al meu pas ferm Să-i poată da avânt! Doar „azi“ e-al meu; Un cânt voios să cânt! Doar „azi“ e-al meu; Să fac ce-i de folos, Să port povara celui nevoiaş! S-ajut un suflet, Merg degrab’, voios; Doar „azi“ e-al meu; Să fac ce-i de folos! Doar „azi“ e-al meu; Ce-i mâine, nu pot şti; Poate-omenirea azi se va sfârşi; „Bine-ai făcut!“ Atunci El va rosti. Doar „azi“ e-al meu; Ce-i mâine, nu pot şti. 241. Cu Isus, cât mergi Cu Isus, cât mergi spre Casă, Mana cerului primind, Cu-alţii, inima-ţi să simtă, Cu ei pâinea-ţi împărţind! Frânge-ţi pâinea cu largheţe: Seceriş bogat primeşti! De Isus, iubirea,-arată-ţi: Mieii şi-oile să-I paşti! Roadă-aduci tu pentru Domnul, Sau degeaba locu-l ţii? Cei ce vor, pe mulţi, s-ajute, Roditori din plin vor fi. „Daţi, şi vi se va întoarce,“- Dovedeşte că-i aşa! Îndesat, dând pe deasupra, Astfel Domnul îţi va da. Viaţa dă-ţi-o-n a Sa slujbă Pe-al Său câmp de secerat, Lui jertfită întru totul, S-ai rod sigur şi bogat! 242. Dumnezeu doreşte inimi Dumnezeu doreşte inimi Numai pentru El bătând, De păcat eliberate, Paşii lui Isus urmând, Pline de curaj, ca sfinţii Ce, cu râvnă, au luptat, Doar pe Dumnezeu cinstindu-L, Lui slujind neîncetat. Inimi care ’nalţă steagul Unde lupta-i cea mai grea, Ce nu cad descurajate, Ce-nţeleg chemarea Sa. Inimi compătimitoare, Ce la alţii se gândesc, Ce urăsc înşelăciunea Şi, ca Dumnezeu, iubesc, Inimi doar de El conduse, Ce păşesc pe Calea Sa, Ce zic chiar şi-n faţa morţii: „Să se facă voia Ta!“ Inimi calde şi miloase Faţă de cei care pier; Nu vrea inimi căldicele În umblarea către cer, Ci ca-a lui Isus predate, Neiubind câştig lumesc, Bucurându-se atunci când Crucea Sa împărtăşesc. 243. Fă-mă al Tău Fă-m-al Tău să fiu în totul, Cât aici sunt călător, Să-Ţi slujesc fidel şi sincer, Din tot sufletu-mi dator! Să-Ţi slujesc fidel şi sincer Cu fiinţa-ntreagă-a mea, Ca Isus vărsându-mi viaţa, Arătând ce-i voia Ta! Fă-m-al Tău să fiu în totul, Dându-Ţi totul zi de zi, Ca o jertfă-adevărată, Pân’, la ţintă, sus, voi fi! Fă-m-al Tău să fiu în totul, Glasul să-Ţi ascult smerit, Să reflect cuvântul vieţii Celor ce s-au rătăcit! Orice alte surse-s false, Cad, se spulberă mereu. Ţie-am să-Ţi slujesc în totul, Domnul şi-Împăratul meu! 244. Ţin la Stăpânu-mi! Eu sunt un rob, sunt cu-n preţ cumpărat; Vreau să păzesc ce mi s-a-ncredinţat. Când văd cât este Stăpânu-mi de bun, Vreau credincios să-I rămân. „Ţin la Stăpânu-mi, ţin la Stăpânu-mi!“- Astăzi eu spun clar, curat, „Prin semnu-mi dat pe ureche,-am ales: Lui voi sluji ne-ncetat.“ Am un Stăpân, şi favoarea-I doresc. Zilnic, eu, de bunăvoie-I slujesc. Sunt mulţumit doar cu zâmbetul Său, Mi-este răsplata ce-o vreau. Nu vreau să ies slobod de la-al meu Domn, Ci, din iubire,-al Său rob să-I rămân. Pace,-n căminul credinţei, mi-a dat, Glasul, când I-am ascultat. „Da, Îl iubesc“, eu de-acum voi rosti; Grele, poruncile Lui nu-mi vor fi; Pentru-al meu bine,-am să fac ce El vrea; Nu vreau a mă ’libera. 245. Eu nu slujesc la oameni Eu nu slujesc la oameni Şi nu lor eu mă rog, Ci-n faţa Ta, o, Doamne, Pe calea-ngustă merg; În ochii Tăi, Isuse, Voi sta sau voi cădea: Ce zic de mine alţii- Nicicum nu va conta. Eu Ţie-Ţi dau, Doamne, slujba mea, Eu Ţie-Ţi dau slujba mea! Prin pierderi, câştiguri şi-ntristări, Eu Ţie-Ţi dau slujba mea. Să-mi rânduiască paşii Iubirea Ta din noi, Fidel fi’nd pildei vieţii Şi sfintei Tale voi! Chiar dacă merg în umbră, Sau de-n lumină sunt, Fă să-Ţi cunosc odihna, În faţa Ta umblând! Inima-i păcătoasă- Să nu te-ncrezi în ea! Nu stă-n puterea noastră Paşii a ne-ndrepta; Dar înţelept şi drept e Cel care,-n calea sa, Cu-ochii-aţintiţi la Domnul, Umblă-n lumina Sa. 246. Pentru alţii când trăieşti Pentru alţii când trăieşti, Drumu-adevărat păşeşti, Cel, de Domnul, arătat, Pe pământ, când l-a trasat! Pentru alţii să trăieşti! Plin de milă, să-i iubeşti! Fă-le bine cât timp poţi- Ca Isus să te comporţi! Pentru alţii să trăieşti- Pentru-Acela ce-L iubeşti, Care, pentru noi, S-a dat, Şi acum e-ncununat! Pentru alţii să trăieşti- Viaţa să ţi-o cheltuieşti: Plan, de Tatăl, rânduit, În iubire-a fi-mplinit. Pentru alţii să trăieşti Până viaţa ţi-o sfârşeşti, Când, la Domnul, vei sosi Şi răsplata vei primi! 247. O jertfă să-Ţi aduc O jertfă să-Ţi aduc, doresc, Sfânt Preot şi-Împărat ceresc! Oricât de ne-nsemnată-ar fi, E tot ce am a-Ţi oferi. E tot ce am a-Ţi oferi. O, Domn din cer, Acceptă-mi viaţa, azi Ţi-o-ofer! E-a Ta, e-a Ta; Pe veci renunţ a mi-o păstra. Tu, ce-i mai bun al Tău, mi-ai dat; Calvarul nu l-ai refuzat; Paharu-amar Tu l-ai băut, Pe Tatăl să-mi faci cunoscut. Pe Tatăl să-mi faci cunoscut. De-acum, ce am, să foloseşti În felul ce Tu Ţi-l doreşti! Eu la picioare totu-Ţi pun, A-Ţi fi miros plăcut şi bun. A-Ţi fi miros plăcut şi bun. De viaţa mea, să Te ajuţi, Când cauţi pe cei rătăciţi, Să fie sus cântări cereşti, Când mieii Tăi, pe rând, găseşti! Când mieii Tăi, pe rând, găseşti! 248. Tot mai mult la El ia seama Tot mai mult la El ia seama, La fidela viaţă-a Sa! Ea îţi vindecă durerea, Dă curaj a te lupta. Niciodată, niciodată, Domnul nu te va lăsa. Să jertfeşti cu El, să suferi, Pân-obţii cununa Sa! Respingând mereu păcatul, Tot ce-i egoist, firesc, Credincios în scop şi-n viaţă, Mergi cu Ghidul tău ceresc! Fără pată a jertfit El Viaţa Sa lui Dumnezeu- Un prinos de bunăvoie, Preţuit de Tatăl Său. Să trăieşti deasupra beznei, În lumina-I să urmezi! Lumea cu-ale ei, urăşte, Haina albă s-o păstrezi! 249. Despărţindu-ne Despărţindu-ne, vrem, Doamne, Inimile-a-Ţi închina, Pentru bunătatea-n care Ne-ai păstrat prin mila Ta! Vrem, mai ferm legată, jertfa, De altaru-Ţi, a ne fi, Şi,-al ei bun miros, să poţi Tu, Cu plăcere a-l primi! Pentru viitor, aşteaptă Încercări ce nu le ştim; Fii cu noi ca-a Ta prezenţă Să dea har să biruim! În întunecimea lumii, Cei ce mor se-aud oftând; Vrem să fie-n noi lumină- A Ta dragoste-arătând. Când un frate frânt e-n suflet, De-ajutor, nevoie-având, Legea Ta, a bunătăţii, Să ne umple, stăpânind! 250. Leagă-mă în jugu-Ţi Leagă-mă în jugu-Ţi, Doamne, Trage-mă,-n iubirea Ta, Căci vreau să lucrez cu Tine, Scump Hristos, salvarea mea! Leagă-mă în jugu-Ţi, Doamne! Doar aşa pot ’nainta: Vocea Ta s-aud, urmându-Ţi, Căci a Ta mi-e inima. Leagă-mă în jugu-Ţi, Doamne, Pas cu pas a Te-nsoţi! Numai voia Ta, trăind-o, Mă dezleagă de robii! Leagă-mă în jugu-Ţi, Doamne!- Orice alt jug mi-ar fi greu. Voia mea e doar robie; Liber sunt în frâul Tău. Leagă-mă în jugu-Ţi, Doamne, De la primii zori de zi, Îndrumat de mâna-Ţi blândă, Până calea-mi voi sfârşi! 251. Doar o viaţă trăiesc Doar o viaţă eu am pe pământ, Şi ea trece ca aburii-n vânt. La comoara de preţ voi lucra, Pân-aici truda mea va-nceta. Doar o viaţă pot da; N-aş putea s-o reţin, căci e-a Sa. Doar o viaţă trăiesc; Vreau oricum al Său „Da“ să-l primesc. Viaţa-aceasta o voi oferi, Căci, pierzând-o,-nsutit voi primi. Am s-aleg moartea ca să primesc Ce-i mai bun de la Domnul ceresc. Doar o viaţă, şi holde rodesc... La nevoia aceasta privesc! A mea singura viaţă-o voi da, Şi, puţinul ce-l pot, voi lucra. Doar o viaţă e tot ce jertfesc, Totuşi, poftele mă ispitesc. La-ncercări, voi răspunde mereu: „Voi sluji-n totul lui Dumnezeu.“ 252. Când Mântuitorul va chema Când El va chema, vom fi pregătiţi? Vom răspunde: „-Am trăit pentru Tine-aici“? O să-L auzim: „Ai făcut ce-i bun; Intră, rob credincios, în odihnă-acum!“? Pe solida Stâncă zidim acum Casa ce nu se năruie în furtuni, Ce va rezista pentru veşnicii, Când pe ţărmul cel veşnic vom poposi? Pe nisipul şubred zidim acum Casa ce nu rezistă când vin furtuni? Tragic vom sfârşi de va fi aşa: O mâhnire eternă vom îndura. Să zidim atunci cum Stăpânu-a spus: Capul să ni-L alegem doar pe Isus, Să-L urmăm chiar când lumea va huli. De zidim doar pe Stâncă, vom dăinui! 253. Şi-eu inclus Să nu fiu dintre cei înţelepţi sau vestiţi, Ca să-mi iau slava oamenilor! Dar din inimă vreau, cu ardoare, să fiu Şi-eu inclus în al Său sfânt popor. Şi-eu inclus printre cei credincioşi şi zeloşi, Printre-aceia puţini ce slujesc lui Hristos! Şi-eu inclus, şi-eu inclus, Şi-eu inclus printre cei credincioşi! Poate nu-i partea mea să mă lupt chiar la front În război contra păcatului, Însă, necunoscut, unde El vrea să fiu, Pot trăi credincios voii Lui. Eu mă simt fericit când e El mulţumit De-a mea slujbă ce-o fac zi de zi. Am să stau la-al meu post, unde sunt de folos, Şi-am să merg unde El va voi. 254. Iubire, ce m-atragi să stau Iubire, ce m-atragi să stau Să-mi sprijini sufletu-apăsat, Eu viaţa datorată-Ţi dau, Să curgă, în oceanul Tău Mai viu şi mai bogat! Lumină,-aprinsă-n calea mea Să-Ţi dau opaiţul meu plăpând, Ţi-ntoarce raza inima S-ajungă,-n vâlvătaia Ta, Mai tare strălucind! O, Bucurie prin calvar, Nu-Ţi pot închide inima! Văd curcubeu-n ploaie, clar; Ce ai promis nu e-n zadar, Căci plânsu-n zori vei lua. O, Cruce, capu-mi ridicând, Nu-ncerc să fug din calea Ta! În moarte viaţa-mi culc, ştiind Că-nvie alta din pământ, Ce veşnic va dura. 255. Ţine-mă în Tine, Doamne Ţine-mă în Tine, Doamne, Credincios şi neclintit, Zilnic sfatul Tău urmându-Ţi, Liniştit, calm, mulţumit! O, păstrează-mă curat, Ţie credincios mereu! Voia Ta să mă înveţi, Să mă umple gândul Tău! Vreau orice vrăjmaş să-l birui, Căci puterea Ta e-a mea, Să-i zdrobesc Satanei cursa, Întărit de viaţa Ta! În ispită şi-ncercare, De-al Tău braţ să fiu păzit! Dă odihna Ta cea dulce Sufletului meu trudit! Cu un scop fidel, statornic, În puterea ce mi-o dai, Eu voi duce lupta zilnic Să primesc cununa-n rai. 256. Să rămâi fidel, curat! Tot mereu un glas de sus primesc, Ce mă-ndeamnă cu un sfat ceresc: „Fii constant, vreau să te folosesc, Să rămâi fidel, curat!“ Mergi, Isuse, lângă mine, Până Patria-ntâlnesc! O, arată-mi cum să umblu, Credincios să Îţi slujesc! Când, de teamă, sunt neliniştit Şi, cu spini, vrăjmaşii m-au rănit, Întrebarea-aceasta-am auzit: „Ai rămas fidel, curat?“ Dă-mi credinţă, ca să pot umbla! Dă-mi nădejde, ca să pot răbda Şi iubire, să mă pot păstra Cu un trai fidel, curat! Doamne, harul Tău mă va păstra Pân-al vieţii râu voi traversa! Bucuros, povara-mi voi purta Pân’ la cap, fidel, curat. 257. Statornici, credincioşi Trecutul cu-nvingeri şi-nfrângeri s-a dus, Şi-n zâmbet sau lacrimi sămânţa s-a pus. Când mulţi vor fi-n chinuri, vor strânge rod sus, Cei statornici, mereu credincioşi. Ca,-n cinste,-alergarea aici s-o sfârşim, Se cere ca Lui să-I slujim; Şi, din semănat, snopi de aur primim De statornici vom fi, credincioşi. În lupta cea bună ne e de folos Să ştim, când vedem că mulţi cad ruşinos, Că noapte şi zi mijloceşte Hristos, Când statornici umblăm, credincioşi. Oricând ne rugăm, forţe noi vom găsi, Balsam pentru răni şi-ntăriri vom primi, Căci har şi putere El dă zi de zi La statornicii Săi credincioşi. De, stând credincioşi, ura lumii-nfruntăm, La-apunerea soarelui nu regretăm, Cea mult aşteptata cunună-apucăm, Căci statornici am fost, credincioşi. 258. Când, la ce e veşnic, cuget Când, la ce e veşnic, cuget: Pentru ce-a venit Hristos, Inima în mine arde Să fiu vrednic, credincios. Mă voi lăuda, deci, numai În Isus şi-n crucea Sa, Socotind tot ce-am în lume Doar ca pierdere a mea. Nu sunt vrednice de grijă Suferinţe pământeşti, Faţă de întreaga slavă Ce,-n El, poţi s-o-mpărtăşeşti. Unii,-orbiţi, vor slava lumii, Mai degrabă alegând Căi pustii ale Satanei, Calea-ngustă ignorând. Dă-mi Tu har să fiu statornic, Ca Isus dispreţuind Ura şi ruşinea lumii, Premiul, la sfârşit, primind. 259. Numai lângă Cel prea-nalt Numai lângă Cel prea ’nalt e un refugiu de Cel Rău. Doar prezenţa Sa alungă lacrimi tulburi, când e greu, Căci, când încercări apasă, vine Însuşi Fiul Său Lângă cei ce poartă crucea credincios. Sună-n tine, oare,-apelu-I ca să fii statornic Lui? Simţi când pierde-Împărăţia Domnului? Intră-n luptă şi fă-ţi partea-n mod cinstit şi credincios! Poartă cu răbdare crucea ca Hristos! Timpul nu a-ntunecat mărturisirea celor sfinţi, Care-au stăruit în lupte,-n jertfe,-n rugăciuni fierbinţi; Iar mesajul lor răsună, chiar de-s în odihna lor- Cei ce-au dus la capăt crucea răbdător. Noi găsim aceşti mari oameni unde zidu-i slab şi jos, Unde greu-i cel mai mare şi-unde lacrimi curg mai des; Şi, chiar dacă-s istoviţi, ei duc lumina lui Hristos- Cei fideli, ce rabdă crucea credincios. 260. Voi fi fidel Voi fi fidel căci El mi-ncredinţează Comori din ce-are El mai preţios. Vreau să nu-nşel încrederea-acordată, Ci Lui să-I fiu statornic, credincios. Voi fi fidel că-ai Săi se-ncred în mine, Ai Săi răscumpăraţi, fideli copii. Să nu-i trădez vreodată,-ajută-mi, Doamne, Ci fă să nu mă tem constant a-Ţi fi! Voi fi fidel căci se încred în mine Din cei ce,-afar’ de staul, rătăcesc, Căci de,-ntr-o zi, pe Domnul vor să-L afle, Ei, drumu-acasă, către cer, găsesc. Voi fi fidel în tot ce-a-ncredinţat El În grija mea, orice s-ar întâmpla. Nicicând, nicicând, să nu-L dezamăgesc, vreau, Până când faţa-n slavă-I voi vedea. 261. Să nu-ţi pierzi nicicând curajul Să nu-ţi pierzi nicicând curajul, când ce-i bine faci, Căci El te conduce sigur, când prin beznă treci! Mulţi vrăjmaşi vor pune piedici, dar toţi vor cădea. Cei ce strâns se ţin de Domnul totul vor putea. Să nu-ţi pierzi nicicând curajul, fii fidel mereu! Leagă-mă de-altaru-Ţi, Doamne,-n veci să fiu al Tău! Să nu-ţi pierzi nicicând avântul, oricât ai de-umblat! Dacă semeni în nădejde, cânţi la secerat. Nu-i nimic promis de Domnul să nu fi-mplinit; Cu credinţă şi răbdare, să-I slujim cinstit! Nu privi nicicând în urmă-n drumul ce-l urmezi, Ci mereu, privirea-n faţă,-n Cale, s-o păstrezi! Chiar când scopul îţi apare foarte-ndepărtat, Chinul scurt curând va trece, ceru-apare-ndat’. Mâna nicicând să nu-ţi şadă, mult e a lucra, Şi puţini sunt lucrătorii,-auzi chemarea Sa! Căi utile te-nconjoară, lucru-i pentru toţi; Lanul copt talentu-ţi cere,-efortul, tot ce poţi. 262. Rămâi în El Rămâi în El! S-alergi stăruitor! Prin harul Domnului, eşti biruitor. Rămâi în El chiar când eşti ispitit! Deşi acum eşti slab, vei fi întărit. Rămâi în El şi când eşti încercat! Îţi va ajunge harul Său nesecat. Rămâi în El şi rabdă crucea ta! Îţi întăreşti chemarea, astfel, prin ea. Rămâi în El când alţii vor pleca, Cum stă mlădiţa vie în viţa sa! Rămâi în El, predat în voia Sa, Căci o-mplineşte Domnul în viaţa ta! 263. L-ascult de-aproape L-ascult de-aproape pe Stăpân Şi-n inimă, mişcat rămân; În lupta-mi grea L-aud spunând: „Eu vin iar: roagă-te, veghind!“ E Calea Sa, şi merg, urmând Pe unde-a mers El sângerând; Să fiu Lui vrednic, doar, doresc, Şi locul să mi-l împlinesc. Acel gând îmi revine clar: „Pentru-a domni, El vine iar, A Sa mireasă să Şi-o ia, Care-a rămas în Calea Sa“. Mulţi, Calea Sa, dispreţuiesc, Resping iubirea-I, rătăcesc, Dar arde-un dor în mine, viu- Când vine iar, primit, să fiu. Iubirea Sa mă umple iar Şi-mi va da harul necesar Să mă păstreze-n Calea Sa Pân’, a Sa faţă,-o voi vedea. 264. Lumea, Eu am biruit „Lumea, Eu am biruit“- Domnu-aşa vorbeşte. Prin umblarea-n adevăr, El ne dezrobeşte. Voi umbla-n adevăr, Ferm, pe Calea vie, De Hristos nedespărţit, Al Său pe vecie. Pe-al Său sânge bizuit, Norii groşi se sfarmă; Tot păcatu-mi e spălat, Piere fără urmă. Dragostea-I mă va păstra Tare-n încercare; Voi cânta şi voi slăvi Mântuirea-I mare. Creşte-n adevăr şi-n har Cel ce le iubeşte; Slava Lui va-mpărtăşi Cine-L preţuieşte. 265. Nu renunţa! Suflet trudit, în luptă nu slăbi, nu renunţa! Noaptea-i ’naintea zorilor de zi, nu renunţa! Drumu-i abrupt şi-n teamă tot păşeşti; Hristos e-aproape, dacă sus priveşti. Lupta-ţi cunoaşte, drumul l-a trasat, nu renunţa! Inima-ţi simte când eşti încercat, nu renunţa! Chiar de, prieteni, te-ar lăsa pe rând, Agaţă-te de El chiar nevăzând! Merită orice preţ tu a-l plăti, nu renunţa! Căci zorii dimineţii vor sosi; nu renunţa! Viaţa aici curând se va-ncheia; Stai strâns de El, în moarte-a nu cădea! Cât de frumoasă viaţa ţi-ar părea, nu renunţa! Dese-s capcane, ce nu poţi vedea; nu renunţa! Soare sau nori pe drum de vom avea, Noi doar prin harul Său putem umbla. 266. Inima ni-e plină Inima ni-e plină, Doamne, Pentru cât Tu ne-ai iubit, Pentru-al lui Isus mesaj sfânt, Ce, de sus, noi l-am primit, Pentru viaţa Lui smerită, Dusă pân’ la cap fidel, Pentru zorii învierii Şi nădejdea vie-n El. Pentru părtăşia scumpă Ce ne strânge,-n har, prin El, Tot mai plină, mai adâncă, Peste tot şi-oricând, la fel! Tot mai strâns ne leagă, Doamne, Toţi, un singur trup, să fim, Dragostea-ntre noi s-arate Că pe Tine Te iubim! Fă să fim lumini în lumea De-ndoieli şi beznă grea, Reflectându-Ţi o măsură Din iubirea-adâncă-a Ta! Fă-ne să purtăm povara Sufletului ostenit Şi să mergem împreună Pe-al Tău drum pân’ la sfârşit! Pe întreg peregrinajul, Fă-ne credincioşi a-Ţi fi, Până când anunţă goarna Zorii-ntrării-n veşnicii, Când, din ţări îndepărtate, Lângă Tine, strânşi vom sta! Vino, o, Isuse Doamne, Ca să-Ţi iei Mireasa Ta! 267. Toţi să fie Una „Toţi să fie Una, Tată!“, Astfel Domnul S-a rugat Când era cu-ai Săi, ’nainte De a fi sacrificat. „Una“ cu-ai Săi din vechime Şi cu-ai Săi de azi, vom fi- „Una“-n Cel ce ne iubeşte, „Una“ pentru veşnicii. „Una fie cum Noi suntem, Cei pe care Mi i-ai dat!“, Ca urmaşi, puţini la număr, A-I fi martori ne-ncetat. „Toţi să fie Una, Tată,- Cei ce cred Cuvântul Meu, Lumii arătând, prin veacuri, Că Eu sunt trimisul Tău!“ „Toţi să fie Una“-Domnul, Azi, se roagă pentru-ai Lui, Strâns uniţi dorind să-i vadă, În iubirea Tatălui. 268. Noaptea,-n îndoieli Noaptea,-n îndoieli şi lacrimi, Peregrinii-n marş păşesc, În cântări vii de speranţă, Spre promisul loc ceresc. Clar, prin beznă, străluceşte Farul călăuzitor. Fraţii mâna-şi strâng şi umblă Fără teamă-n noaptea lor. O lumină-i, doar, prezenţa-I, Peste-al Său popor curgând, Izgonind teroarea, bezna, Drumu-ntreg ea luminând. Una-i ţinta-n drumul nostru, O credinţă dăinuind, O privire clară-n faţă, O nădejde: Domnul sfânt. Doar un cânt pe mii de buze, Dintr-o inimă-apărut, Doar o luptă-i şi-un pericol, Doar un marş-cel început. Una-i bucuria plină, Sus, pe ţărmu-ndepărtat, Unde-n dragoste domneşte Tatăl unic, ne-ncetat. 269. Nici est, nici vest Nici est, nici vest, nu-i în Hristos; În El nu-i sud sau nord. Deşi e-ntinsă turma Sa, Ea-i „Una“,-n sfânt acord. În El, întinsul Său popor E strâns înmănunchiat; Atâtea inimi, harul Său, În „Una“ le-a legat! Ca fraţi, surori, de-acelaşi Duh, Din orice neam sau grai, Toţi, dezrobiţi, rămân uniţi, Prin har, modele-n trai. Din orice colţ de pe pământ, Când goarna va suna, Mireasa sfântă-a lui Hristos, La El, se va-aduna. 270. Cercetează-mi, Doamne, inima O, cercetează-mi, Doamne, inima! Raza Ta pură intre-adânc în ea! Pur vreau să fiu, în duh, eliberat, Ca să iubesc şi să slujesc curat. Mă cercetează,-ncearcă-mi inima, Ca să se vadă dacă-i toată-a Ta! Probează-mi, prin Cuvântu-Ţi neschimbat, Nădejdea şi credinţa ce mi-ai dat! Mă cercetează,-ncearcă gândul meu! Discearnă totul clarul ochi al Tău! Cunoaşte-mi gându,-ajută să-mi ţintesc Mintea şi voia ca să Te cinstesc! Mă cercetează, fă-mă pur, curat! Ia-mi, ca din aur, zgura de păcat! Căile vezi-mi din izvorul lor! Scoate-mi greşeli ascunse,-o, Salvator! Mă cercetează,-ndrumă-al meu picior Şi, să am grijă, dă-mi Tu ajutor S-aud, s-ascult de-al Tău glas, să văd clar Calea eternă către Tine,-n cer! 271. El ne cunoaşte El ne cunoaşte şi Îi place Să vadă-n noi un scop fidel, De-a-I face voia, căutându-I Înviorarea ce-o dă El. Ispite şi-ncercări El ştie; Vrea să-L rugăm, har să ne dea, Să biruim, trăind mai vrednic de-a primi aprobarea Sa. Iubirea-I inima ne-nmoaie, Când, totul, fără rost, simţim; Ne umple cu-o dorinţă-adâncă, Al Său sfânt Nume, să-l slăvim. Ce trist e El când, nu tot timpul, Prezenţa Sa o dovedim! Deci, grija Sa în noi, mereu s-o dovedim şi s-o preţuim! Pe El urmăm noi prin credinţă, Iubind în inimi voia Sa. El plănuieşte şi-izbăveşte, Ne-arată că ne va-ndruma. În El găsim încurajare, Să ne păstreze-n ceasul greu! În El să stăm, s-aducem rod, veghind, rugându-ne tot mereu! 272. Aurul de preţ Aurul de preţ prin foc se-ncearcă, Norii-aduc al ploii rod deplin, Crâncene-apăsări scot diamante- Viaţă-i doar prin moarte şi suspin. Şi-a mea viaţă, luată-n lucrul Tău, Lut brut şi nevaloros, Trebuie-ncercarea-n foc s-o aibă, Să reziste-n ziua lui Hristos. Vasul slab şi minereu-nvaţă, Focul şi cazanu,-a preţui. Aburul desprins prin foc se ’nalţă Către cer, de unde a venit. Tu lucrezi, şi cine-Ţi pune piedici? Cine poate-opri ce-ngăduieşti? Ce faci Tu e cel mai bun şi trainic; Cel mai bine-i tot ce-mi rânduieşti. 273. Am viaţa-ascunsă Am viaţa-ascunsă, cu Hristos, În Dumnezeu, refugiul meu; Chiar când Satan răcneşte crunt, Eu mă prostern sub tronul Său. Niciun vrăjmaş nu va putea S-ajungă-n locul cel ascuns; Prezenţa Sa în jurul meu E-un zid de foc de nepătruns. Săgeţi arzând de la Satan, Ispite greu de suportat, Nu mă mai pot înspăimânta, Căci ştiu că-s lângă Împărat. Să fie lupta cât de grea, Cu-oştirile păcatului, Cel Drept va fi de partea mea, Zdrobind chiar capul şarpelui. Iubirea neschimbată-a Sa Pătrunde tot lăuntrul meu. Ascultător de glasul Lui, Eu partea bună-aleg mereu. 274. Va conta pe tine El? Când purtăm a noastră luptă Spre dreptate şi-adevăr, Şi conflictul se aprinde Cu-ale nopţii mari puteri, Domnul vrea robi bravi, fideli; Va conta pe tine El? Va conta pe tine El? El e demn să-I fii fidel: Spune-I, duh viteaz, cu zel, Să conteze-n tine El! Vom ieşi ostaşi la luptă, În puterea Domnului, Împotriva legiunii Nopţii şi păcatului? Domnul vrea robi bravi, fideli; Va conta pe tine El? De la tronu-I, Tatăl vede, Dând curaj de-a birui, Căci Isus ni-e căpetenie, Şi cu El vom reuşi. Slavă au cei bravi, fideli; Va conta pe tine El? 275. Cu toată-armura Cu toată-armura lui Dumnezeu, Cu adevărul, încins mereu, Condus în luptă de braţul Său, Spre biruinţă mergi! Nu ceda, veghează ne-ntrerupt! Să te rogi, să nu te dai bătut! Hristos ţi-e Capul, credinţa-scut, Credinţa-n El, Cel viu. În rânduiala-I, ferm, sănătos, Cinstit în suflet, dârz, bucuros, Cu râvna Sa-ncălţat, curajos, Spre biruinţă mergi! Cu coiful, sigur, smerit în gând, Ascultător, pe Eu ignorând, Sabia Duhului folosind, Spre biruinţă mergi! Complet şi-ntreg, armura purtând, În rugăciuni, ne-nfrânt, biruind, Fidel în Domnul, perseverând, Spre biruinţă mergi! 276. Fii neclintit Fii neclintit şi ferm în inimă- Domnul, puterea de luptă îţi dă! El e fidel, şi nu va osteni. Luptă mereu!-prin El vei birui. Luptă mereu!-prin El vei birui. Fi’nd obosit, dar tot urmărind, Nu te retrage, nu te da-nfrânt! Lupta,-n atenţia Sa, stă ne-ncetat: Mergi urmărind mereu pân’ la-nserat! Fii neclintit, pe vrăjmaş înfruntând, Înţelepciune, curaj, Domnul dând! Lupta cea bună-o lupţi: n-o înceta, Stând tare-n El, cu putere de-a Sa! Stând tare-n El, cu putere de-a Sa! Fii neclintit! Din câmp, o, nu pleca! Lasă-te-n El, şi Cel Rău va ceda! Spre biruinţă mergi, nerenunţând, Pân’ la sfârşit, hotărât, ferm, mergând! Pân’ la sfârşit, hotărât, ferm, mergând! Fii neclintit şi ferm pân’ la sfârşit- El întăreşte pe cel obosit! Plin de iubire, fidel şi milos E-Acel’ ce,-n cer, mijloceşte: Hristos. E-Acel’ ce,-n cer, mijloceşte: Hristos. 277. Putem, ca alţii, a câştiga Putem, ca alţii, a lupta; Putem, ca alţii,-a câştiga. Vrăjmaşii, oastea Celui Rău, Putem goni prin Dumnezeu. Armura Lui s-o îmbrăcăm: Scut, coif şi platoşă, să luăm! Nimic nu ne va vătăma: Prin harul Lui vom rezista. Speranţe noi ne dau puteri, Căci, şi-n vechime, fraţi, surori, Au înfruntat, bravi, pe Cel Rău Şi-au biruit, luptând mereu. De partea noastră-i Cel ne-nfrânt, El, har şi-nţelepciune, dând. Vom sta-n Hristos, Lui, ferm slujind, Măreţu-I Nume răspândind. 278. Între biruinţi şi-nfrângeri Între biruinţi şi-nfrângeri, Lupta nu s-a încheiat; Domnul ţine-n mâini cântarul, Până timpu-i terminat. La un pas de biruinţă-i Marginea prăpastiei: Doamne, fii cu mine-n luptă, Tu, conducerea s-o iei! Să nu-ţi pară rău de Cale Când succes n-ai cu-orice pas, Dacă, din doi paşi spre ţintă, Unu-alături ţi s-a dus! Căci puterea e la Domnul, Ce ne iartă-un pas greşit Dacă,-n lupta pentru premiu, Stăruim necontenit. O, ce important e pasul Ce-a deschis salvarea ta Când te-ai depărtat de lume Ca să mergi pe Calea Sa! Căci un pas a dus pe-atâţia La pierzare-n veci, a lor; De aceea fii cu frică Unde-ţi pui al tău picior! 279. Un duh zdrobit şi-umil Un duh zdrobit şi-umil nu e respins de Dumnezeu, Ce vrea să fie-al nostru scut şi-ndrumător mereu. Un duh zdrobit e preţul de-a-I deschide visteria; Pe cei vrednici, El, cu drag, i-ajută-n ceasul greu. Concursul nu-i al celor iuţi, nici lupta-a celor tari; Cel răbdător şi slab a-nvins când munţii-au fost mai mari. El lupta-a dus-o în genunchi, primindu-Şi calm izbânda; A trăit şi S-a jertfit, respins de oameni tari. Izbânda-i numai pentru cel statornic, credincios, Umblând cu Domnul şi-ascultând de glasul Său, setos, Ce-şi ţine albă haina, chiar când cei din jur pierd lupta- El e slava Tatălui şi lumii de folos. 280. O viaţă-a biruinţei O viaţă-a biruinţei, a laudei mereu, Să îţi împodobească aici tot drumul tău! La cruce, biruinţa, Isus a cumpărat Şi, osândind păcatul, El te-a eliberat. Ai vrea să ştii secretul deplinei biruinţi?- Să-L laşi pe-Învingător să te-nvingă, şi-ai să simţi Cum, stăpânit de Domnul, chiar duhul tău supus Îşi va cânta izbânda, dând slavă lui Isus. Deşi cărarea-n faţă ţi-e plină de duşmani, Să intri-n biruinţa ce El ţi-a dat-o-n mâini! Când crezi, vezi oşti cereşti, dar vrăjmaşi când te-ndoieşti Şi, chiar prin însăşi lupta,-n credinţă te-ntăreşti. Dar lupta-i tot mai aspră spre capul drumului, Şi doar acei rezistă, ce-nvaţă,-n şcoala Lui, Că Domnu-atât le cere: ’năuntru a primi: Să intre-Acela care, prin ei, va birui. 281. O, ce sublimă-odihnă O, ce sublimă-odihnă vine-n zori Din noaptea grea de-nfrângeri şi-ntristări, Când văd triumful voii-Ţi răsărind, Al Tău sfânt scop în mine împlinind! O, dă-mi odihna-aceasta, Domn ceresc, Ca,-n Tine, pacea, totul să-mi găsesc! Sublimă-odihnă-i, crucea, când purtăm, Când, tot ce-aduce pierderi, morţii dăm, Căci moartea poartă învierea-n sus: O viaţă pură, plină cu Isus! Sublimă-odihnă-i când, din lupta grea, Succesul nu mi-l iau drept slava mea, Cununa-nvingătorului s-o ai Doar Tu, Cel care biruinţa-mi dai! Sublimă-odihnă vine l-asfinţit, Când viaţa pleacă, duhul fi’nd răpit Să fie sus cu Tine-n veşnicii, Trăind cu Tine şi cu-ai Tăi copii! 282. Păstrează-ncrederea Păstrează-ncrederea, Armura n-o lăsa! Rugina, molii, sau vreun om, Cununa, să nu-ţi ia! Păstrează viaţa-n El! Ce-a spus, El va-mplini. De noi stăm fermi şi neclintiţi, Putere vom primi. Păstrează, ţine-te de ce-ai primit, Armura n-o lăsa! Menţine-te fidel pân’ la sfârşit, S-obţii cununa ta! Stai ferm când treci prin foc, Când lupta-i tot mai grea! A mers ’nainte Domnul tău; Stai în puterea Sa! Şi alţii-au mers prin foc, De piedici s-au lovit; Al nostru Tată nu-i nedrept Să uite ce-am trudit. În inimă şi-n gând, Să mergem neclintit! Să nu ai teamă de vrăjmaşi- Mergi pân-ai biruit Iar Numele să-I ţii, Acceptă crucea Sa! Te-ncrede-n El, căci vom domni Cu El, de vom răbda! 283. Când crucea-n Golgota Când crucea-n Golgota privesc, Pe care Prinţul slavei S-a dat, Gunoi, câştigu-mi socotesc Şi, de mândria-mi, sunt dezgustat. Să nu mă laud, eu doresc, Decât în crucea Domnului meu! Tot ce mă-ncântă-aici, lumesc, Ca zgură, socotesc eu mereu. Vezi cum din cap, picioare, mâini, Chin şi iubire-I curg împletit! Coroană-a rezultat din spini; O, ce tablou nemaiîntâlnit! Şi lumea-ntreagă de-aş avea, S-o dau, ar fi un dar mult prea mic. Iubirea-atât de mare-a Sa Îmi cere, viaţa, Lui să-I dedic. 284. De pâine-Ţi mulţumim- În faţa Ta, acum, Smeriţi, noi ne plecăm. Privim la jertfa lui Isus, Şi haru-Ţi lăudăm. De pâine-Ţi mulţumim- Arată viaţa Lui- Şi pentru vin, că-n el vedem Vărsarea sângelui. În drum spre Golgota, A mers neabătut- E sacrificiul dragostei, Lui Dumnezeu plăcut. Nespus de-mpovărat Cu vina tuturor, Rănit, El capul Şi-a plecat, Murind biruitor. Păcatele ne-a şters C-un sânge preţios; O, Doamne, dă putere, har, Să-Ţi fim mai credincioşi! 285. Golgota Doamne,-n jurul Tău ne strângem, Aplecaţi ’naintea Ta! Noi privim, smeriţi, simbolul Amintind de Golgota. Golgota, Golgota, Iată locu-nsângerat! Pâinea-arată trupul Său frânt, Vinul-sângele-I vărsat. În acea-ntristată noapte, Singur S-a rugat, plângând. Vezi cum bea paharul morţii, Cu sudoare sângerând! Scos afară din cetate, L-au lovit, L-au schingiuit. Pentru noi a dus calvarul; Moartea Sa ne-a izbăvit. Oferim recunoştinţa Celui care ne-a iubit, Care ne-a spălat de vină Şi, cu Tatăl, ne-a unit. 286. Pe Miel L-au străpuns Pe Miel L-au străpuns, din tabără, scos, Respins dispreţuitor. „Ieşiţi şi purtaţi ocara-I cu El!“- Suntem chemaţi rugător. O nouă cetate căutăm, Cu temelii stabile, tari, Un loc pregătit doar pentru-ai Săi, Etern, strălucitor. La tron la Pilat, Isus a răspuns: „Nu forţa e arma Mea; A Mea-Împărăţie nu-i de aici, Căci robii Mei ar lupta.“ Noi nu ne luptăm cu săbii şi lănci, Nu arme fireşti purtăm; În lupta credinţei, Domnu-i cu noi, Şi nu ne îngrijorăm. Avraam, alegând în corturi să stea, A dat de-nţeles mereu: „Sunt un călător, străin pe pământ; Un loc mai bun caut eu.“ 287. Mărire Ţie Mărire Ţie, Tată-Atotputernic, Şi Mielului ce,-n locul meu, S-a dat! Slăvit de tot ce-i viu, fii, căci eşti vrednic, Acum, şi-n veac de veac, neîncetat! Privindu-Ţi rănile-n mâini şi picioare, Ce cuiele Ţi-au dat a suferi, Şi trupul Tău străpuns greu în durere, Pe veci, să-Ţi mulţumim, nu vom sfârşi! Când timpul şi distanţa-s terminate, Iar soare, lună, nu mai trebuiesc, Toţi sfinţii Tăi se-mbracă-n puritate Şi, cu recunoştinţă, Te slăvesc. Atunci dureri sunt şterse pe vecie, Prezenţa Ta dând pure bucurii, Şi-ai Tăi iubiţi Te-adoră-n armonie, Milenii nesfârşite,-n veşnicii. 288. Pentru noi, Hristos Pentru noi, Hristos, pe cruce, Vina noastră grea purtând, A jertfit al Său sfânt sânge, Culpa noastră ispăşind. Pentru noi S-a dat Şi a înviat, Dând nădejde,-n noi avându-L Domn sfânt întronat. Pentru noi, El, în grădină, Moartea-a-nvins-o înviind, Să fim liberi, fără vină, Frica morţii spulberând. Pentru noi azi mijloceşte, Sus în cer, pe tron, pledând; El dă har şi îndurare, Golul nostru-ntreg umplând. Domnu-n noi-nădejdea slavei; Izbăvirea de păcat, Prin ispitele din lume, Este,-n noi, Cel înviat. 289. Pentru mine a venit Isus Pentru mine a venit Isus Şi,-aici, El a trăit, Să arate viaţa-n Dumnezeu, În totul, blând, smerit. Respins de lume a murit, Când viaţa El Şi-a dat, A răbdat ruşinea, crucea luând, Să fiu răscumpărat. Prin credinţă-L am în mine-acum, Şi-mi dă din viaţa Sa; Harul şi puterea-I mă păzesc, De rău, să pot scăpa. Mi-e Mare Preot, mijlocind La dreapta Tatălui; Ştiu că toată slăbiciunea mea Mi-o simte Duhul Lui. Domnul a trăit şi a murit, Iar Tatăl L-a-nviat Ca să mijlocească până când El vine ca-Împărat, Căci Tatăl, ce nu minte,-a spus Că El Se v-arăta Să mă ia acasă,-n veci să-mi dea Din bucuria Sa. 290. Prin jertfa Mielului Prin jertfa Mielului sfânt junghiat, Să fiu spălat, să fiu spălat! Eu vreau să fiu curăţit de păcat,- Fă-mă curat, fă-mă curat! Oricât de negru e-al meu greu trecut, Oricâte-nfrângeri amare-am avut, Pe-al Tău cuvânt, Doamne, eu sunt bazat; Fă-mă curat, fă-mă curat! De îndoieli, ce mă ţin apăsat, Să fiu spălat, să fiu spălat! De temeri ce spre pierzare m-abat, Să fiu spălat, să fiu spălat! Chiar dacă nu înţeleg, eu, crezând, Ca un copil, mâna slabă mi-o-ntind. Şi prin cuvântul Tău sunt ridicat, Căci sunt spălat, căci sunt spălat. De teama că-n lume nu-s acceptat, Să fiu spălat, să fiu spălat! De teama pentru rugat şi cântat, Să fiu spălat, să fiu spălat! Prin mila Ta, fă-mă tare mereu, Să ştie lumea că eu sunt al Tău, Şi, când iertat sunt, să cânt ne-ncetat: Tu m-ai spălat, Tu m-ai spălat! 291. Vreau gândul lui Hristos Vreau gândul lui Hristos, Al Său gând sfânt, curat, Tot sufletul să-mi poată fi Spre legea Sa-nclinat. Prea Sfânt Duh, mă condu! S-alerg, dă-mi Tu avânt, Ca, premiul cel mai ’nalt, s-obţin: Al Fiului chip sfânt! Vreau gândul lui Hristos, Să fac doar ce Tu vrei, Cu-ntregu-mi suflet, să-mplinesc Ferm, legea dragostei. Vreau gândul lui Hristos, Iubirea, râvna Lui, Să cresc în har şi să primesc Pecetea Duhului. Vreau gândul lui Hristos, Să merg pe urma Lui, S-ajung deplin în dragoste Şi-n frica Domnului. 292. Vrem să-L vedem pe El Vrem să-L vedem pe El, pe Isus-Lumina, În peisajul vieţii mărginit. Vrem să-L vedem, să crească-n noi credinţa Până-oboseala luptei ia sfârşit. Vrem să-L vedem pe El-Stânca noastră tare Pe care-am fost zidiţi prin har suprem; Viaţa sau moartea, cu-a lor agitare, Nu ne pot smulge, dacă Îl vedem. Vrem să-L vedem pe El-căci pălesc alţi aştri De care,-atâţia ani, ne bucuram; Peregrinajul nostru se sfârşeşte; Nu-l plângem, căci spre Domnul ne-ndreptăm. Vrem să-L vedem pe El-căci, văzându-L, suntem Tari, bucuroşi, dispuşi de Calea Sa. Vrem să-L vedem murind, trăind, pledând, şi, Din noaptea morţii, ziua va-nvia. 293. Degeaba-nţelepţii Degeaba-nţelepţii încearcă-a afla Ce-i după perdea,-n viitor; Isus, prin Cuvântu-I, lumina ne-o dă, Ce nu stă-n puterile lor. Prin umbre, dureri, crucea,-aici suferim, Gunoi, cele seci pământeşti, socotim; Al lumii dispreţ, pentru Domnul, răbdăm: Şi ziua întoarcerii Lui aşteptăm. Iubim cum Isus a trăit şi-a-nvăţat; Spre premiul ceresc stăruim. Isus, drumul nostru, ’nainte-a trasat, Şi-n El noi ne-ncredem deplin. Noi, de viitor, teamă nu mai avem: Perdeaua, în două, s-a rupt, Şi credem că-Acel ce, la cer, S-a ’nălţat Din nou va veni pe pământ. Zadarnic nu-i când stăruim s-alergăm, Sau când zilnic ne vom lupta. Privirea spre răscumpărare ’nălţăm: Pe Domnu-n curând vom vedea. 294. Un singur ceas de veghe Un singur ceas de veghe cu Stăpânul- Cu El, în alb, pe veci să-mpărăţim; Un singur ceas să înfruntăm dezastrul- Ani veşnici în lumină să trăim. Vegheaţi deci până-n zorii dimineţii! Fiţi treji, sculaţi, vă umpleţi candela! Prin noaptea întristării El vorbeşte; Un ceas, doar, nu puteţi cu El veghea? Un singur ceas să suferim ocara- Şi-ani veşnici după-al lumii-amar dispreţ, Un singur ceas ne scutură furtuna- Ani veşnici să purtăm cununi de preţ. Un singur ceas de trudă şi-ncercare- Ani veşnici, liniştiţi, să ne-odihnim; Un ceas de renunţare în răbdare- Ani veşnici, unde-i viaţă, să trăim. 295. Puţin, şi clipa va sfârşi O clipă crucea noi purtăm, Dispreţul lumii-l îndurăm, Împărtăşind ocara Sa, Până armura vom preda. Puţin, şi clipa va sfârşi, Iar veşnicia va miji. Veghează, roagă-te acum, Lucrează cât timp eşti pe drum! O clipă lupta înfruntăm, Puteri, prin Duhul, căpătăm, Căci Domnul ne va însoţi; Prin mâna Lui vom birui. O clipă cursa alergăm, Şi,-n veşnicie,-o să intrăm. Chiar faţa Lui o vom privi, Cununa vieţii vom primi. Puţin credinţa mai păstrăm, Şi Evanghelia purtăm, Pe munte, turma Sa păzind, Al Său sfânt Nume preamărind. 296. Toţi o să trecem Cum îşi pierd stelele-n zori strălucirea, La raza soarelui clar apărut, Astfel vom trece şi noi toţi din viaţă Şi va rămâne doar ce am făcut. Toţi o să trecem, toţi o să trecem, Şi-nregistrat rămâne ce am făcut. Astfel vom trece cu toţii din viaţă Şi va rămâne doar ce am făcut. N-o să mai fim când vin alţii să strângă Ce-am semănat şi,-n pământ, a crescut; Semănătorii, dar, trebui’ să treacă Înregistraţi doar prin ce au făcut. Doar adevărul ce-am spus noi în viaţă, Numai sămânţa ce-am pus şi-a crescut O să rămână când noi nu mai suntem- Roada culeasă şi ce am făcut. Când Salvatoru-Şi va strânge comoara Şi când cununile s-au obţinut, Cei ce-au trudit credincios vor rămâne, Toţi, neuitaţi doar prin ce au făcut. 297. Domnul vine Domnul vine, Domnul vine! Să-ndreptăm privirea sus, Căci se-apropie-mplinirea A tot ce a spus Isus! El, curând, cu-un strigăt vine, Triumfând în slava Sa. Cei ce I-au iubit vestirea, Pentru veci, vor învia. Domnul vine, Domnul vine, Şi-acest trup, greu încercat, Ce I l-am predat în grijă, Pe moment va fi schimbat! Bucurii şi părtăşie Mai adânci, pe veci, vor fi; Numai cântece de slavă, Către El, se vor sui. Domnul vine, Domnul vine! Viaţa să ne-o pregătim! De-I gustăm acum ocara, Slava Sa o să primim. Să lăsăm plăcerea lumii, Aşteptând venirea Sa, Când El, în întreaga-I slavă, Glorios Se v-arăta. 298. O, aştepţi vestita zi? O, aştepţi vestita zi Când apare Domnul? El a spus că va veni, Şi e-aproape timpul. Capul ţi-l îndreaptă sus Să-L întâmpini pe Isus! Stai de veghe-n rugăciune! În curând, El vine. Tot ce-n lume e slăvit, Toată-a ei zidire, Vor cădea pân’ la pământ, La a Sa venire. Vezi să nu te-nşele-aici Griji sau bogăţie, Ca să nu mai poţi sluji Pentru-Împărăţie! Binecuvântat e cel, După Domnul, dornic, Prin vegherea nopţii lungi, Aşteptând statornic. 299. Când vine a-Şi răsplăti Când vine a-Şi răsplăti El robii, Zi sau noapte,-atunci fiind, Ne va găsi Lui fideli, de veghe? Candelele gata-având? Suntem noi gata, putem să spunem, Gata pentru veşnicii? Vom fi găsiţi, tu şi eu, de veghe, Gata, aşteptând, când va veni? Şi dacă,-n zori, într-o dimineaţă, El, pe rând, ne va chema, Când Îi vom înapoia talanţii, Oare,-acceptu-I ni-l va da? I-am fost fideli în ce-a dat să facem? Facem noi tot ce putem? De nu-i nimic să ne osândească, Sus, odihna căpătăm. Sunt fericiţi cei găsiţi de veghe- Slava-I vor împărtăşi. Dacă El vine în zori sau noaptea, Tot veghind ne va găsi? 300. Să nu te tulburi Să nu te tulburi, fii fidel Lui Când spini tot vin pe calea ta, Căci, într-o zi, uitând de-amaruri, Pe-al tău scump Mire-L vei vedea! Fii azi fidel, ca, mâine, temeri Să nu-ţi umbrească inima! Fii azi fidel, să nu te tulburi, Povara-ţi las-o-asupra Sa! Să nu te tulburi pe-ntuneric, Când n-ai lumina-n drumul tău, Căci vei vedea clar zorii zilei- Eternul Soare,-n Dumnezeu! Să nu te tulburi, mergi cu Domnul, Sorbind iubirea lui Isus! Respins aici, dar plin de slavă, Vei fi cu El, acasă, sus. Nu te mâhni, Isus revine! Vegherea ni se va sfârşi; Îl vom vedea în frumuseţea-I; Neprihănirea va domni. 301. Chemarea Ta la lucru Fă iar s-aud chemarea Ta la lucru, Ce, lângă Galileea,-ai spus-o clar, Să las prieteni, case, holde, neamuri: „Vin’ şi urmează-Mă“, o, spune iar! Arată-mi câmpuri aşteptând lucrarea, În depărtări, sau lângă mâna mea, Şi-atunci să merg şi să-mi dau, Doamne, viaţa, Să semăn sau să secer holda Ta! O, fă să văd oi ce nu-şi au păstorul, Mulţimi ce se-mbulzesc dezordonat: Oriunde-ar fi, să simt că, pentru ele, Mântuitorul viaţa Şi-a vărsat! Atinge-mi inima cu mila-Ţi mare Ca să iubesc cum, primul, m-ai iubit, Şi pune-n mine o dorinţă-adâncă S-aduc la Tine-un suflet rătăcit! Fereşte-mi inima de nepăsare, Măreşte-mi râvna şi iubirea mea, Ca, la venirea Ta, Isuse, Doamne, Să fiu găsit tot în lucrarea Ta! 302. Împins de dragoste Cel Sfânt, pe nume, m-a chemat, Şi-al Său mesaj scump m-a mişcat. Chiar neştiind ce-ar fi, am spus: „Să mă trimiţi, eu sunt dispus.“ Împins de dragoste, eu merg Să caut oameni ce se pierd, Că-n mine arde-un foc nespus, Aprins de Numele Isus. Aud al oii behăit; Văd mieluşei de îngrijit; Ascult cum strigă cel distrus, Şi zic: „Trimite-mă, Isus!“ N-am să ezit să mă ofer, Când, în păcat, atâţia pier. Vreau să răspund, de-acum, mereu: „Sunt gata: iată-mă,-s al Tău!“ Vreau sfântu-I Nume a-L purta, Ca drept răspuns la grija Sa. Şi tot mai mult doresc a fi Ca El-Modelul pe vecii. 303. Doar dacă pierzi „Doar dacă pierzi vei câştiga“- Isus ne-a învăţat aşa. Un bob de grâu nu va rodi Până-n pământ nu va muri. Cum poate-un suflet singur sta, Când însutit ar câştiga? Dar cine viaţa-şi va păzi, Va pierde alte zece mii Şi cine-şi ţine partea sa, Şi-o va-nsuşi pe-a altora. Cum poţi să fii nepăsător, Când mulţi te-aşteaptă-n ajutor? Oriunde vezi un lan de grâu, Cu snopi sclipind spre Dumnezeu, Acolo-o boabă a murit, O viaţă sfântă s-a jertfit, A plâns în taină, s-a rugat, Luptând cu demoni ne-ncetat. 304. Fără renume Fără renume eu merg cu Isus, Să-mi semăn viaţa, din suflet dispus; Semăn în Duhu,-n credinţă o dau; Lupt ca să birui, cununa s-o iau. Nici un renume, căci El n-a avut; Cum să evit ce e greu, neplăcut? Cum să resping crucea ce-o am de dus? Trebui’ să scad ca să crească Isus. Nici un renume-pe Domnu-L doresc; Peste mormânt, la răsplată privesc. Laudă, slavă, din plin voi primi, Când toţi vrăjmaşii afară vor fi. Fără renume, mereu izgonit, Neînţeles, zilnic dispreţuit- El mă-nţelege, şi-atât îmi doresc. Crucea eu port, căci pe El Îl iubesc. Fără renume, cu El, mulţumit, Voi cheltui şi voi fi cheltuit. Nici moartea, chiar, nu mă va-mpiedica, Căci Domnul, viaţa, mi-o va ’napoia. 305. Fă-mi, Doamne, viaţa Fă-mi, Doamne, viaţa ca un bob de grâu, S-aducă,-n slujba Ta, folos mereu! Când este semănat, s-aducă rod bogat Şi binecuvântat prin Duhul Tău! Dragostea mea, tânjesc să-Ţi dovedesc, Lucruri de sus, mereu să urmăresc. Mă simt mustrat mereu când nu-Ţi dau ce-i al Tău, Viaţa, în scopul meu, vrând s-o trăiesc. De cele trecătoare,-s dezlegat, Că,-n jertfa Ta, ce-atâta Te-a costat, Văd duhul Tău ceresc, ce face să-mi doresc Doar Ţie să-Ţi slujesc neîncetat. Pentru-al Tău scop, eu totul am lăsat, De ce-i lumesc aici, eliberat, Cele cereşti primind locul întâi în gând, Prin orice trec, privind spre ce-i curat. 306. O, Doamne, noaptea cade O, Doamne, noaptea, noaptea cade pe-al meu drum! Aş vrea s-amân al soarelui apus. Tot lanu-i alb şi-ntreg pământul strigă-acum; E mult de strâns şi-n lucru-abia sunt pus. Dar dacă chemi când secerişu-i înteţit, Ori când se strâng doar spice ce rămân, Sau când sunt snopii adunaţi la loc ferit, Ajută-mi să răspund: „Sunt gata,-al meu Stăpân!“ De vii la miezul nopţii sau la asfinţit, Ori către zori, când umbre nu mai sunt, La-Împărăţia Ta, la timpul potrivit, O, aminteşte-Ţi şi de mine, Doamne sfânt! Mulţi Ţi-au slujit, chiar pietre de-au avut ca pat; De noapte şi de frig nu se temeau, Iar, pe talazuri, alţii-au naufragiat; Vreau partea lor şi eu acum s-o iau. O, Doamne, unge-mă, cu ei şi eu să strâng! Fă să nu pierd nimic, să spicuiesc Pentru Cetatea unde molii nu ajung, Nu fură hoţii şi comori nu ruginesc! Eu, Evanghelia, aş vrea mult s-o vestesc, Dar cel mai bine să slujesc smerit Acolo unde-ai Tăi sfinţi ne-nsemnaţi trăiesc Şi unde-i locul meu mai potrivit. Păzind smerit porunca Ta, eu voi trăi, Căci mi-ai dat viaţă, prin Cuvântul Tău. De voi dormi-n ţărână, când vei reveni, Trezeşte-mă, cu Tine să trăiesc mereu. 307. Odată,-n veşnica dimineaţă Odată,-n veşnica dimineaţă, Furtuni, dureri, griji, se vor sfârşi. Scăpaţi de lacrimi, poveri şi lupte, În părtăşia-I, mereu vom fi. Odată,-n ceruri, ne vom prosterne ’Naintea Celui ce ne-a salvat. Urechea, ochiul, nu pot percepe Ce, în iubire, El ne-a păstrat. Odată,-n ziua de bucurie, Noi cu Isus vom fi ne-ncetat, Ca să-I slujim astfel pe vecie, În haine albe, fără păcat. Odată, sus, plini de bucurie, Vom fi cu toţi sfinţii, mici şi mari; La Tatăl, unde e armonie, Uniţi, Îl vom lăuda,-n cântări. 308. Când viaţa trece Când viaţa trece şi eu voi merge Prin valea morţii, n-am să disper. De-L am pe Domnul să mă conducă, Voi merge sigur cu El spre cer. Chiar dacă valea e-ntunecoasă, O rază clară, venind din cer, Îmi luminează, prin beznă, calea, Şi,-n viaţa Lui, doar, atunci eu sper. El mi-e Luceafăr ce mă conduce; A-nvins mormântul şi moartea grea; Mi-a luat asupra-I întreg păcatul, Şi numai El m-a putut salva. O, ce slăvită va fi-nvierea, Când cu Isus eu am să revin! Am să-L glorific pe Salvatorul Căci m-a scăpat din blestem şi chin. Titluri, primele rânduri, şi Corul 74 Acasă te cheamă Hristos (title) 74 Acasă te cheamă Hristos; (chorus) 228 Acceptat şi-ales (title) 228 „Acceptat şi-ales de Domnu“-i (first) 36 Acel drum, ce conduce sus (title) 36 Acel drum, ce conduce sus, (first) 98 Acum, pe cât eşti tânăr (title) 98 Acum, pe cât eşti tânăr, Isus te vrea al Său, (first) 114 Adunaţi în sfântu-Ţi Nume (title) 114 Adunaţi în sfântu-Ţi Nume, (first) 215 Agaţă-te atunci de El, (chorus) 215 Agaţă-te de El (title) 97 Ai loc pentru Domnul vieţii? (title) 97 Ai loc pentru Domnul vieţii- (first) 224 Ajută-mă să umblu (chorus) 164 Al Domnului Nume (title) 164 Al Domnului Nume-i atât de iubit! (first) 43 Al ei Împărat întronat te ajută; (chorus) 107 Al nostru Răscumpărător (title) 107 Al nostru Răscumpărător, (first) 154 Al Său glas blând (title) 154 Al Său glas blând, subţire, (first) 202 Al Său sfânt Nume noi purtăm, (chorus) 133 Al Tău braţ păzitor (title) 229 Am rostit hotărârea predării; (chorus) 64 Am un bun Prieten (title) 64 Am un bun Prieten, preţios; (first) 223 Am un trup-mi-e dat de Domnul; (first) 273 Am viaţa-ascunsă (title) 273 Am viaţa-ascunsă, cu Hristos, (first) 213 Am început o călătorie (title) 213 Am început o călătorie, (first) 189 Apleacă-Te spre mine (title) 47 Aplecaţi, stând lângă Domnul (title) 47 Aplecaţi, stând lângă Domnul, la picioarele-I, smeriţi, (first) 189 Ascultă, Doamne,-apleacă-Te spre mine, (first) 10 Ascultă-mi, Doamne (title) 10 Ascultă-mi, Doamne, strigătul, (first) 173 Ascultă-mi ruga, Tată bun, (first) 272 Aurul de preţ (title) 272 Aurul de preţ prin foc se-ncearcă, (first) 78 Aur veşnic să îţi cumperi, (chorus) 101 Auzi-L pe Stăpân (title) 101 Auzi-L pe Stăpân (first) 50 Azi se-mprăştie sămânţa (title) 50 Azi se-mprăştie sămânţa (first) 224 Aşa ciudat îmi pare (title) 224 Aşa ciudat îmi pare, (first) 141 Blând, Duhul Sfânt (title) 141 Blând, Duhul Sfânt şopteşte (first) 96 Blândă Îi e chemarea: (chorus) 89 Boala păcatului cumplit, (first) 36 Calea Sa la fel va fi, (chorus) 257 Ca,-n cinste,-alergarea aici s-o sfârşim, (chorus) 298 Capul ţi-l îndreaptă sus (chorus) 72 Cauţi tu, în zorii vieţii, (first) 237 Ce are El mai bun, primim (first) 233 Ce dulce-i odihna Sa, (chorus) 234 Ce dulci şi paşnice păşuni (chorus) 188 Cel ce-a-ndrumat (title) 188 Cel ce-a-ndrumat va fi (first) 302 Cel Sfânt, pe nume, m-a chemat, (first) 126 Ce ne-aduce biruinţă, (first) 164 Ce pace-mi dă zâmbetu-I pe-al meu drumeag! (chorus) 270 Cercetează-mi, Doamne, inima (title) 122 Cereţi Lui pace cetăţii (title) 122 Cereţi Lui pace cetăţii, (first) 174 Ce scump e-al Domnului Cuvânt (title) 174 Ce scump e-al Domnului Cuvânt (first) 19 Ce scumpă Veste Bună: (chorus) 22 Ce scump şi curat e Cuvântul (title) 22 Ce scump şi curat mi-e Cuvântul divin! (first) 234 Ce verzi şi proaspete paşuni (title) 234 Ce verzi şi proaspete păşuni (first) 301 Chemarea Ta la lucru (title) 38 Chiar, drumul, de nu-l ştiu, Tu bine-l ştii; (first) 8 Chiar pentru mine? (title) 8 Chiar pentru mine-a fost făcut (first) 217 Chiar prin râuri de voi trece, (chorus) 96 Cine aşteaptă la uşă? (title) 96 Cine aşteaptă la uşă, (first) 44 Cine-i Rege-al regilor? (title) 44 Cine-i Rege-al regilor? (first) 238 Cine,-n Domnul, se smereşte (title) 39 Cine poate să ne-ajute, să ne simtă inima, (first) 236 Coboară-Ţi pacea, Domnul meu (title) 236 Coboară-Ţi pacea, Domnul meu, (first) 40 Condu-mă să nu rătăcesc (title) 166 Credincios rămâne Domnul (title) 166 Credincios rămâne Domnul, (first) 137 Crezând ca un copil (title) 137 Crezând ca un copil, venim, (first) 89 Cu drag, Isus S-a-apropiat (chorus) 130 Cu Dumnezeu, retras de lume (title) 123 Cu El ziua s-o începi- (first) 86 Cu inima-ntristată (title) 86 Cu inima-ntristată (first) 241 Cu Isus, cât mergi (title) 241 Cu Isus, cât mergi spre Casă, (first) 93 Cu Isus merg (title) 93 Cu Isus merg-El mă cheamă; (first) 60 Cu Isus mergi, nu te teme (title) 60 Cu Isus mergi, nu te teme: (first) 231 Cu Isus vreau să urmez (title) 231 Cu Isus vreau să urmez eu; (first) 124 Cum să ne rugăm (title) 124 Cum să ne rugăm şi cum să veghem, (chorus) 125 Cum vrea un cerb izvoarele, (chorus) 296 Cum îşi pierd stelele-n zori strălucirea, (first) 191 Cu Tine, Tată,-aş vrea să merg (title) 191 Cu Tine, Tată,-aş vrea să merg, (first) 275 Cu toată-armura (title) 275 Cu toată-armura lui Dumnezeu, (first) 51 Cuvintele-I de viaţă, (first) 49 Cuvântu-I dulce, etern, plin de har, (first) 226 Când am primit mesajul (title) 226 Când am primit mesajul, (first) 130 Când bântuie furtuna vieţii, (first) 215 Când ceru-i senin, şi eşti fericit, (first) 283 Când crucea-n Golgota (title) 283 Când crucea-n Golgota privesc, (first) 186 Când descurajat ni-e duhul, (first) 182 Când, Doamne, drumul (title) 182 Când, Doamne, drumul prin furtuni urmăm, (first) 252 Când El va chema, vom fi pregătiţi? (first) 258 Când, la ce e veşnic, cuget (title) 258 Când, la ce e veşnic, cuget: (first) 187 Când mi-e inima-ncărcată (first) 252 Când Mântuitorul va chema (title) 220 Când mă gândesc la Domnul, (first) 274 Când purtăm a noastră luptă (first) 174 Când scade eul (chorus) 82 Când se-ntorc ale vieţii pagini (first) 128 Când trist şi-obosit mergi (title) 128 Când trist şi-obosit mergi pe-a vieţii grea cale, (first) 207 Când umblu pe Cale (title) 207 Când umblu pe Cale, Tu-mi dai bucurii; (first) 308 Când viaţa trece (title) 308 Când viaţa trece şi eu voi merge (first) 299 Când vine a-Şi răsplăti (title) 299 Când vine a-Şi răsplăti El robii, (first) 160 Cântecul Sionului (title) 160 Cântă-mi cântul cel mai dulce, (first) 11 Cât a suferit, (chorus) 212 Cât de departe mergi cu Isus? (title) 212 Cât de departe mergi cu Isus când mâna Sa ţi-a dat, (first) 181 Câte-odată drumu-i întunecos, (first) 15 Căci Tu pentru Tine (chorus) 117 Căutăm să ne rugăm (title) 117 Căutăm să ne rugăm; (first) 8 Da, pentru mine a trăit (chorus) 183 Dar ne-a promis al Lui ajutor (chorus) 55 De-al Său drum sunt satisfăcut. (chorus) 82 De-am şti ca atunci când viaţa-a trecut, (chorus) 16 De-am şti cât a costat (title) 16 De-am şti cât a costat venirea Sa, (first) 154 Deasupra larmei lumii (chorus) 41 De-aş avea orice (title) 41 De-aş avea orice, dar fără Domnul, (first) 55 De ce să merg pe căi pustii (title) 55 De ce să merg pe căi pustii, (first) 226 Deci, candelele voastre, (chorus) 293 Degeaba-nţelepţii (title) 293 Degeaba-nţelepţii încearcă-a afla (first) 102 De-L vrei pe Isus cu tine (title) 102 De-L vrei pe Isus cu tine, (first) 108 Deoparte, din al lumii val, venim- (first) 108 Deoparte, venim (title) 18 De orice pată şters (title) 18 De orice pată şters, (first) 89 Departe-n beznă (title) 198 Departe,-odată, rătăceam (title) 198 Departe,-odată, rătăceam, (first) 284 De pâine-Ţi mulţumim- (title) 284 De pâine-Ţi mulţumim- (chorus) 1 Despre Isus povesteşte-mi (title) 1 Despre Isus, povesteşte-mi! (chorus) 1 Despre Isus, povesteşte-mi! (first) 249 Despărţindu-ne (title) 249 Despărţindu-ne, vrem, Doamne, (first) 4 Desăvârşit Domn (title) 4 Desăvârşit Domn, drumu-Ţi sfânt (first) 306 De vii la miezul nopţii sau la asfinţit, (chorus) 95 De Împărat, la ospăţ, chemaţi, (first) 165 Din gura pruncilor (title) 165 Din gura pruncilor ai scos (first) 168 Din suflet, slavă-nalţ (title) 168 Din suflet, slavă ’nalţ spre Dumnezeu, (first) 157 Divinul adevăr scump (title) 157 Divinul adevăr scump (first) 176 Doamne,-al meu Stăpân, vorbeşte (title) 176 Doamne,-al meu Stăpân, vorbeşte! (first) 145 Doamne,-ascultă ruga mea, (first) 124 Doamne,-avem nevoie zilnic de-ndurarea Ta, (first) 114 Doamne, azi, ne-nviorează, (chorus) 210 Doamne, condu-mă! (title) 210 Doamne, condu-mă cu al Tău sfânt braţ! (first) 40 Doamne, condu-mă, să nu rătăcesc-ia-mi mâna Tu! (first) 104 Doamne, ia-mă şi fă-mă al Tău! (chorus) 207 Doamne,-n furtună văd faţa Ta! (chorus) 285 Doamne,-n jurul Tău ne strângem, (first) 136 Doamne,-n nevoia mea (title) 136 Doamne,-n nevoia mea, Te chem, (first) 115 Doamne, noi iubim locaşu-Ţi (title) 115 Doamne, noi iubim locaşu-Ţi, (first) 162 Doamne, sursă-a bucuriei (title) 162 Doamne, sursă-a bucuriei, (first) 135 Doamne, Tu-mi cunoşti nevoia (title) 135 Doamne, Tu-mi cunoşti nevoia- (first) 48 Doamne, învaţă-mă cum să urmez- (first) 240 Doar „azi“ e-al meu (title) 240 Doar „azi“ e-al meu; (first) 238 Doar cine,-n Domnul, se smereşte, (first) 303 Doar dacă pierzi (title) 303 „Doar dacă pierzi vei câştiga“- (first) 56 Doar Domnul mi-e scăpare (title) 56 Doar Domnul mi-e scăpare, (chorus) 210 Doar lângă Tine să mă ţii, (chorus) 251 Doar o viaţă eu am pe pământ, (first) 251 Doar o viaţă pot da; (chorus) 251 Doar o viaţă trăiesc (title) 103 Doar paşii Tăi vreau să-i urmez, Isuse, (first) 5 Domnu-a coborât din ceruri (title) 5 Domnu-a coborât din ceruri, (first) 6 Domnu-acum şi-ntotdeauna, (chorus) 221 Domnu-i cu cei neîntinaţi (title) 221 Domnu-i cu cei neîntinaţi (first) 183 Domnul, aici, n-a făgăduit (title) 183 Domnul, aici, n-a făgăduit (first) 27 Domnul a lucrat mereu s-atragă vieţi, (first) 218 Domnul are o comoară (title) 100 Domnul cheamă (title) 34 Domnul cheamă din tumultul (title) 34 Domnul cheamă din tumultul (first) 100 Domnul cheamă, om pribeag, nu rătăci! (first) 122 Domnul, din zori, o ajută; (chorus) 111 Domnul e cu-al Său popor (title) 111 Domnul e cu-al Său popor sfânt, (first) 192 Domnul este,-n inimă, blând (title) 192 Domnul meu este,-n inimă, blând, milos: (first) 14 Domnul meu Şi-a dat viaţa (chorus) 297 Domnul vine (title) 297 Domnul vine, Domnul vine! (first) 218 Domnu,-n cer, are-o comoară (first) 64 Doresc mai mult să Te iubesc, (chorus) 216 Drumul pân’ la dreapta Tatălui (title) 216 Drumul pân’ la dreapta Tatălui l-a mers Isus; (first) 231 Drumu-ntreg voi urma, (chorus) 131 Dulce ne vorbeşte Domnul (first) 32 Dumnezeu azi te invită (first) 242 Dumnezeu doreşte inimi (title) 242 Dumnezeu doreşte inimi (first) 237 Dumnezeu dă ce e mai bun (title) 57 Dumnezeu m-a iubit (title) 70 Dumnezeu vrea să te facă (title) 70 Dumnezeu vrea să te facă (first) 170 Dându-I tot, dispuşi, (chorus) 25 Dă ce-ai mai bun la Stăpânul, (chorus) 25 Dă ce-ai mai bun la Stăpânul, (first) 25 Dă-I ce-ai mai bun (title) 30 Dă Tu credinţa (title) 30 Dă Tu credinţa cea cu viaţă-n ea, (first) 263 E Calea Sa, şi merg, urmând (chorus) 6 E Isus mesajul nostru; (first) 17 El, blând, m-a căutat, (first) 57 El m-a iubit pe când eram departe, (first) 57 El ne-a iubit pe când eram departe (chorus) 271 El ne cunoaşte (title) 271 El ne cunoaşte şi Îi place (first) 74 El te cheamă acasă, doreşti să-L asculţi? (first) 101 El te cheamă-acum; (chorus) 102 El te cheamă, L-auzi? (chorus) 65 Este-o mână-ntinsă (title) 65 Este-o mână-ntinsă-n milă, (first) 43 Este o sfântă, eternă-Împărăţie, (first) 43 Este o sfântă Împărăţie (title) 149 Eu am promis, Isuse (title) 149 Eu am promis, Isuse, (first) 150 Eu, Isuse, îmi iau crucea! (title) 150 Eu, Isuse, îmi iau crucea! (first) 229 Eu Lui I-am făcut juruinţă (title) 229 Eu Lui I-am făcut juruinţă, (first) 245 Eu nu slujesc la oameni (title) 245 Eu nu slujesc la oameni (first) 244 Eu sunt un rob, sunt cu-n preţ cumpărat; (first) 172 Eu, în Isus, sunt mulţumit (title) 172 Eu, în Isus, sunt mulţumit (first) 245 Eu Ţie-Ţi dau, Doamne, slujba mea, (chorus) 80 Evanghelia cea sfântă (first) 35 Există un drum (title) 35 Există un drum, un drum drept şi strâmt (first) 75 Eşti fără pace-n suflet (first) 75 Eşti încă fără pace? (title) 175 Ferice de cei temători (title) 175 Ferice de cei temători (first) 300 Fii azi fidel, ca, mâine, temeri (chorus) 276 Fii neclintit (title) 276 Fii neclintit şi ferm în inimă- (first) 276 Fi’nd obosit, dar tot urmărind, (chorus) 134 Fi’nd slabi, ne temem de duşman, (chorus) 109 Frânge-mi Tu pâinea Ta (title) 109 Frânge-mi Tu pâinea Ta, o, Doamne sfânt, (first) 241 Frânge-ţi pâinea cu largheţe: (chorus) 46 Fă după-al Tău plan (title) 46 Fă după-al Tău plan, nu după-al meu! (first) 301 Fă iar s-aud chemarea Ta la lucru, (first) 243 Fă-m-al Tău să fiu în totul, (first) 305 Fă-mi, Doamne, viaţa (title) 305 Fă-mi, Doamne, viaţa ca un bob de grâu, (first) 243 Fă-mă al Tău (title) 217 Fă-mă gata pentru pasul (title) 217 Fă-mă gata pentru pasul (first) 94 Fără de Hristos (title) 94 Fără de Hristos în lume, (first) 94 Fără El-Mântuitorul, (chorus) 304 Fără renume (title) 304 Fără renume eu merg cu Isus, (first) 69 Glasul lui Isus auzi-l (title) 69 Glasul lui Isus auzi-l, (first) 285 Golgota (title) 285 Golgota, Golgota, (chorus) 140 Ia din noi tot ce-ntristează (chorus) 68 Ia-ţi crucea (title) 68 „Ia-ţi crucea şi urmează-Mă!“- (first) 29 Ieri, astăzi şi în veci (title) 29 Ieri, şi astăzi, şi în veci, Isus e tot la fel; (chorus) 97 Inima larg I-o deschide! (chorus) 266 Inima ni-e plină (title) 266 Inima ni-e plină, Doamne, (first) 242 Inimi care ’nalţă steagul (chorus) 232 Isus e-al meu Păstor (title) 232 Isus e-al meu Păstor; (first) 92 Isuse,-nvaţă-mă s-aleg! (chorus) 7 Isus e tot la fel (title) 7 Isus e tot la fel (first) 6 Isus-tema noastră (title) 179 Iubesc acel sfânt drum (title) 179 Iubesc acel sfânt drum, (first) 179 Iubesc pe-al meu Păstor; (chorus) 13 Iubirea Lui nu va-nceta (title) 13 Iubirea Lui nu va-nceta (first) 13 Iubirea-n Ghetsimani L-a dus, (chorus) 254 Iubire, ce m-atragi să stau (title) 254 Iubire, ce m-atragi să stau (first) 139 Izbăvitor sfânt (title) 139 Izbăvitor sfânt, Tu mi-eşti mântuirea! (first) 34 Jugul lui Isus ia-l zilnic, (chorus) 52 La cine, Doamne, am putea (first) 52 La cine să ne ducem? (title) 31 L-am găsit (title) 31 „L-am găsit“-speranţa de veacuri- (chorus) 190 La mine Te gândeşti (title) 190 La mine Te gândeşti, (chorus) 45 „La Mine vin’, la Mine vin’! (chorus) 103 La picioare-Ţi cad (title) 103 La picioare-Ţi cad, totul Îţi predau; (chorus) 263 L-ascult de-aproape (title) 263 L-ascult de-aproape pe Stăpân (first) 67 Lasă-L a te lucra (title) 156 La Tine, Doamne, eu privesc! (chorus) 59 L-aud chemând stăruitor (title) 59 L-aud chemând stăruitor (chorus) 250 Leagă-mă în jugu-Ţi (title) 250 Leagă-mă în jugu-Ţi, Doamne, (first) 85 Liniştit te-odihneşti; (chorus) 187 Lui Isus le las pe toate, (chorus) 264 Lumea, Eu am biruit (title) 264 „Lumea, Eu am biruit“- (first) 84 Mai am şi alte oi (title) 211 Mai aproape a-Ţi fi (title) 58 Mai departe mă condu (title) 58 Mai departe mă condu, (chorus) 145 Mai mult să Te-ador (title) 148 Mai mult să Te iubesc (title) 148 Mai mult să Te iubesc, (first) 22 Mai scump decât aur sau mii de arginţi, (chorus) 83 M-am plimbat peste tot (title) 83 M-am plimbat peste tot pământul, (first) 62 Mereu cu Domnul (title) 144 Mereu El merge cu mine, (chorus) 256 Mergi, Isuse, lângă mine, (chorus) 66 Mi-a arătat cum să trăiesc (chorus) 37 Mi-am găsit Mântuitorul, (chorus) 163 Mi-odihnesc, o, Doamne (title) 163 Mi-odihnesc, o, Doamne, inima, (first) 158 Mulţumit (title) 158 Mulţumit, mulţumit, (chorus) 27 Mântuirea e Hristos (title) 27 Mântuirea e Hristos în noi, (chorus) 32 Mântuirea-nseamnă totul (title) 32 Mântuirea-nseamnă totul (chorus) 86 Mă bucur că, pe Domnul, (chorus) 225 Mă leagă juruinţa mea; (first) 146 Mă-nvaţă să iubesc (title) 146 Mă-nvaţă să iubesc (first) 199 Măreşte-ne credinţa! (title) 199 Măreşte-ne credinţa, Tu! (first) 287 Mărire Ţie (title) 287 Mărire Ţie, Tată-Atotputernic, (first) 88 Mă satisface numai Domnul meu (title) 88 Mă satisface numai Domnul meu; (chorus) 258 Mă voi lăuda, deci, numai (chorus) 134 Ne-ajută să Te căutăm (title) 134 Ne-ajută să Te căutăm (first) 175 Ne-ascultă, Doamne, (chorus) 143 Necuprinsa iubire-a Domnului (title) 143 Necuprinsa iubire-a Ta (first) 138 Nevoie am de harul Tău (title) 138 Nevoie am de harul Tău (first) 73 Nevoie am de Tine- (chorus) 73 Nevoie am mereu (title) 73 Nevoie am mereu (first) 269 Nici est, nici vest (title) 269 Nici est, nici vest, nu-i în Hristos; (first) 248 Niciodată, niciodată, (chorus) 273 Niciun vrăjmaş nu va putea (chorus) 268 Noaptea,-n îndoieli (title) 268 Noaptea,-n îndoieli şi lacrimi, (first) 196 Noi, drumul cel de mâine (title) 196 Noi, drumul cel de mâine, nu-l vedem, (first) 24 Noi iubim drumul cel sfinţit (title) 24 Noi iubim drumul cel sfinţit, (first) 81 Noi ne trecem; niciodată (chorus) 81 Noi ne veştejim (title) 81 Noi ne veştejim ca o floare, (first) 275 Nu ceda, veghează ne-ntrerupt! (chorus) 239 Nu e-n zadar, mereu să ne predăm, (first) 239 Nu e-n zadar; s-avem mereu în gând (chorus) 219 Nu e-n zadar să ne luptăm (title) 219 Nu e-n zadar să ne luptăm, (first) 239 Nu e-n zadar, să ne predăm (title) 259 Numai lângă Cel prea-nalt (title) 259 Numai lângă Cel prea ’nalt e un refugiu de Cel Rău. (first) 77 Numai o viaţă (title) 77 Numai o viaţă, şi ce iute trece! (first) 201 Nu ne-a-nşelat nimic (title) 201 Nu ne-a-nşelat nimic din ce-a promis El (first) 225 Nu pot da înapoi (title) 225 Nu pot da înapoi, (chorus) 265 Nu renunţa! (title) 14 Nu-s răscumpărat cu aur (title) 14 Nu-s răscumpărat cu aur, (first) 181 Nu voia mea, ci a Ta (title) 195 Nu vreau alt sprijin (title) 195 Nu vreau alt sprijin, ci pe-al Tău, (first) 204 Nu văd ce încercări vin mâine, (first) 11 Nu îţi vorbeşte? (title) 194 Nu ştiu de ce (title) 194 Nu ştiu de ce El, haru-I minunat, (first) 11 Nu-ţi vorbeşte că Mântuitorul, (first) 198 Nădejdea noastră,-ncrederea, (chorus) 197 Nădăjduieşte-n Domnul (title) 197 Nădăjduieşte-n Domnul cu răbdare, (first) 135 Năzuiesc adânc în suflet, (chorus) 181 O, ajută-mi să spun mereu: (chorus) 69 O, auzi-L, nu te-ndepărta! (chorus) 298 O, aştepţi vestita zi? (title) 298 O, aştepţi vestita zi (first) 100 „O, ce-aş fi avut!“, vei striga, pierdut, (chorus) 223 O, ce mare privilegiu (title) 223 O, ce mare privilegiu (chorus) 270 O, cercetează-mi, Doamne, inima! (first) 281 O, ce sublimă-odihnă (title) 281 O, ce sublimă-odihnă vine-n zori (first) 76 O, ce-ţi foloseşte? (title) 76 O, ce-ţi foloseşte, (chorus) 295 O clipă crucea noi purtăm, (first) 95 O, când va intra Domnul (title) 95 O, când va intra Domnul, (chorus) 17 O, cât m-a iubit! (chorus) 17 O, cât m-a iubit Isus! (title) 307 Odată,-n veşnica dimineaţă (title) 307 Odată,-n veşnica dimineaţă, (first) 75 O, de-ai urma pe Domnul, (chorus) 228 O, de-aş fi primit şi vrednic, (chorus) 125 O, Doamne,-ascultă ruga mea (title) 125 O, Doamne,-ascultă ruga mea: (first) 110 O, Doamne, azi, (chorus) 113 O, Doamne, iarăşi Te rugăm (title) 113 O, Doamne, iarăşi Te rugăm, (first) 306 O, Doamne, noaptea cade (title) 306 O, Doamne, noaptea, noaptea cade pe-al meu drum! (first) 156 O, Doamne, nu mai fi tăcut (title) 156 O, Doamne, nu mai fi tăcut, (first) 92 O, Doamne,-nvaţă-mă s-aleg, (first) 116 O, Doamne, Tată, dă-ne har (title) 116 O, Doamne, Tată, dă-ne har, (first) 247 O, Domn din cer, (chorus) 66 O, Dumnezeu m-a câştigat (title) 66 O, Dumnezeu m-a câştigat! (first) 281 O, dă-mi odihna-aceasta, Domn ceresc, (chorus) 235 O, dă-mi odihnă (title) 147 O, dă-mi, Te rog, o inimă (first) 177 O, fă să-mi cunosc locul bine (first) 84 Oi dragi ale Mele, (chorus) 147 O inimă sensibilă (title) 88 O, Isuse scump, Mântuirea mea, (first) 143 O, iubirea Ta de preţ, (chorus) 247 O jertfă să-Ţi aduc (title) 247 O jertfă să-Ţi aduc, doresc, (first) 67 O, mă lucrează cum vei vrea! (chorus) 286 O nouă cetate căutăm, (chorus) 98 O,-ntoarce-te de la păcat, (chorus) 180 O, nu fiţi duşi robi (title) 180 O, nu fiţi duşi robi, de cei dragi sau duşmani, (chorus) 180 O, nu fiţi duşi robi, rătăcind de Sion, (first) 193 O, nu lăsa să fiu plin de-ntristare (first) 118 O, numai cu El, ce plăcere, (chorus) 205 O, pace-a-ncrederii (title) 205 O, pace-a-ncrederii pe deplin (first) 99 O, primeşte-mă! (chorus) 172 O, părtăşie de nespus, (chorus) 255 O, păstrează-mă curat, (chorus) 111 O, păstrează-ne Tu, Doamne, (chorus) 222 O singură dorinţă am (title) 222 O singură dorinţă am- (first) 54 O, suflet deznădăjduit, (first) 280 O viaţă-a biruinţei (title) 280 O viaţă-a biruinţei, a laudei mereu, (first) 42 O, viaţă veşnică! (chorus) 19 O zi a îndurării (title) 19 O zi a îndurării, (first) 82 Paginile vieţii (title) 204 Pasul, păstrează-mi o, Isuse, (chorus) 204 Pasul următor (title) 61 Paşii sfinţi ai Domnului (title) 61 Paşii sfinţi, marcaţi de Domnul, (chorus) 61 Paşii sfinţi, marcaţi de Domnul, (first) 142 Pe-al Său Fiu, Tatăl L-a trimis (title) 142 Pe-al Său Fiu, Tatăl L-a trimis (first) 120 Pe drumul viu-Hristos, (chorus) 286 Pe Miel L-au străpuns (title) 286 Pe Miel L-au străpuns, din tabără, scos, (first) 90 Pe noapte,-un fruntaş, la Isus, a venit, (first) 246 Pentru alţii când trăieşti (title) 246 Pentru alţii când trăieşti, (first) 246 Pentru alţii să trăieşti! (chorus) 289 Pentru mine a venit Isus (title) 289 Pentru mine a venit Isus (first) 288 Pentru noi, Hristos (title) 288 Pentru noi, Hristos, pe cruce, (first) 288 Pentru noi S-a dat (chorus) 2 Pe-oriunde ai mers Tu (title) 2 Pe-oriunde-ai mers Tu, Miel divin şi blând, (first) 3 Pe pământ, trimis de Tatăl (title) 3 Pe pământ, trimis de Tatăl, Domnul a venit, (first) 170 Pe-un munte-ndepărtat (title) 170 Pe-un munte-ndepărtat, (first) 291 Prea Sfânt Duh, mă condu! (chorus) 203 Preţioasă mi-e gândirea (title) 203 Preţioasă mi-e gândirea: „Tatăl ştie tot“; (first) 93 Preţuind mai mult ocara-I (chorus) 53 Pribegind prin pustie (title) 53 Pribegind prin pustie, (first) 209 Primit de Domnul (title) 209 Primit de Domnul, ce pot vrea mai mult? (first) 290 Prin jertfa Mielului (title) 290 Prin jertfa Mielului sfânt junghiat, (first) 121 Prin rugăciune prinzi puteri (title) 121 Prin rugăciune prinzi puteri, (first) 221 Prin Sânge-apropiaţi de El, (chorus) 293 Prin umbre, dureri, crucea,-aici suferim, (chorus) 277 Putem, ca alţii, a câştiga (title) 277 Putem, ca alţii, a lupta; (first) 295 Puţin, şi clipa va sfârşi (title) 295 Puţin, şi clipa va sfârşi, (chorus) 186 Până aici ne-a ajutat (title) 99 Păstorul mi-a vorbit (title) 99 Păstorul mi-a vorbit (first) 85 Păstorul te cheamă (title) 85 Păstorul te cheamă cu glasu-I divin (first) 282 Păstrează-ncrederea (title) 282 Păstrează-ncrederea, (first) 282 Păstrează, ţine-te de ce-ai primit, (chorus) 206 Rabdă mai departe (title) 206 Rabdă mai departe cu Isus pe Cale, (first) 262 Rămâi în El (title) 262 Rămâi în El! S-alergi stăruitor! (first) 158 Rătăceam în întuneric, (first) 144 Scumpe sunt clipele sfinte (title) 144 Scumpe sunt clipele sfinte, (first) 29 Scump mesaj, credinţa simplă poate-aici primi: (first) 49 Seamănă-al Său cuvânt de sus, (chorus) 49 Seamănă Cuvântul (title) 87 Se merită lui Isus a sluji (title) 87 Se merită, numai lui Isus, a sluji; (first) 12 Spală-mă, Miel divin (title) 12 Spală-mă, Miel divin, de-al meu păcat! (first) 9 Spre mine-apleacă-Te (title) 9 Spre mine-apleacă-Te: (first) 214 Spre o patrie mai bună (title) 214 Spre o patrie mai bună, (first) 23 Spre refugiu te grăbeşte (title) 23 Spre refugiu te grăbeşte, (first) 120 Spre Tatăl să venim (title) 120 Spre Tatăl să venim! (first) 33 Spre zări conduce un drum (title) 33 Spre zări conduce un drum, (first) 67 „Stai liniştit şi lasă-L (first) 257 Statornici, credincioşi (title) 200 Stând prin puterea-ncrederii (title) 200 Stând prin puterea-ncrederii, blândeţei, dragostei, (first) 230 Stăruieşte ’nainte (title) 230 Stăruieşte ’nainte cu Domnul, (first) 129 Stăruieşte-n rugăciune (title) 129 Stăruieşte-n rugăciune! (first) 230 Stăruind, stăruind, (chorus) 42 Sub griji şi vină, împovăraţi, (first) 265 Suflet trudit, în luptă nu slăbi, nu renunţa! (first) 62 Sufletu-mi nu se va teme (chorus) 140 Suflă peste noi, o, Duh Sfânt (title) 140 Suflă peste noi, o, Duh Sfânt! (first) 151 Sunt acum copil din El (title) 151 Sunt acum copil din El, (first) 299 Suntem noi gata, putem să spunem, (chorus) 222 Sunt hotărât ca să-I fac voia; (chorus) 259 Sună-n tine, oare,-apelu-I ca să fii statornic Lui? (chorus) 118 Sus pe munte retraşi (title) 118 Sus pe munte retraşi, numai cu Isus, (first) 130 Să fiu cu El, retras de lume, (chorus) 90 Să fiţi născuţi din nou (title) 90 „Să fiţi născuţi din nou, (chorus) 5 Să-I călcăm mereu pe urme, (chorus) 60 Să-I împărtăşeşti ocara! (chorus) 167 Să-L binecuvântezi (first) 167 Să-L binecuvântezi pe Domnul (title) 21 Să mergem după Domnul (title) 21 Să mergem după Domnul- (first) 177 Să-mi cunosc locul (title) 51 Sămânţa scumpă (title) 51 Sămânţă vie mi-este (chorus) 253 Să nu fiu dintre cei înţelepţi sau vestiţi, (first) 300 Să nu te tulburi (title) 300 Să nu te tulburi, fii fidel Lui (first) 261 Să nu-ţi pierzi nicicând curajul (title) 261 Să nu-ţi pierzi nicicând curajul, când ce-i bine faci, (first) 261 Să nu-ţi pierzi nicicând curajul, fii fidel mereu! (chorus) 256 Să rămâi fidel, curat! (title) 129 Să te rogi întotdeauna!- (chorus) 131 Să veghezi, să te rogi (title) 131 Să veghezi, să te rogi! (chorus) 243 Să-Ţi slujesc fidel şi sincer (chorus) 127 Tată,-n milă-ascultă (title) 127 Tată,-n milă-ascultă rugăciunea mea: (first) 208 Te-aşteaptă El (title) 208 Te-aşteaptă El, te-aşteaptă El- (first) 171 Te doreşte al meu suflet (title) 171 Te doreşte al meu suflet, (first) 137 Te mişcă-atunci când slabi ne vezi; (chorus) 58 Te urmez cu drag, o, Doamne, (first) 78 Timpul trece-aşa de iute (title) 78 Timpul trece-aşa de iute! (first) 71 Tot mai aproape (title) 71 Tot mai aproape de sânul Tău, (first) 248 Tot mai mult la El ia seama (title) 248 Tot mai mult la El ia seama, (first) 145 Tot mai mult să Te-ador! (chorus) 256 Tot mereu un glas de sus primesc, (first) 106 Tot nedecis eşti? (title) 106 Tot nedecis eşti? vezi starea ta! (first) 296 Toţi o să trecem (title) 296 Toţi o să trecem, toţi o să trecem, (chorus) 208 Toţi sorţii,-n faţă, sunt frumoşi (chorus) 267 Toţi să fie Una (title) 267 „Toţi să fie Una, Tată!“, (first) 79 Trec anii ca un vis (title) 79 Trec anii ca un vis, (first) 257 Trecutul cu-nvingeri şi-nfrângeri s-a dus, (first) 235 Tu, Doamne,-odihnă-ai oferit; (first) 211 Tu eşti partea mea din ceruri; (first) 15 Tu eşti vrednic (title) 15 Tu eşti vrednic, Tu eşti vrednic, (first) 20 Tu viaţa Ta mi-ai dat (title) 20 Tu viaţa Ta mi-ai dat, (first) 184 Tu, Voie scumpă (title) 184 Tu, Voie scumpă a lui Dumnezeu, (first) 38 Tu ştii drumul, Doamne (title) 59 Tânjesc să merg cu Dumnezeu, (first) 227 Tânjesc să Te cunosc mai mult (title) 227 Tânjesc să Te cunosc mai mult, mereu, (first) 267 „Una“ cu-ai Săi din vechime (chorus) 56 Unde găsesc refugiu (first) 28 Unde-i lumină? (title) 28 „Unde-i lumină,“-ntreabă tristul suflet, (first) 173 Un duh ca de copil (title) 279 Un duh zdrobit şi-umil (title) 279 Un duh zdrobit şi-umil nu e respins de Dumnezeu, (first) 213 Un gând adesea mă răcoreşte (chorus) 37 Un izvor de apă vie (title) 37 Un izvor de apă vie, (first) 294 Un singur ceas de veghe (title) 294 Un singur ceas de veghe cu Stăpânul- (first) 105 Un singur pas (title) 105 Un singur pas, şi Dumnezeu te-aşteaptă; (first) 54 Un suflet dornic (title) 54 Un suflet dornic va găsi (chorus) 39 Unu-i doar (title) 39 Unu-i, doar-e Isus, (chorus) 274 Va conta pe tine El? (title) 274 Va conta pe tine El? (chorus) 294 Vegheaţi deci până-n zorii dimineţii! (chorus) 110 Venim la Tine, Doamne (title) 110 Venim la Tine, Doamne, azi! (first) 112 Veniţi deoparte (title) 112 Veniţi deoparte şi vă odihniţi, (first) 91 Veniţi, pribegi, la Domnul (title) 91 Veniţi, pribegi, la Domnul, alt sprijin e-n zadar! (first) 63 Vezi-L pe Mântuitorul (title) 63 Vezi-L pe Mântuitorul, (first) 132 Viaţa-ar fi toată de prisos (title) 132 Viaţa-ar fi toată de prisos (first) 178 Viaţa Ta trăieşte-o-n mine (title) 178 Viaţa Ta trăieşte-o-n mine, (first) 79 Viaţa trece-n zbor; (chorus) 76 Viaţa trăim doar o dată, (first) 42 Viaţă din belşug! (title) 23 Vin’ la El, ascultă-I glasul: (chorus) 45 Vino la Mine (title) 45 „Vino la Mine!“-i glasul lui Isus, (first) 31 Voi, ce căutaţi, descurajaţi, (first) 260 Voi fi fidel (title) 260 Voi fi fidel căci El mi-ncredinţează (first) 220 Voi trăi de-acum doar pentru Domnul. (chorus) 264 Voi umbla-n adevăr, (chorus) 155 Vorbeşte, Doamne, Te rugăm (title) 155 Vorbeşte, Doamne, Te rugăm! (first) 152 Vorbeşte-mi Tu (title) 152 Vorbeşte-mi Tu, să pot vorbi (first) 291 Vreau gândul lui Hristos (title) 291 Vreau gândul lui Hristos, (first) 153 Vreau jugul lui Isus (title) 153 Vreau jugul Tău, să-nvăţ din pilda Ta; (first) 133 Vreau sub al Tău braţ păzitor; (first) 62 Vreau să fiu mereu cu Domnul; (first) 216 Vreau să Te urmez, de voia-Ţi scumpă-a asculta, (chorus) 150 Vreau să Te urmez, Isuse! (chorus) 104 Vreau să vin, Doamne (title) 104 Vreau să vin, Doamne, la Tine, acum! (first) 155 Vrem glasu-Ţi s-auzim; (chorus) 249 Vrem, mai ferm legată, jertfa, (chorus) 292 Vrem să-L vedem pe El (title) 292 Vrem să-L vedem pe El, pe Isus-Lumina, (first) 166 Zi de zi, de dimineaţă, (chorus) 26 Zile, ani, trec ca un abur- (chorus) 26 Zilele, ne-nvaţă, Doamne (title) 26 Zilele, ne-nvaţă, Doamne, (first) 80 Ziua scurtă-a vieţii (title) 80 Ziua scurtă-a vieţii trece- (chorus) 302 Împins de dragoste (title) 302 Împins de dragoste, eu merg (chorus) 202 În Cel ce-i viu ne-ncredem (title) 202 În Cel ce-i viu ne-ncredem noi; (first) 123 Începe ziua cu Dumnezeu (title) 24 În Domnul, Calea am găsit, (chorus) 196 În dragoste, ascunde El mereu (chorus) 284 În faţa Ta, acum, (first) 126 În Grădină (title) 126 „În Grădină“-i proba noastră (chorus) 161 În Isus ţâşnesc izvoare (title) 161 În Isus ţâşnesc izvoare, (first) 233 În linişte cu-al meu Păstor (title) 233 În linişte cu-al meu Păstor, (first) 187 În mâna lui Isus (title) 72 Însetat om, El te cheamă (title) 72 Însetat om, El te cheamă, (chorus) 35 În suflet tânjesc, dorind să găsesc (chorus) 194 Însă „ştiu în cine-am crezut eu (chorus) 185 În timpuri de-ntuneric (title) 185 În timpuri de-ntuneric, (first) 193 În Tine, azi, mă-ncred (title) 193 În Tine, azi, mă-ncred, o, Domnul meu! (chorus) 278 Între biruinţi şi-nfrângeri (title) 278 Între biruinţi şi-nfrângeri, (first) 190 Între-ncercările ce-ntâlnesc, (first) 48 Învaţă-mă cum să urmez (title) 92 Învaţă-mă să-aleg (title) 220 În viaţa mea-i Hristos (title) 169 Îţi mulţumesc că mi-ai deschis (title) 169 Îţi mulţumesc că mi-ai deschis, (first) 159 Îţi mulţumim de timpul greu (title) 159 Îţi mulţumim de timpul greu, (first) 84 Şi-alte oi mai am în lume, (first) 272 Şi-a mea viaţă, luată-n lucrul Tău, (chorus) 253 Şi-eu inclus (title) 253 Şi-eu inclus printre cei credincioşi şi zeloşi, (chorus) 119 Ştiu că slujba-adevărată (title) 119 Ştiu că slujba-adevărată, (first) 65 Ţie, mâna ţi s-a-ntins, (chorus) 255 Ţine-mă în Tine, Doamne (title) 255 Ţine-mă în Tine, Doamne, (first) 244 Ţin la Stăpânu-mi! (title) 244 „Ţin la Stăpânu-mi, ţin la Stăpânu-mi!“- (chorus) Romanian Language Hymnbook Published in 2008 ebook version: 11.10.15 Titluri, primele rânduri, şi Corul